marți, 14 iunie 2016
Povestea vorbei
Fudul de urechi
La început, zicala fudul de urechi se va fi referit la cineva care nu dorea să stea de vorbă cu oricine. Cu alte cuvinte, se ţinea mândru. În zilele noastre, fudul de urechi înseamnă pur şi simplu surd, indiferent de "corectitudinea politică". Dacă e fudul de-o ureche, înseamnă că aude doar cu cealaltă, iar surd toacă se zice despre cineva complet surd. Cică surdul nu aude dar le potriveşte. A vorbi de-a surda înseamnă a vorbi degeaba, în zadar. Tot aşa, când cuiva îi intră pe-o ureche şi-i iese pe cealaltă, înseamnă că acela nu reţine ce i se spune, trece uşor peste cele auzite sau nu ascultă sfaturile primite. Mai de mirare este zicala cu unul într-o ureche, adică smintit, scrântit, ţicnit; desigur, s-a pornit de la faptul că insul nu este întreg la trup, apoi că nu e nici la minte. Când cineva îşi pierde răbdarea, aşteptând să mănânce, se zice că i s-au lungit urechile de foame. Până peste urechi înseamnă foarte mult. A mişca din urechi va să zică a mitui, a da mită. Şi un ac are urechi, iar a scăpa ca prin urechile acului înseamnă a scăpa cu greutate, în mod miraculos dintr-o situaţie dificilă.
Organ important şi vizibil, urechea a intrat şi în etnobotanica noastră. Astfel, o ciupercă bună de mâncat se numeşte urechea babei; aceleiaşi ciuperci i se mai zice însă şi pitacul-dracului. În graiul popular, în flora românească se mai întâlnesc şi următoarele plante erbacee: urechea-iepurelui, urechea-porcului, urechea-şoarecelui şi urechea-ursului. Metaforic, şi măgarilor şi iepurilor li se spune urecheaţi. Urechea a pătruns şi în onomastica românească, înnobiilată de celebrul cronicar Grigore Ureche, apoi de Vasile Alecsandrescu-Urechia, istoric, scriitor, om politic şi membru fondator al Academiei Române, precum şi de fiii acestuia, şi ei scriitori, Alceu şi Nestor Urechia.
Adrian Bucurescu
luni, 13 iunie 2016
Сергей Есенин / Serghei Esenin
"Не бродить, не мять в кустах багряных..." / "Nu rătăci, prin tufe roşii nu strivi..."
Nu rătăci, prin tufe roşii nu strivi
Frumoase lebede! Urme nu căuta!
Cu snopul de ovăz al părului
A dispărut pe veci făptura ta.
Precum e coaja poamei sângerii erai,
În asfinţit, gingaşă, prea frumoasă,
Şi cu un trandafir mai semănai,
Ca neaua străluceai de luminoasă.
Şi ochii tăi cu grâne s-au acoperit,
S-a stins şi numele ca sunetu-n lumină.
Dar a rămas un şal mototolit
Cu iz de miere de la mâna-ţi fină.
În linişte, când zarea ca un mâţ plăpând
Îşi spală cu boticul lăbuţele moi,
Ascult cum despre tine grăiesc blând
Faguri de vânt şi apa în zăvoi.
Deci să-mi şoptească seara cea albastră
Că ai fost vis şi cântec cristalin.
Cine te-a plăsmuit aşa măiastră
Se sărutase c-un mister divin.
Nu rătăci, prin tufe roşii nu strivi
Frumoase lebede! Urme nu căuta!
Cu snopul de ovăz al părului
A dispărut pe veci făptura ta.
1916
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
duminică, 12 iunie 2016
Moment zgubilitic
Din jale se întrupează iapa
Un ţigan avea o iapă
Şi căra cu ea la ceapă.
Ţiganul s-a-mbogăţit,
Iapa nu s-a odihnit,
Ci acum căra banane
Şi producea milioane.
Lui tare-i plăcea de ea,
Ca pe-o doamnă o ţinea,
Că şi ea l-a făcut om -
Din ţigan a ajuns rom.
Dar romul nu-i prea plăcea,
Mai mult vodcă-i da să bea.
Uite-aşa, ea s-a stricat
Şi s-a alcoolizat.
Niciun cal n-o respecta,
Din fraieră n-o scotea.
Morala:
Ay, mishto, ay, romale,
Ay, shukar, ay balamale!
Adrian Bucurescu
Moment zgubilitic
Corectitudine politică
Idealul lui în viaţă
E femeia cu mustaţă,
Cu barba în duşumea -
Moare neica după ea.
Ea-şi vopseşte barba-n verde,
De dragul neichii se pierde
Şi-şi face mustaţa creaţă
Şi cu gulaş îl răsfaţă,
Iară părul de pe cap
Şi-l piaptănă în proţap.
Coaptă îi cum îi shaorma
Şi-şi menţine mereu forma.
Şi chiar dacă n-are ţâţe,
Tot ştie să îl aţâţe,
Dănţuindu-i din buric
Până ce-l face peltic.
Corect politic:
Când n-ai frumoasă,
Pupi şi mucoasă.
Nilă Uluilă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)