Primăvară

 

                                   În Grădina Mea de la Sărățeni 

                                                                     Foto: Geta Adi

Iarna de... Primăvară

 

 

                                            Viața Pastorală

Taina Kosonilor

 

     Două tipuri predominante de monede dacice s-au descoperit la Sarmizegetusa Regia, unul care poartă uneori inscripția SAR(I)MIS VASILE(EOS), iar celălalt cu inscripția KOSON. Cele mai multe din primul grup reprezintă un erou pe un cal sau un cal singur. 

 

     Aceste monede au fost emise cu siguranță de regele DE C(H)EBAL ”Cavalerul; Călărețul; Cu Calul; Care duce (transportă); Care conduce”; cf. rom. de; engl. the; rom. cobilă ”iapă; cal”; latin. caballus ”cal de poveri”; cobiliță; rom. ducipal ”cal sprinten, voinic, frumos”.

 

 

     Cum era obiceiul graiurilor geto-dacice polisemantice, numele a fost tâlcuit și ”Cu Două Capete”; cf. rom. doi, două; latin. duo, duae, alban. dy ”doi; două”; rom. cap; latin. capillus ”părul capului”; grec. kephale ”cap”. Așa apare chipul marelui rege pe o monedă descoperită la Sarmizegetusa Regia. Acest ultim tâlc poate însemna și că Decebal avea două funcții: rege și mare preot. SAR(I) MIS înseamnă ”Cel care păzește Datinile”; cf. rom. sero ”a zăvorî; a închide”; missa ”mesă; liturghie”; mos ”obicei; lege; regulă”.

     Pe reversul monedei din stânga, în fața unei porți a cetății se zărește și Svastica, simbol al Celor Doi Zalmoxis, alcătuit din doi de Z, inițiala teonimului. Apoi, moneda din dreapta, cu două capete, îl poate reprezenta și pe regele Buerebuistas.

     Dată fiind raritatea acestui fel de monede, ne putem gândi că sunt cele scăpate ca prin farmec de jaful cumplit al Romanilor.

     Cel de-al doilea tip, KOSON-ul, a fost emis de unul dintre cei mai mari regi ai Daciei, supranumit ROMAN, cu variantele LOMAN, RAMUNC, ROMON etc. Kosonii descoperiți sunt atât de mulți încât nu doar că au umplut muzeele României, ci și pe cele ale altor state. Aceasta înseamnă că după marele jaf din partea Romanilor, Dacia a reușit să-și revină economic, grație îndeosebi marelui rege ROMAN / ROMON, eliberatorul și unificatorul țării.

     Și inscripțiile de pe astfel de monede suportă lecturi amestecate: În cheie ”chirilică” sau în alfabetul grecesc, slovele se citesc chiar KOSON. Numai că S ”Sigma” este un M latinesc răsturnat. Totodată, pe mai multe monede K este înscris astfel încât poate fi citit ca R. De altminteri, pe alte monede, alături de KOSON întâlnim iarăși R sau ligatura RK, care este cheie pentru dubla citire ROMON și KOSON. 

 

     Vine încă o lectură a celor scrise pe monedele respective, de data aceasta în versuri:

     ROMON

     KO SON

     ROMON

     KOSON

     O traducere a stihurilor este aceasta: ”Romon cu Fiii înving Dușmanii”.

          Lexic: rom. cu; sin (arh.) ”fiu; fiul lui”; germ. Sohn, engl. son, slav. syn ”fiu”; rom. căsan ”om din casă; de-al casei”; a rămâne ”a lăsa în urmă pe cineva; a-l întrece; a-l bate; a-l învinge”; Român; a cășuna; guzan ”guzgan; șobolan”. Toate cuvintele au corespondente în română, acest strigăt de luptă putând fi considerat ca una din primele atestări ale limbii noastre. Așadar, mai va până la ”Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung”!

     Pe monede, regele este înfățișat mai mereu cu cei doi fii ai săi. 

     În aparență, SON și KOSON sunt forme de singular. Totuși, în dacă, respectiv în străromână, acestea erau și plurale, cum sunt și astăzi în dialecte. Astfel, în cel meglenoromân apar mai multe exemple în acest sens: scândur - scânduri; limb - limbi; ficior - ficiori; coz - cozi; văț - vaci; suror - surori etc. Iată și câteva exemple din dialectul istroromân: fețor - feciori; gras - grași; pinez - bani; sor - surori; mul'er - muieri; lup - lupi. Aceasta demonstrează că, în româna arhaică, și SON și KOSON puteau fi și forme de plural. 

 

     Cum am mai afirmat în mai multe postări, împăratul Roman a fost cel care în fruntea oastei Daciei  i-a izgonit pe Romani peste Dunăre, ceea ce ”istoricii” noștri numesc ”retragerea aureliană”. Dar când s-au retras vreodată Romanii de bună voie? Roman a mărit hotarele Daciei, în vremea domniei lui țara înflorind în toate domeniile, ajungând și mai bogată decât în vremea lui Decebal. Ca dovadă, sunt și alte corespondențe dacice ale termenului KOSON în limba română: hasna (arh.) ”vistiereia țării; tezaurul Statului”; hasnă ”folos; roade ale pământului”. 

     În folclorul nostru, imaginea legendară a lui Roman s-a păstrat în supranumele Domnul de Rouă.

 

                                                                                                   Adrian Bucurescu

Măria Sa, Decebal

 

                                         Regele Nostru Erou

Zodia Berbecului la Atlanți și la Români

 

     Zodia Berbecului este orânduită între 21 Martie și 20 Aprilie. Până ce să ajungă a Berbecului, la Atlanți și la urmașii lor, denumirea de BERBIS se referea la însuflețirea plantelor, specifică răstimpului respectiv. Iată evoluția sensurilor pentru B-ER'BIS: ”A Vegetației; Care crește; Care se dezvoltă; Care se înalță; În (cu; de; la; pe) Vârf; Care înțeapă; Care (se) taie; Care (se) ciupește”; cf. rom. iarbă; harbuz; aripă; Arăpașu, Erbașu (n.); latin. herba ”iarbă; iarbă verde; pajiște; pai (verde) al grânelor”; urbs ”oraș împrejmuit cu ziduri”; harpe ”sabie curbată; iatagan; seceră”; alban. harboj ”a (se) dezlănțui”. Iată cum s-a tâlcuit și VER'VIS: ”Creștere; Întărire; Superioritate; Înălțare; Săritură; Sus; Vârf; Înțepare; Suferință; Tăiere; Durere; Împungere; Impuls; Imbold; Sfat; Comunicare”; cf. rom. vârf; barbă; bărbos; vrabie; praf; breb ”castor”; berbece; pripas; a se pripăși; vorbă; a vorbi; latin. probus ”bun; de bună calitate; cumsecade; bun; cinstit”; vervex ”berbec”; verbum ”vorbă”;franc. paraphe ”parafă”;  ital. bravo, franc. brave ”viteaz; curajos; îndrăzneț”; ital., franc. verve ”vervă”. Cele mai multe sensuri au fost reprezentate de o ideogramă reprezentând un berbec, care a rămas și semnul Zodiei Berbecul. 

     Despre constelația omonimă, legendele românești spun că ”Berbecul, din care nu se văd decât coarnele, a fost dus de către om în călătoria lui la Dumnezeu și a rămas acolo de când cu lupta lui cu Diavolul”. 

 

     În ce privește Berbecul, un vechi zodiac românesc spune: ”De va tuna în numărul Berbecului despre Răsărit, va fi robie și peire multă. Fiarăle pământului vor fi sătule și va fi stricare mare. Războaie și rane și gâlciavă va fi. Pâinea, poamele vor fi scumpe. Semănătura târzie nu va peri. În prunci cei tineri va fi peire. Celor ce umblă pă mare va fi înecare. Iară dă va fi cutremur, între Domni va fi schimbare. Și foamete și războaie, și va fi greotate și nevoie între oameni. Și în bărbații cei tineri va fi peire. Iar fiind cutremur noaptea, va fi mare nevoie între oameni. Și boierii nu să vor pleca Domnului său și vor fugi dă la dânsul, cugetându-i mult rău, și vor începe a să bate. Și în voinici nu va fi tocmire. Și un împărat dăspre Apus va muri. Și vo fi ploi multe. Și roadă în mălai și într-alte semințe. Iar în țara Eghipetului, foamete”. 

     Se spune despre nativii din Zodia Berbecului că au umor, poftă de viață, dar și că sunt foarte încăpățânați. Relațiile, viața profesională, dragostea și căsnicia sunt influențate de trăsăturile lor dominante. Se mai spune că au sensibilitate și creativitate artistică și talent în bucătărie. În general, despre nativii Berbeci se zice că au multă energie, o puternică forță intuitivă și cea mai mare voință de a acționa și de a izbuti.

 

     Piatra prețioasă reprezentativă pentru ei este diamantul, metalul reprezentativ e fierul, culoarea caracteristică - verde, ziua cea mai favorabilă - marți, iar numerele norocoase - 1 și 9.

     Termenul BERBIS, cu variantele BEREBIS, BEREVIS și VERVIS, este atestat ca oraș în Pannonia, adică din Dacia de Vest. Pe vremea domniei lui Buerebuistas, toată această regiune făcea parte din Imperiul Getic. Nu este exclus ca orașul să fi purtat chiar numele marelui rege, ca Alexandria numele lui Alexandru cel Mare. Numele lui Buerebuistas, apare și cu varianta BEREBISTAS, compus din BEREBIS TAS ”Viteazul cel (mai) Mare (Puternic); Teribilul (Grozavul) cel Tare”; cf. ital. bravo, franc. brave ”viteaz; curajos; îndrăzneț”; rom. des; tisă (bot.); Tisa (râu); alban. dash ”berbec”. 

                                                                                                        

                                                                                                      Adrian Bucurescu

Astăzi este Echinocțiul de Primăvară

 

                                     Fie cu Sănătate și Pace!

Caste la Geți. Glorie și sânge

 

 

      Prin secolul V î.e.n., Herodot pomenește de SIGYNI, care trăiau la Nord de Dunăre și care spuneau despre ei înșiși că sunt coloniști ai MAED-ilor, neam care trăia în părțile de N-V ale Iranului de astăzi. În limba acelor Iranieni, MA ED însemna ”Pe (la) Drum; Care umblă”; cf. rom. mă(i); alban. me ”în; încă; mai”; rom. hudă ”drum îngust; uliță”; latin. eadem ”pe același drum”; alban. udhe ”drum; cale; rută; traseu”; slav. hadu ”cale; potecuță”. În limbile din Europa, MAED a dus la termeni care indică negoțul; cf. rom. mită ”șperț; șpagă; dobândă; procent”; slav. mito ”plată; câștig; mită”; got. mota, germ. maut ”vamă”. În româna veche, mită însemna ”vamă”, la fel ca bulgarul mito și polonezul myto. 

     Așadar, după cum afirmau și Sigynii, Maedii erau negustori, care umblau de colo până colo cu marfa, întemeind chiar colonii, așa cum făcuseră și Grecii pe țărmul nostru, instalându-se în cetăți precum Histria, Tomis și Callatis. Coloniștii Sigyni se așezaseră pe malul stâng al Dunării, cu avantajul că puteau să-și încarce marfa pe corăbii și s-o transporte pe fluviu.

     Un astfel de negustor, de călător era și cel numit de Geți SI GYN sau  DE CAINEOS ”Care umblă; Care aleargă; Cel Nomad; Care urmărește; La Pândă; Care se ascunde; Cel Viclean; Care vinde; Care trădează; Cel Dușmănos; Cel Sălbatic; Cel Negricios; Cel Străin; Cel Alienat”; cf. rom. se; de; engl. the; rom. goană; a goni; câine; hain ”uneltitor; trădător”;  a-și căni (părul) ”a-și înnegri (părul)”; latin. canis, alban. qen ”câine”; rom. jiganie; zăgan ”specie de vultur”; dihanie; dihonie; a jigni; țigan; a se țicni; a se țăcăni. Din tâlcurile de ”Negustorie; Vânzare; Marfă” româna a moștenit dugheană și zahana, iar albaneza, dogane ”vamă”. În fine, SI GYN / DE CAINEOS însemnau în graiul getic ”Câinele”, ceea ce duce la ipoteza că numele adevărat al lui Decaineos, în limba lui maternă, va fi fost altul. După cum scrie Strabon, Decaineos își avea principalul sediu într-o peșteră din Muntele Kogaionon, actualmente Peștera Ialomiței, în apropierea căreia s-au păstrat și oronime ca Piciorul Câinelui, Culmea Câinelui și Piscul Câinelui, altminteri inexplicabile. 

     Ca negustor, acest Sigyn umblase prin mai multe țări, după cum povestește Strabon în ”Geografia”, VII: ”Spre a ține în ascultare poporul, el (Buerebuistas) și-a luat ajutor pe Decaeneus, un șarlatan care rătăcise multă vreme prin Egipt, învățând acolo unele semne de prorocire, mulțumită cărora susținea că tălmăcește voința zeilor. Ba încă de un timp fusese socotit și zeu, așa cum am arătat când am vorbit despre Zalmoxis”. Probabil marele rege și nobilii geți fuseseră impresionați de misterele Egiptului, care încă mai era o țară înfloritoare. 

     Cert este că, la un moment dat, Iranianul a împărțit poporul get în caste, ca în patria lui natală și ca în învecinata ei Indie. În lucrarea ”De origine actibusque Getarum”, pe scurt ”Getica”, istoricul Iordanes dezvăluie denumirile acestor caste impuse Geților: PILEATI sau TARABOSTES, COMATI și CAPILLATI. 

 

                               Manuscris cu titlul istoriei lui Iordanes. Biblioteca Vaticanului

     Iată castele decise de Decaineos:

     Primul rang: PI LEATI ”Deasupra Mulțimii; Peste Omenire”; cf. rom. pe; liotă; Laiotă - n. unui voievod muntean; germ. Leute, rus. liudi ”oameni”. PILEATI ”Domnesc; Princiar; Bogat; Înfloritor; Împodobit”; cf.  rom. palat; balț ”văl de mireasă”; latin. Palatium ”colina palatină; Palatinul; palatul Cezarilor; palat”. 

 

     Variantă la primul rang: TAR AB OSTES ”Conducătorul (Deasupra) Armatei”; cf. rom. tare; tărie ”cer; înaltul cerului”; latin. ab ”de la; din”; rom. oaste; ostaș. * TARAWOSTES ”Comandant; Conducător”; cf. rom. staroste.

     A doua treaptă: CO MATI ”Care umblă; Care (se) deplasează; Cu Negoțul”; cf. rom. cu; a (se) muta; mită; latin. muto ”a schimba locul; a muta; a schimba; a modifica; a se schimba; a fi diferit”; mutuo ”a lua cu împrumut; slav. mito ”plată; câștig; mită”; got. mota, germ. maut ”vamă”. Atenție: În ”Noul Testament”, apostolul Matei este... vameș! COMATI ”Negustor; Târguială; Împrumut”; cf. rom. camătă.

     A treia stare: CAPIL LATI ”Care duc Greul (Greutăți) Care o duc Greu”; cf. rom. cobilă ”iapă; cal; suport pe care se sprijină plugul în timpul transportului”; rom. ladă; lat; latin. laetus ”străin care primea de la stat o bucată de pământ de cultivat, în schimbul unui tribut”; latus ”lat; larg; întins; mare; amplu”. CAPILLATI ”Truditorii; Suportare; Suport”; cf. rom. cobiliță.

      Socotiți ”Neoameni; Neomenoși; Răutate; Stricăciune; Viclenie; Ascunziș; Închiși”, cei dintr-a patra pătură nu sunt pomeniți de Iordanes. Starea aceasta era PARITHIA ”A Patra”; cf. germ. vier, engl. four ”patru”; rom. sfert; germ. vierte, engl. fourth ”al patrulea”; a (se) paradi; perete; firidă. Era echivalentă cu cea de PARIA a Indienilor! PARITHIA este înscrisă și pe lista plantelor medicinale dacice și poate fi identificată cu cea numită pe românește tâlhărea; cf. rom. furt; a părăta ”a pătimi”; pârât; vartă ”arest”; bortă; vârât;  latin. pirata ”pirat; corsar”; alban. biruce ”celulă; carceră”. E posibil ca acești PARITHIA să fi avut statut de sclavi, ca la toate societățile antice.

     Deocamdată, nu avem cum ști amănunte despre cursul evenimentelor de atunci. Câteva texte de pe tăblițele dacice de la Sinaia descriu conflictul dintre marele rege Buerebuistas și marele preot, dând de înțeles că ultimul a fost amestecat în asasinarea primului. 

     Șarlatanul fusese demascat. De aceea, poporul get l-a poreclit DECAINEOS ”Vânzătorul; Trădătorul”; cf. rom. dugheană; zahana; dehana ”cuvânt care exprimă dezaprobarea”; alb. dogane ”vamă”. 

     Până la apariția acelui străin în țara lor, Geto-Dacii erau toți liberi, iar în fruntea țării ajungeau cei mai vrednici dintre ei, indiferent de fosta lor stare. Un astfel de erou a fost ”cel mai mare peste regii din Tracia”, Buerebuistas.  

     Cine ar fi învins în proiectatul război între el și Caesar? Cum ar fi evoluat Imperiul Getic, Europa însăși, dacă nu s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat? Ce-ar fi fost dacă marele nostru rege ar fi cucerit și unificat toată Tracia? De ce n-am visa?

                                                                                                               Adrian Bucurescu