Mânăstirea Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu. Foto: Florin Eşanu

Proasta-n târg

      O zicală românească
    
     Deseori m-am gândit la proasta care a râs în târg, cum, deşi anonimă, a rămas ea în istoria poporului român, că doar nu era nici prima şi nici ultima pe care s-o fi pufnit-o râsul într-o mulţime de oameni. Ori era cea mai proastă din toate proastele, ori râsul ei a fost monstruos, zguduind târgul şi scoţându-i din sărite pe precupeţii şi cumpărătorii care-şi vedeau de treburile lor, mai mult sau mai puţin curate. Îmi închipui că întâmplarea s-a petrecut cam aşa: ţăranca a venit la târg dis-de-dimineaţă, şi-a holbat ochii la oferte vreo două-trei ceasuri, apoi s-a oprit brusc într-un loc mai aerisit şi a început a râde cu o poftă nebună. Nu cred că negustorii din jurul ei, care până atunci nici nu o băgaseră în seamă, erau nişte melancolici, trebuie să fi avut şi ei simţul umorului, ca mulţi românaşi, dar în ziua aceea fiecare era preocupat de câte ceva: să tragă la cântar, să vândă o mârţoagă vopsită, prezentând-o drept tretin, să pună cât mai multă apă în rachiu, să alunge muştele de pe cărnurile expirate şi tot astfel de trebuşoare specifice meseriei lor. Cât despre consumatori, "guguştiuci", cum li se spune astăzi, ce pot să cred decât că se învârteau şi ei paşnic prin târg, cu rost sau fără, adică se comportau în general ca nişte "oameni de bine". Şi deodată, te apuci, tu, muiere proastă, să râzi în hohote şi să nu te mai opreşti!
     La început, Românii din jurul ei nu vor fi luat-o în seamă, era oricum destulă hărmălaie prin târgul cu pricina. Observând-o, totuşi, clătinau din cap, îşi ciocăneau tâmpla semnificativ, sau chiar zâmbeau. Dar, drăcia dracului, proasta nu se mai oprea din râs.Încet-încet, s-a lăsat în jurul ei o tăcerea ameninţătoare: ce aia a mă-sii a găsit asta de râs, nu cumva râde de tocmelile noastre, poate chiar de straiele, de moacele noastre? Părerile trebuie să fi fost cam acestea: o paceaură, o farfuză, o nebună, o netoată... Pe atunci, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să-i strige în faţă: - Auzi, fă, noi muncim, nu gândim! Cel mult i-or fi strigat: - Huo, la muncă!
     Sunt sigur însă că, ajunsă într-un târziu acasă, proasta s-a încuiat în odaia de oaspeţi şi a izbucnit într-un plâns cosmic, fără leac. Şi, de n-o fi murit, mai plânge şi astăzi.

                                                                                                  Adrian Bucurescu

Pe Calea Lactee

Lin se scurge drumul ca un ochi plesnit
Câinii mei la sanie s-au pornit-pornit.
Pe Calea Lactee ninge de trei seri.
Mân din leagăn câinii albi fugiţi de ieri.
Peste pod de gheaţă fără zimţi şi zid
nefiresc răsună viforul prin vid.

"Hau!", răsună iarna.

- Hai, năluci cu blană, hii pe drumul nins!
Câinii mei aleargî însetaţi şi-ncins.
Drace, dar a spaimă stelele s-au stins!

Un strigoi din spaţiu ne răsare-n drum -
îi miros a moarte armele şi-a fum.
Ne izbeşte rece şi tăios pe toţi
şi ne cheamă lotri şi ne face hoţi
blesteamă cenuşa noastră peste vânt
şi cădem - ninsoare - iarăşi pe Pământ.

Eu şi câinii albi, ah, iarăşi pe Pământ!

                                       Adrian Bucurescu

Noapte în Bucureşti

Mărturii despre Daci

     "Toată regiunea transdanubiană de la Dunărea mijlocie până la vărsarea Niprului şi gurile Dunării, ca şi ţărmul pontic până la golful Burgas, erau deja, după toate probabilităţile, supuse lui Burebista, atunci când el acţionă energic, poate după câteva incursiuni anterioare mai scurte, pentru a-şi extinde autoritatea mai departe în Peninsula Balcanică. Există în acest sens, în afară de ştirea de la Suetoniu, Caes. 44, relatarea condensată, dar precisă din punct de vedere geografic, a lui Strabo."

                        Patch, Carl, "Der Dacische Grosstaat des Burebista", în "Beitrage fur Volkerkunde von Sudosteuropa", V, Viena, Leipzig, 1932, p. 47

     "Nimeni nu ignoră că a existat un stat dacic în ţara cuprinsă între Tisa şi Marea Neagră, între Nistru şi Dunăre. Totul atestă că dominaţia şi supremaţia Dacilor, de origine pelasgă, se întindea asupra principatelor moldo-valahe, a Transilvaniei, a Banatului Timişoarei, asupra Bucovinei şi Maramureşului. Se întâlnesc în Epir, în Tessalia şi în Macedonia, mai multe sute de mii de Vlahi, denumiţi de către Slavi cu numele de ţinţari".

                         Colson, Felix, "Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques", Paris, E. Dentu, 1862, p. 17 - 18

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Вечером синим, вечером лунным..." / "Seri cu Lună, albastre seri..."

Seri cu Lună, albastre seri,
Fost-am frumos şi tânăr mai ieri.

Nemaipomenit şi neînfrânat
Totul... departe... pe alături a zburat.

Ochii au pălit, inima nu mai tună...
Fericire albastră! Nopţi cu Lună!

                                                                            1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Probleme

  

Fie Q şi Y două puncte
pe linia vieţii.
Să se calculeze
câte lacrimi sunt între aceste două puncte
ştiind că niciunul dintre ele
nu aparţine Certitudinii.

                   *
               *      *

Să se formuleze
nostalgia sistemului nervos
ştiind că viteza gândului
este mai mare
decât viteza luminii.


                                     Adrian Bucurescu