A. Burzeanţev. ÎN PATRIA LUI SERGHEI ESENIN.

                                                                               Izba-Băbuța

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Мы теперь уходим понемногу..." / "Treptat ne ducem spre acel tărâm..."

Treptat ne ducem spre acel tărâm
Unde e bucurie şi-mpăcare.
Poate curând, şi eu pentru-acel drum
Mi-oi strânge catrafuse trecătoare.

Mestecănişuri scumpe! Tu, pământ!
Şi voi, câmpii cu nisipoasă faţă!
Mâhnirea n-am putere s-o ascund
În preajma-acestui somn spre altă viaţă.

Prea mult pe lumea asta am iubit
Tot ce în carne sufletul ascunde.
Ci, pace vouă, plopi cu crengi de-argint,
Care vă oglindiţi în roşii unde!

În tihnă, multe gânduri mi-au trecut,
Iar mie multe cânturi mi-am scornit,
Şi de aceea pe posacul lut
Bine-i c-am respirat şi c-am trăit.

Bine-i c-am sărutat femei aici,
Şi flori strivit-am, iarbă am călcat,
Iar fiarelor, ca unor fraţi mai mici,
Eu niciodată capul nu le-am spart.

Ştiu că acolo crânguri nu-nfloresc,
Cu gât de lebădă secara nu tresare;
De-aceea-n preajma somnului ceresc
Mereu mă-ncearcă o înfiorare.

Ştiu că nu vor mai fi pe-acel tărâm
Aceste holde aurind în vânt.
De-aceea dragi mi-s oamenii de-acum
Care trăiesc cu mine pe pământ.

                                                        1924

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Cula de la Măldărăşti. Foto: Florin Eşanu

Moment zgubilitic

          Şoareci lunecând spre extrema stângă

Când pisica nu-i acasă,
Joacă şoarecii pe masă,
Şi-aşa joacă de frumos,
Că pică faianţa jos,

Şi aşa cu foc dansează,
Că lustra se balansează
Şi bagă în draci vecinii,
Care-njură balerinii.

Dar când mai aveau un pic
Să danseze din buric,
Iată, măre, că pisica
Se întoarse, mititica!

Şi când trase-un miorlăit,
Şoarecii au amuţit.
Dar norocul lor că, iată,
Uşa era încuiată.

Totuşi, fără nicio jenă,
Cu costumele de scenă,
Dansatorii o tuliră
Şi în găuri se-adânciră.

     Lozinca:
     Tovarăşi, nu mai fiţi trişti,
     Asta-i viaţa de artişti,
     Dar ceea ce e mai trist e
     Că pisicile-s fasciste!

               Adrian Bucurescu

Cula de la Curtişoara. Foto: Florin Eşanu

     Povestea vorbei

          Vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheasmă!

     A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. A fost odată un holtei pe nume Grigore. Fusese la oaste, dar, întors în satul lui de baştină, îi cam trecuse vremea şi el încă nu-şi pusese pirostriile. Nu era urât, nici prea leneş, dar banii ce-i câştiga avea năravul să-i dea pe băutură. Din această pricină, nicio fată din sat nu vroia să fie nevasta lui Grigore. Toţi sătenii ştiau că acesta obişnuia să se "aghesmuiască", adică să bea prea multă "agheasmă", cum i se spune şi astăzi în glumă rachiului. Dacă a văzut Grigore că nu e rost să se căsătorească în satul lui, a rugat o babă să-i caute o fată din alt sat. Baba s-a învoit şi a plecat în peţit. Întrebând în stânga şi-n dreapta de fete de măritat,ea a nimerit la o casă şi a spus pricina care a adus-o acolo. Printre altele, fiind cu frica lui Dumnezeu şi nevrând să umble cu minciuna, a zis că lui Grigore îi place să bea agheasmă. Bucuria viitorilor socri mici, tare bisericoşi din fire! Vine Grigore la ei şi, de cum se aşază la masă, i se dă... agheasmă. S-a cam oţărât el în sinea lui, dar n-a zis nimic, fiindcă baba îi mărturiseise cum a fost la peţit. Pun ei la cale nunta, iar la nuntă toţi beau rachiu, apoi vin, numai mirelui i s-a pus în pahar agheasmă, spre mirarea nuntaşilor de faţă. Cică, după ce s-a însurat, Grigore ar fi pus piciorul în prag şi a cerut ca, măcar la sărbători să se cinstească şi el, mai ales că avea o vie frumuşică şi o grămadă de pruni prin ogradă.

                                                                                                                  Adrian Bucurescu

Malinconie, la Sărăţeni