Şarpele Glykon - statuetă descoperită la Tomis

Istoria secretă. Cultul Șarpelui

     După cum se ştie, în Evul Mediu, cel mai preţios tezaur, căutat de cavalerii regelui Arthur, era Graalul. Se tot întreabă unii ce este acesta, ba alţii şi-au imaginat că l-au şi găsit! În realitate, Graalul este Cartea Divină a Geto-Dacilor, cea în care se află toată istoria, deocamdată secretă, a lumii. Strămoşii noştri îl numeau CORYLLUS, pronunţat CORIULLUS, de unde şi-a luat numele şi un măreţ rege, pomenit de istoria cunoscută. COR YL LUS se tălmăceşte o dată prin "Izvorul Luminii"; cf. rom. a cura "a curge"; alban. krua "izvor; sursă"; rom. el; al; a luci; laz; Iele, Ilioase (mit.); alb. yll "stea; astru"; yllesi "constelaţie". Din CORYLLUS, Românii au moştenit mai multe cuvinte, printre care creier, criel (reg.) "creier", crai (cf. slav. kral "rege"), gârlă, Chiril, Chirilă, iar Albanezii, kurore "coroană; cunună". Prin forţa împrejurărilor, am acces la această Sfântă Scriptură a strămoşilor noştri, izvor al multor dezvăluiri făcute publice, inclusiv pe acest blog.
     În Graal, este menţionată şi sintagma SARPEDON, care, în scrierile antice, este numele unui războinic traco-lykian, participant la războiul troian, precum şi unul dintre fiii lui Zeus. Sintagma este un adevărat şirag de chei ale cunoaşterii. Una dintre ele trimite la SARPE-DON "Colina (Movila) Şarpelui"; cf. rom. şarpe; alban. tun "muche"; ital. duna "dună"; oland. dune "colină". De aici, nu se poate să nu ne gândim îndată la celebrul Mare Gorgan al Şarpelui, din ţinutul Adams, statul nord-american Ohio.

                                                    Marele Gorgan al Şarpelui, din Ohio

     Despre cum au ajuns Geto-Dacii în America, se va pomeni într-un viitor episod al acestui serial. Nu, nu e nicio glumă "protocronistă", nu!
     Un alt sens desprins din străvechiul toponim este SAR-PEDON "Care se vede de Sus"; cf. rom. a sări; şură; şiră; a vedea; vedenie. Alte tâlcuri: SARPED ON "Să ne purificăm! Să fim Curaţi! Să fim Buni (Plăcuţi)! Să ne perfecţionăm! Să fim Atenţi! Să stăm de Veghe! Să ne amintim!"; cf. rom. şervet "ştergar; prosop"; şerbet; alban. sherbet "şerbet; văruire; spoire"; sherbetoj "a vărui; a spoi"; lat. servatio, -onis "observare; respectare (a unor reguli); mod de procedare"; servator "păzitor; păstrător; observator". Şi tot alte sensuri: SARPE DON "Şarpele (care) întăreşte; Şarpele (care) consacră;Şarpele (care) se cinsteşe; Şarpele care se pomeneşte; Şarpele ca Amintire; Şarpele ca Semn"; rom. tun; a tuna; danie; denie; alban. dhenie "decernare; atribuire; acordare"; tun "muche"; lat. dono "a dărui; a face daruri"; donum "dar; ofrandă". Din aceste tâlcuri, avem şi astăzi aşa-numitul "Toiag al lui Asklepios", precum şi "Caduceul lui Hermes", primul fiind simbol al ştiinţelor medicale, respectiv al medicinei şi al farmaciei. De asemenea, în mitofolclorul românesc, apare şi Şarpele Casei sau Şarpele Străjer, cu rol benefic, despe care am mai scris şi pe acest blog.

                                                         Amintiri de la Navigatorii Cereşti

     În fine, Musafirii Astrali de odinioară făgăduiesc că se vor întoarce, aşa cum se înţelege şi dintr-un alt tâlc al Şarpelui, anume Sinuozitatea sau Răsucirea, adică "Întoarcerea", căci SARPED, adică "Întărire",mai  înseamnă şi "Vindecare; Revenire". Deci, misterioşii Oaspeţi Divini, cine vor fi fost Ei, ne mai dau o veste -  SARPE DON, ce se tălmăceşte prin "Vom reveni! Ne vom întoarce! Vom coborî!"; cf. rom. sârbă (dans popular); a (se) surpa; alban. tane "ai noştri".
     Aşadar, o viitoare generaţie se va bucura de o sublimă întâlnire, demult şi de mulţi aşteptată...

                                                                                                                    Adrian Bucurescu
    

Moment zgubilitic

          Minima moralia

Cu picioarele holbate
Şi cu ochii crăcănaţi,
Cu urechile-ncruntate,
Urlă Veta din Urlaţi.

Un patron de piei de cioară,
Cu nările ciufulite,
Şi-a întins marfa pe sfoară,
Sforăind pe căi cinstite.

Două babe erudite,
Cu genunchii decoltaţi
Şi cu mâinile ciulite
Fac bezele la soldaţi.

La pârleaz, o dirigintă,
Cu bicepşii ei atenţi,
Croşetează o plăcintă
Şi-i mustră pe corigenţi.

Dar ce zgomot se aude?
Mârâit ca de albine.
Nu mai tundeţi ouă crude,
Nu mai pieptănaţi măsline,

Şi purtaţi-vă frumos
Cu gogoaşa-nfuriată,
Căci de la Feteşti în jos
Autostrada-i blocată!

               Adrian Bucurescu

     Tăbliţele dacice de la Sinaia

          < Cetatea Cântecului >

     SA BELO YILOUSU OYRAM ODAO EO TAOFEO OE SARMON GATO I DIZIO. DAIOY ANTONIE OY HYLYAR HYO IL RIOMIONO ON SOTISO. DEO EO VA STARNI ORETERO DOINI DAVO. GEO ONGEL TINE ASOL. OYRAM ODA BOSIOC NITRO TA SIEO RAMO SARMON. GATOE I DIZIONI. RIOMIONO ONGERI ZOETA PIEHI.

     Traducerea:
    Acei Frumoşi au crescut la Apa Magică, în Taifeo, cu cei foarte săraci, se spune. Cei Doi Născuţi pe Colina Divină pe Români i-au condus. Zeii Aceia spre stele S-au înălţat de la Cetatea Cântecului. Acei Îngeri de la pământ S-au ridicat. Cu apă fermecată de pe busuioc S-au hrănit şi au fost conducătorii celor foarte sărmani, s-a scris. Românii pe Îngereştii Domni Îi cinstesc.

     Lexic:
SA - "acei"; cf. rom. se;
BELO - "frumoşi; cinstiţi; viteji"; cf. rom. băl; fală; pală "spadă"; lat. bellus "drăguţ"; bellum "război";
YILOUSO - "crescut; mărit; întremat"; cf. lat. laus "laudă; elogiu"; rom. iliş "hrană";
OYRAM - "magică; sfântă; frumoasă"; cf. rom. aramă; lat. aroma "aromă";
EO TAOFEO - "în tufe; în ciulini"; cf.TAPAE - loc. dacică;  rom. tufă; ţepi;
OE SARMON - "cu cei săraci"; cf. rom. sărman;
GATO - "foarte"; cf. rom. gata; a găta;
I DIZIO - "se spune"; cf. rom. zis;
DAIOY - "cei doi"; cf. rom. doi, două;
ANTONIE - "născuţi; coconi; copii"; cf. rom. noatin; Sf. Anton - patronul copiilor; Antonie (nume);
OY HYLYAR - "pe colină; în sus; deasupra"; cf. rom. călare; culoare; chelar; guler; lat. gloria "glorie";

HYO - "divină; conducătoare; ducere"; cf. alban. hyj "zeu; zeitate"; rom. hai! hei! hăi! hii!;

YL RIOMIONO - "pe (la) Români; la luminaţi; la iluminaţi"; cf. rom. Român; lumină; rumen; romaniţă; Rohman "Blajin" (mit.);
ON SOTISO - "i-au condus; i-au adus"; cf. alban. zot "stăpân; domn; Dumnezeu"; rom. a însoţi;
DEO EO - "Zeii aceia"; cf. lat. Deus, grec. Theos "Dumnezeu; Domnul"; rom. ăia;
VA STARN - "spre (în; la) stele"; cf. rom. va; pe; germ. Stern "stea";
ORETERO - "s-au înălţat"; cf. altar; arţar;
DOINI - "(de) cântec"; cf. rom. doină; a doini;
DAVO - "davă, cetate"; cf. rom. Deva (loc.);
GEO ONGEL - "acei îngeri";
TINE - "(de la) pământ"; cf. rom. tină;
ASOL - "s-au ridicat; s-au întremat"; cf. rom. iesle; uşor;
OYRAN - "(cu) fermecată; divină"; cf. OYRAM;
ODA - "apă"; cf.rom. a uda;
BOSIOC - "(de; pe) busuioc";
NITRO - "s-au hrănit"; cf. rom. nutreţ; lat. nutrio "a hrăni";
TA SIEO - "şi au fost"; cf. rom. de; a si (pop.) "a fi";
RAMO - "conducătorii; ducătorii"; cf. lat. rama "vâslă";
SARMON - "(celor) sărmani";
GATOE - "foarte; tare"; cf. rom. gata; a găta; gutuie; Gutâi (munţi);
I DIZIONI - "s-a scris; s-a desenat; s-a înnegrit"; cf. rom. tăciune;
RIOMIONO - "Români; Iluminaţi";
ONGERI - "(pe) îngereştii";
ZOETA - "domni"; cf. alban. zot "zeu; stăpân; Dumnezeu";
PIEHI - "cinstesc; cântă"; cf. lat. pie "cu pietate"; alban. bekoj "a binecuvânta"; rom. Baicu, Paicu, Voicu.

                 Adrian Bucurescu - "Tainele tăbliţelor de la Sinaia", Ed. Arhetip, 2005

Serghei Aleksandrovici Esenin

Сергей Есенин / Serghei Esenin

   

          Метель / Viforul

Toarceţi, zile, firele trecutului meu,
Nicicând nu s-ar schimba sufletul viu în mine.
Nu!
Nicicând cu mine nu mă voi împăca,
Străin îmi este omul
Îndrăgostit de sine.

Vreau să citesc, dar cartea îmi scapă jos,
Şi casc întruna.
Somnul mă trage de pleoape...
Iar la fereastră
Prelung jeleşte vântul
De parcă-ar adulmeca
O înmormântare pe-aproape.

Arţarul cojit
În vârful său înnegrit
Despre trecut înspre cer
Fornăie răguşit.
Ce fel de-arţar e oare?
E pur şi simplu stâlpul infamiei
Potrivit de spânzurătoare
Ori de schinghiuit.

Şi mai întâi
Pe mine trebuie să mă atârne
Cu mâinile legate, bătut:
Pentru că am cântat
Răguşit şi dezordonat
Nelăsând să adoarmă
Ţara în care m-am născut.

Nu îmi plac
Cântecele cocoşului
Şi spun
Că dacă aş avea putere
La toţi cocoşii
Le-aş smulge măruntaiele
Pentru ca ei
Noaptea să nu mai zbiere.

Dar am uitat
Că eu precum cocoşul
Zbieram destul
Până în zori pe olat,
Părinteşti poveţe încălcând,
În inimă şi-n versuri zbuciumat.

Urlă viforul
La fel ca porcul
Care se frânge
La înjunghiere.
Rece,
De gheaţă e ceaţa,
De nu mai înţelegi
Unde e depărtare,
Unde e apropiere.

Luna, fără îndoială,
Câinii au mâncat-o -
Ea demult
Pe cer nu se mai zăreşte.
Smulgând un fir din caier
Mama
Cu-acelaşi fus vorbeşte.

Motanul cel surd
Atent spre-acele vorbe,
Capul grozav
Îşi atârnă din laviţă.
Nu degeaba vorbesc
Vecinii speriaţi
Că el seamănă
Cu-o neagră bufniţă.

Ochii mi se închid.
Şi cum aţipesc,
Aievea parcă văd
Ca-n vremuri de bîline:
Motanul ghiarele
Mi-arată-n depărtare,
Iar mama e ca o vrăjitoare
Din kievenele coline.

Nu ştiu, sunt bolnav
Ori nu sunt bolnav,
Însă gândurile
Îmi dau în clocot.
Aud ca la mormânt
O lopată lovind
Cu bocete prelungi
Ca de clopot.

Pe mine răposat
În groapă mă zăresc,
La aleluile văitate
De diaconi luând seamă.
Pleoapele ca un mort
Le las în jos,
Mi le apasă
Doi bănuţi de aramă.

Iar cu banii aceştia
De pe ochii morţi
Groparului mai cald îi va fi, -
După ce m-o-ngropa,
El de îndată
Cu o poşircă se va cinsti.

Şi va rosti tare:
"Iată un om ciudat!
Într-a lui viaţă
A făcut mult scandal...
Dar n-a putut să-şi însuşească
Măcar cinci pagini
Din Capital".

                        Decembrie 1924

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Bucureşti. Vedere de pe podul Basarab.