"Мы теперь уходим понемногу..." / "Treptat ne ducem spre acel tărâm..."
Treptat ne ducem spre acel tărâm
Unde e bucurie şi-mpăcare.
Poate curând, şi eu pentru-acel drum
Mi-oi strânge catrafuse trecătoare.
Mestecănişuri scumpe! Tu, pământ!
Şi voi, câmpii cu nisipoasă faţă!
Mâhnirea n-am putere s-o ascund
În preajma-acestui somn spre altă viaţă.
Prea mult pe lumea asta am iubit
Tot ce în carne sufletul ascunde.
Ci, pace vouă, plopi cu crengi de-argint,
Care vă oglindiţi în roşii unde!
În tihnă, multe gânduri mi-au trecut,
Iar mie multe cânturi mi-am scornit,
Şi de aceea pe posacul lut
Bine-i c-am respirat şi c-am trăit.
Bine-i c-am sărutat femei aici,
Şi flori strivit-am, iarbă am călcat,
Iar fiarelor, ca unor fraţi mai mici,
Eu niciodată capul nu le-am spart.
Ştiu că acolo crânguri nu-nfloresc,
Cu gât de lebădă secara nu tresare;
De-aceea-n preajma somnului ceresc
Mereu mă-ncearcă o înfiorare.
Ştiu că nu vor mai fi pe-acel tărâm
Aceste holde aurind în vânt.
De-aceea dragi mi-s oamenii de-acum
Care trăiesc cu mine pe pământ.
1924
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu