Istoria Secretă

          2. Amazonienii

     Am văzut, în episodul trecut, că unele nume de locuri ale Amazonienilor s-au păstrat până astăzi în geografia românească. Un astfel de exemplu este MAGNESIA, despre care autorii antici afirmă că era o cetate ridicată de Amazoane. Această cetate nu poate fi alta decât actuala localitate Manasia, de lângă municipiul Urziceni, aflat la doar 25 km de lacul Sărățuica, pe ale cărui maluri se întindea capitala doamnelor războinice. Evoluția fonetică a denumirii, până astăzi, va fi fost aceasta: *MACNESIA > MAHNASIA > MANASIA. Poate că și numele altor localități din zonă, cum ar fi Ileana, Măriuca, Fundulea, Sultana, Oltenița, vin de la cele care stăpâneau cândva Câmpia Dunării de Jos. Scrierile antice au păstrat și numele unor Amazone, îndeosebi ale celor care s-au remarcat în războiul troian: Alcibia, Antiope, Antribota, Armothoe, Autandra, Bremusa, Clonia, Derimace, Deriona, Evadra, Hippothoe, Myrina, Polemusa, Sanape. Se păstrează și numele unor regine ale lor: Hippolyte, Otrera și Penthesileea. Cum am văzut, autorii antici afirmau că Amazoanele trăiesc pe malurile Dunării, Că acestea sunt strămoașele noastre îndepărtate o dovedește și cușma dacică pe care o purtau. Iată o scenă dintr-un război amazono-moesian:

           Maxima înflorire a regatului Amazoanelor a fost atinsă prin preajma anului 5.500 î.e.n., când s-au întâmplat unele evenimente ce aveau să marcheze istoria întregii planete. Va urma.

                                                                             Adrian Bucurescu

Iarna ialomițeană

      

Strânge pleoapele, domniță, uite fulgi de nea pe-aproape
și oglinzile zăpezii peste luncă ape-ape!

Dii, mânați, năluci bălane! Vino, dragoste, la mine!
Iată-n geana luncii albe zâne albe pe patine!

Zboară sania pe drumul lin, și vremea-i pe la toacă.
Aurii pletele-ți scapăr fulgere prin promoroacă.

Mânați măi, iuți inorogi, peste pârtia de lapte!
Largi vârtejuri joacă vântul vânăt de la Miazănoapte.

În obraji, iubito, proaspăt amiroase-ți ionatanul.
Ninge, hei, și n-are margini niciodată Bărăganul.

Lerui-ler, albă e noaptea, lerui-ler, de gheață-i Luna.
Lângă tine, mult iubito, cântă neaua-ntotdeauna.

Dii, mânați, năluci de aburi, stelele-s la noi albastre...
Tremură mereu un dor de iarnă-n sufletele noastre.

Iată, caii întrecut-au vântul, gândul mai că prindu-l!
Auzi, în  cătun, iubito, îngânat arar colindul.

Cunună din flori de măr îți va împleti colindul...


                                                      Adrian Bucurescu

Aleksandr Burzeanțev. ÎN PATRIA LUI SERGHEI ESENIN.

                                                                        Noian de ape

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          ”Ах, как на свете кошек...” / ”Ah, ce mulți pisoi sunt pe lume...”

                                                                        Surorii Șura

Ah, ce mulți pisoi sunt pe lume,
Nimeni nu ni-i numără niciodată!
O stea viorie începe să sune,
Inimii-i pleacă mazăre miresmată.

Aievea, picotind sau buimăcit,
Mi-amintesc de-o zi depărtată tare -
Pe prichici torcea un pisoi lungit,
Privindu-mă cu nepăsare.

Pe atunci eram doar un prichindel.
Bunica îngâna un cântec frumos.
Ca un tigrișor se arunca el
După ghemul ei scăpat pe jos.

Totul s-a dus. Bunica s-a prăpădit.
Peste câțiva ani, bunicul, friguros,
Din pisoi o șapcă și-a încropit
Și a purtat-o până s-a ros.

                               15 Septembrie 1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Ruinele Templului NIKAR KES, astăzi Biserica Sân-Nicoară. Curtea de Argeș

Mărturii despre Traci

      

     ”Înainte de a ajunge la Istros, îi supune mai întâi pe Geții care se cred nemuritori. Căci Tracii care au în stăpânirea lor Salmydessos și care locuiesc la Miazănoapte de Apollonia și de orașul Mesambria, numiți Skyrmiades și Nipsaioi, i s-au închinat lui Dareos fără niciun fel de împotrivire, Geții însă, care luaseră hotărârea îndrăzneață (de a-l înfrunta), au fost supuși pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji și mai drepți dintre Traci”.

                                                                      Herodot, ”Istorii”

     ”După Indieni, seminția Tracilor este cea mai numeroasă; dacă ar avea o singură conducere și s-ar înțelege între ei, ar fi, după părerea mea, de neînfrânt și cu mult mai puternici dintre toate semințiile pământului. (...) Ei poartă multe nume, fiecare după ținutul în care locuiește, dar toți au, în toate, obiceiuri asemănătoare”.
                 
                                                                      Herodot, ”Istorii”

Orgoliu

 

Spune-mi, crezi că ar fi de ajuns
o plecare și prin sângele meu
nu vor mai pluti ordonat
micro-submarinele Dorului?

Privește, la țărm vin câte unu delfinii,
brațele îmi sunt corali transparenți,
genele îmi seamănă
prelungilor tulpini de acvariu,
și tu, stând pe țărm, nu visezi
cum mă topesc în ultramarin
și nu înțelegi care mi-e pulsul
și care talazurile mării.

                             Adrian Bucurescu