Mistere Zalmoxiene

 

           Calendarul Macedonean 

     Ca și celelalte dialecte de pe imensul teritoriu al Traciei, și cel macedonean se remarcă prin polisemantism, prezentând totodată multe asemănări cu dialectul getic, cu care se învecina direct. Până la elenizarea culturală a aristocrației macedonene, băștinașii își păstraseră tradițiile naționale, rămânând până la creștinare credincioși Cultului Zalmoxian. Până astăzi, în regiunea istorică Macedonia, urmașii Tracilor, Aromânii, vorbesc un dialect al limbii române. 

     Mama celebrului Alexandru cel Mare, Olympia, era prințesă traco-lydiană, și chiar vestitul filosof Aristoteles, profesorul lui Alexandru, se născuse în orașul Stageira, din Macedonia Centrală.

     Vechiul calendar macedonean confirmă cele de mai la deal, plus influențele profunde ale Misterelor Zalmoxiene asupra creștinismului. Iată așadar lunile din acest calendar, ale căror sensuri se păstrează până astăzi în datinile românești:

     PERITIOS - ”Ianuarie”; 1. PERI TIOS ”Cel mai Mare Zeu; Strălucitorul Domn; Deasupra Zeilor”; cf. rom. prea; pară (de foc); vară; var; a vărui; alb. i bere ”făcut; copt”; bar ”leac; remediu”; latin. Deus, grec. Theos ”Zeu; Domn; Stăpân; Dumnezeu”. 2. PERITIOS ”Împăratul; Încoronatul; Suveranul; Domnul”; cf. rom. împărat; bartă ”podoabă în formă de cunună, împodobită cu flori sau cu mărgele; cunună de flori pe care și-o pun fetele în păr; Borița - personaj zoomorf în ceata colindătorilor din sărbătorile de iarnă; Capra; Brezaia; latin. imperator ”conducător; cap; șef; comandant suprem al armatei; general; împărat”; alban. mbret ”rege; monarh”. * Pentru acest termen, pe unele monede dacice, descoperite la Sarmizegetusa, este gravat sinonimul BASILEOS ”Împărat; Rege”, cu aceleași sensuri și în limba greacă. Acum înțelegem de ce prima sărbătoare din Ianuarie este a Sfântului VASILE, prezent și în câteva texte ale Plugușorului. 

 

                                           Zeul Suprem. Sculptură elenă antică

     DYSTROS - ”Februarie”; 1. DYS T'ROS ”Zile Mărite; Lumină mai Multă”; cf. rom. zi; dis-de-dimineață; latin. dies ”zi; timp; lumina zilei”; treaz; a (se) trezi; tare; a dura; alban. i tere ”întreg; plin”. 2. DY S-T'ROS ”A Doua din Întreg (Total)”; cf. rom. doi, două; alban. dy ”doi, două”; rom. să; alban. sa ”cât”; rom. treaz; a (se) trezi; dres; alban. i tere; rom. stareț. * Faptul că și la Macedoni Februarie era a doua lună confirmă că, la fel ca astăzi, calendarul începea cu Ianuarie. 2. DYST'ROS ”Luminos; Strălucitor; Curat; Cinstit; Vrednic; Avere”; cf. rom. zestre; latin. dexter ”drept; propice; favorabil; potrivit”.  

     XANDIKOS - ”Martie”; 1. KS ANDI KOS ”Când (care) Florile se înviorează; Când Plantele se înalță”; cf. rom. ce; latin. quis ”cine; ce”; alban. end ”polen”; grec. anthos ”floare”; rom. haz; casă; frumoasă coz; alban. gaz ”veselie; antren”; kishe ”biserică”. 2. XAN DIKOS ”Frumosul (Iubitul) Conducător; Domnul Luminii; Stăpânul Lumii”; cf. rom. geană (de lumină); geane ”mulțime de oameni; lume”; alban. xhan ”iubit; drag”; rom. ducă ”voievod; principe; duce”; latin.dicio ”autoritate; putere; stăpânire”; dux ”călăuză; conducător; comandant; general”. 3. XAN DIKOS ”Buna Vestire; Frumosul Crainic”; cf. rom. cină; a cina; geană (de lumină); germ. schon ”frumos”; rom. a zice; latin. dico ”a anunța solemn un lucru de viitor; a jurui, a dedica, a consacra unei divinități; a ridica la rangul zeilor”. 4. XAN DIKOS ”Vrednicul Suveran; Comandantul Vitejilor; Comandantul Războinicilor; Domnul Răniților; Domnul Rănit”; Cf. rom. cin; alban. shenj ”a se pârgui”; shenje ”semn; cicatrice”, rom. ducă; latin. dux. 5. XAN DI KOS ”Podoabă (Semn; Odor; Talisman) din (cu) Două Fire”; cf. rom. cin ”rang; tagmă; ordin (preoțesc sau) călugăresc; veșmânt (preoțesc sau) călugăresc”; geană (de lumină); cinie ”vrajă; farmec; porțelan; decorații de faianță”; alb. xhan ”iubit; drag”; shenje ”semn”; shenoj ”a însemna; a indica; a adnota; a nota; a marca”; germ. schon ”frumos”; Schein ”șain; bancnotă”; rom. doi, două; alban. dy ”doi, două”; rom. cosiță; a coase; slav. kosa ”coamă”.* De aici a rămas obiceiul Mărțișorului la Români, Bulgari și Macedoneni. 6. KSANDIKOS ”Războinicul; Apărătorul; Jertfitorul; Rănitul”; cf. rom. șontâc; a șonticăi; ciontac ”ciung; berc; ciont”; latin. syndicus ”sindic; avocat și reprezentant al unui oraș”.* De la numele lui Marte, Zeu al Războiului la Traci, Greci și Romani, provine denumirea lunii Martie; cf. traco-lydianul M'RUD ”Stelă; Coloană”; avea și sensurile de ”Înălțime; Vârf; Înțepare; Ardență; Încălzire”.

 

                       Statuetă getică înfățișându-L pe Apollon-Zalmoxis în chip de Crainic Ceresc

     ARTEMISIA - ”Aprilie”; 1. AR TE MISIA ”Care are Mare Forță; Care este Cea mai Puternică; Cea care întremează; Cea mai Minunată”; cf. rom. are; era (vb.); în toi; tui ”însemn voievodal de învestire”; Mesia;  măsea; moșie; masă; moașă; latin. missa ”faptul de a lăsa să plece; mesă; liturghie”; Musa ”Muză; cântec; poezie”; alb. mish, rus. miaso ”carne”. 2. AR TE MISIA ”A Doua Măiastră”; cf. rom. al; doi, două; alban. dy ”doi, două”; rom. Mesia; moașă; a moși; latin. Musa. 3. ARTEMISIA ”Forță; Mărire; Slavă; Cinstire”; cf. rom. aldămaș. * Artemis, Sora Geamănă a lui Apollon, Se născuse imediat după El.

 

                               Statuetă antică reprezentând-O pe Zeița Artemis-Zalmoxis

     DAISIOS - ”Mai”; 1. DAI SIOS ”Multă (Peste) Apă; Mai-Marele Apelor; Care Aduce Apă; Care dă Ploaie”; cf. rom. în toi; tui ”însemn voievodal de învestire”; alban. tej ”dincolo; apoi”; shi ”ploaie”; germ. See ”lac”; engl. sea ”mare”. Era ziua dedicată lui Poseidon/Neptun, Patronul Apelor. 2. DAISIOS ”Acvatic; Spălare; Curgere; Revărsare; Puhoi; Forță; Vârf”; cf. rom. Teiuș și Tisa (râuri); des; desiș; tăiș; alban. dash ”berbec”; franc. douche ”duș”. * În luna Mai, la Români încă se mai țin Caloianul și Paparudele, datini de invocare a ploii.

     PANEMOS - ”Iunie”; 1. PANE MOS ”Nașterea (Crearea) Cântărețului; Profetul Prunc (Pui); Nașterea Conducătorului; Minunata (Slăvita) Naștere”; cf. rom. ban ”mare dregător, al doilea ca rang după voievod”; bine; fain; latin. Paean - Pean; epitet al lui Apollon, ca Zeu al vindecării bolilor; imn în onoarea lui Apollon sau a altor Zei; cântec de biruință, de bucurie”; slav. pan ”domn”; rom. moașă; latin. Musae ”Muze; zeițe ale cântecului, studiilor literare  și științifice”; Musa ”Muză; poezie; cântec”; alban. mez ”mânz”; engl. miss ”domnișoară; fată”; engl. mus, franc. mousse ”mus; elev marinar”. * Aceasta era Sărbătoarea Nașterii Împăratului Ion Orfeus. Și astăzi, Românii sărbătoresc Nașterea Sfântului Ion Botezătorul la 24 Iunie. 2. PANEMOS ”Cântec; Slăvire; Amintire; Consacrare; Dăruire; Altruism”; cf. rom. a pomeni; pomană; rus. ponimat' ”a înțelege”. 

 

                 Nașterea Sfântului Ion Botezătorul. Frescă de Domenico Ghirlandaio 

     LOOS - ”Iulie”; LOOS ”Lumină; Curățenie; Strălucire; Ardență; Vrednicie; Întrecere; Creștere; Cultivare”; cf. rom. a (se) la ”a (se) spăla; a (se) scălda”; laz ”teren despădurit”; lăuză; leu - monedă și mamifer; latin. lux, span. luz, sued. ljus ”lumină”; latin. laus ”laudă; elogiu; cinste; stimă; renume; faimă; glorie; merit; calitate”; lusus ”joc”; alban. lis ”stejar”; grec. Helios ”Zeul Soarelui”. 

     GORPIAIOS - ”August”; 1. GOR PIAIOS ”Chinurile Celui mai Curat”; cf. rom. câră; hâră; chior; baie; a (se) îmbia; pui; fiu; viu; voios; latin. pius ”care-și îndeplinește datoria față de Zei, părinți, patrie etc.; pios; credincios; temător de Zei; cinstit; virtuos; devotat; afectuos; iubitor; sacru; sfințit; sfânt; scump; drag; drept; legiuit”. 2. GOR PIAIOS ”Care jelește; Care cântă; Care încântă”; cf. rom. care; a vui; a piui; a îmbia. 3. GORPIAIOS ”Cântărețul”; latin. harpa ”harfă”. 4. GORP IAIOS ”Înțeparea (Tăierea) Celui Strălucitor (Fermecător)”; cf. rom. grapă; a grăpa; a crăpa; groapă; hârb; latin. harpe ”sabie curbată; iatagan; seceră”; rom. iaz; Iași; latin. ius ”drept; lege; autoritate; putere”; alban. josh ”a atrage; a momi; a seduce; a fascina”. 5. G-ORPIAIOS ”A lui Orfeus”. * La 29 August, atât în calendarul popular cât și în cel ortodox, se comemorează Tăierea Capului Sfântului Ion Botezătorul.

 

                                                                   Moartea lui Orfeus

     HYPERBERETAIOS - ”Septembrie”; 1. HYPER BERETAIOS ”Cea mai Mare Doamnă; Măreața Împărăteasă; Prea Curata”; cf. rom. a coperi (arh.) ”a acoperi”; chiabur; latin. habere ”a avea în posesie; a avea; a avea în stăpânire; a stăpâni; grec. hyper ”deasupra”; rom. împărăteasă; bartă ”cunună”; feredeu ”îmbăiere; cadă; stațiune balneară”; bărat ”preot catolic”; bărăție; Borița ”personaj zoomorf în ceata colindătorilor; Capra; Brezaia”; latin. imperatrix ”conducătoare; suverană; împărăteasă”; alban. mbret ”rege; monarh”. 2. HYP ER BERETAIOS ”Cea mai Mare (Puternică) dintre Sfinți; Cea mai Frumoasă (Fățoasă) din Grădină; Cea mai Bună din Paradis; Pavăza Raiului”; cf. rom. cap; hop; chip; coif; cuib; al; latin. caveo ”a lua măsuri de siguranță; a lua seama; a se feri; a se păzi; a se îngriji (de); a lua măsuri de apărare; a apăra; a da garanții; a garanta (cuiva prin ceva); a prevedea; a dispune”; pers. firdevs, grec. paradeisos, latin. paradisus ”grădină; loc minunat; Paradis”. 3. HY PERBERETAIOS ”Cea Slăvită; Cea Măreață; Cu Forță; Cu Vrednicie; Cea Harnică; În Mișcare”; cf. rom. cui; vorburată, volburată ”învolburată”; valvârtej ”volbură; bulboană; vâltoare; furtunos; vijelios”. * Ziua Nașterii Sfintei Mării se sărbătorește și în prezent la 8 Septembrie.

 

                                                     Sânta Marie Mică. Icoană modernă

     DIOS - ”Octombrie”; 1. D-IOS ”Cu Strălucire; Cu Cinste; Cu Vrednicie; De Excepție; Cu Farmec; Cea Grozavă”; cf. rom. de; iaz; Iași; latin. ius ”drept; lege; autoritate; putere”; alban. josh ”a atrage; a momi; a seduce; a fascina”. 2. DIOS ”Strălucire; Măreție; Mărinimie; Ocrotire; Călăuzire; Deasupra; Superioritate; Forță; Vrednicie; Vitejie; Lup(oaica)”; cf. rom. zi, ziuă; duios; latin. dies ”ziuă; lumina zilei”; grec. Theos, latin. Deus ”Zeu;Stăpân; Domn; Dumnezeu”; alban. dua ”a iubi; a îndrăgi; a plăcea”; traco-phryg. daos ”lup”. * ”Lupoaica” era un supranume al mamei adoptive a Gemenilor Divini.

     APELLAIOS - ”Noiembrie”; 1. A PEL LAIOS ”Din Neam Strălucitor; De Soi Bun; Din Neam Curat; Din Cinul (I)Luminat”; cf. rom. a - art. hot. adj.; fel; leu; laz ”teren despădurit”; a (se) la ”a (se) spăla; a (se) îmbăia”; latin. laus ”laudă; elogiu; cinste; renume; faimă; glorie; merit; calitate”. 2. A PEL LAIOS ”Care pe Frați (Copii; Fii) I-a crescut; cf. rom. a; alban. vella ”frate”; latin. puellus ”băiețaș”; filius ”fiu”; filii ”copii; descendenți; pui de animale”; rom. loază ”viță-de-vie; ramură verde; lăstar”; alban. lis ”stejar”; rus. les ”pădure”. 3. APELLAIOS ”Ocrotitorul; Mărinimosul; Darnicul; Înzestratul”; cf. rom. obol ”monedă de argint sau de aramă, de diferite valori, care a circulat în Evul Mediu în Țările Române; contribuție în bani; contribuție de orice natură”.

     AUDONAIOS - ”Decembrie”; 1. AU DO NAIOS ”Când dă Zăpada; Care aduce Omăt”; cf. rom. au (arh.) ”sau”; o - pron. și nr.; a da; du!; nea ”zăpadă”; latin. niveus (pronunțat niueus) ”de zăpadă; acoperit de zăpadă; alb ca zăpada; limpede; transparent”; got. snaiws, germ. Schnee, engl. snow ”zăpadă”. 2. AU DO NAIOS ”Când Cei Doi S-au născut; Cei Doi Fii; Cele Două Mlădițe”; cf. rom. au (arh.); a - art. hot. adj.;doi, două; a (se) naște; a năși; nuia; alban. nis ”a (se) începe;a (se) declanșa; a (se) porni; a pleca”; franc. nee ”născut”. *. Era Crăciunul tracic, ziua când Zeița Maria-Leto I-a născut pe Gemenii Divini. 3. AUDONAIOS ”Strălucire; Esență; Culme; Forță; Mulțime; Apogeu; Final”; cf. rom. Ozana (râu); a (se) aduna; odină, hodină (reg.) ”odihnă”; a se odini, a se hodini; danie; denie; scand. Odhin - Zeul Suprem al Germanicilor. 

 

                                                   Leto, Apollon și Artemis. Statuie antică

     Cum se vede în tâlcurile sale, Calendarul Macedonean corespunde exact cu cel al Geto-Dacilor, respectiv al Românilor.

                                                                                                        Adrian Bucurescu

Moșii de Iarnă

 

                Rugă pentru Dalbii de Pribegi

Un Simbol al Suveranității: Crinul

 

 

          Coroana și Sceptrul 

     Poate că printre cititorii acestei pagini sunt și unii care au observat asemănarea dintre Coroană și Crin.

 

    Simbol al suveranității, implicit al monarhiei, Floarea de Crin apare și pe Stema României, în capătul sceptrului ținut în gheară de către Vultur.  

 

     Cu mult mai clară, această glorioasă floare împodobește sceptrul din Stema Regală a României Mari. 

     Dar de ce oare a fost crinul ales ca semn al forței, al suveranității? Denumirea lui getică era CORONIS, atestată și ca nume al unei Nimfe care l-a crescut pe Dionysos. Ca de obicei în graiul strămoșilor noștri antici, termenul are mai multe sensuri: 1. CO RONIS ”Pe Deasupra; La (în; pe; de; cu) Vârf; Cu Colți; Cu Coarne; Care înțeapă; Care (se) taie; Care (se) croiește;  Care (se) gravează; Care (se) scrie; Care (se) desenează; Cel Împodobit”; cf. rom. cu; rană; a (se) răni; latin. reno ”a pluti deasupra apei”; ornus ”frasin de munte; suliță din lemn de frasin”; reno, rheno ”bundiță din piele de ren”; orno ”a împodobi; a orna; a înălța; a onora”; franc. renne ”ren”; germ. Runen ”rune”. 2. CORO NIS ”Care crește; Cu (în; la; de; pe) Vârf; Cu Forță; Cu Vrednicie; Care (se) apără; Care (se) ocrotește; Care (se) salvează”; cf. rom. care; nas; naș; a năși; latin. nisus ”sforțare; efort”; alban. nuse ”mireasă; noră”; got. nasjan ”a salva”. 3. CORONIS ”Creștere; Călăuzire; Cultivare; Vârf; Înălțime; Superioritate; Conducere; Forță; Întremare; Înviorare; Însănătoșire”; cf. rom. grâne; crin; hrean; cornaci, cornișor (bot.); coroană; a (se) încorona; corn; horn; gorun; hrană; a (se) hrăni; carne.

 

     Crinul este cultivat prin grădini pentru florile lui albe-strălucitoare sau de alte culori, și cu miros foarte puternic. Foliolele perigonale macerate în untdelemn constituie un remediu casnic și clasic pentru răni. Frunzele de crin se puneau pe răni, tăieturi și arsuri, iar petalele unse cu miere, pe beșica cea rea, la bubă neagră și tăieturi. Pentru bășică în gură, se fierbeau în lapte dulce, care se ținea călduț în gură. Florile se puneau într-o sticlă cu apă, se astupau bine și se foloseau împotriva durerilor de ochi. În alte părți, petalele ținute în rachiu se întrebuințau împotriva petelor de pe față și a usturimii ochilor. Ceaiul de flori de crin se lua pentru curățirea sângelui. Se mai folosea la poală albă, în amestec cu sulfină albă, trifoi alb și rădăcină de bujor. Ceapa de crin fiartă se punea pe umflături, pe buboaiele ce dau în copt și pe pieptul bolnavilor de tuse. Se mai prepara din ea o alifie pentru creșterea sprâncenelor; se pisa o ceapă mai mare sau două mai mici, se puneau într-o ulcică cu o lumânare de seu și se lăsau să fiarbă împreună, apoi se lua seul curat de deasupra, se spăla bine în apă și se ungeau cu el pe sprâncene, în fiecare seară înainte de culcare.

     În Bucovina, se spunea că a crescut din inima unui călugăr tânăr. Este un vechi simbol al curățeniei, al castității.

 

     În etnobotanica românească se mai află și crinul-de-pădure, crinul-de-baltă, crinul-de-toamnă și crinul galben, tot cu flori frumoase. Și acești crini se întrebuințează ca leacuri pentru diferite boli.

     Aproape sinonim cu CORONIS era și LAISCUS, atestat ca nume traco-dalmat. Iată și tâlcurile: 1. LAIS CUS ”Plantă Cultivată; Plantă cu Colți; Plantă care (se) înțeapă; Crenguță Gravată (Desenată); Lujer Cusut; Vlăstar Brodat; Plantă Împodobită; Rămuriș Minunat; Împletitură Fermecată; Cununa Magului; Frumos Tare”; cf. rom. loază ”viță-de-vie; ramură verde; vlăstar; ornament vegetal sub formă de ramuri împletite, în sculptură sau în orfevrărie”; leasă ”împletitură de nuiele”; lis ”(despre cai și câini) cu părul sclipitor și cu o pată albă pe frunte, pe bot”; latin. lysis (arhit.) ”ciubuc la o cornișă”; alban. lese ”grapă”; lesoj ”a grăpa”; lis”stejar”; lesh ”lână”; franc. lys ”crin”; rom. a coase; frumoasă coz ”extraordinar de frumoasă”. 2. LAISCUS ”Superioritate; Forță; Întărire; Apărare; Păstrare; Ocrotire; Călăuzire; Conducere”; cf. rom. lască ”îndrăzneală; favoare; grație; protecție”; lăscaie ”monedă de aramă care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a sec. XVIII; oală de lut cu două toarte”; lascav ”binevoitor”; Lațcu - voievod al Moldovei în anii 1368 - 1373; Lascu, Lețco (n.). 

     Așadar, LAIS CUS ”Cununa Magului (Magică)” și LAISCUS ”Forță; Protecție; Călăuzire” erau atribute ale suveranități, ale unui conducător. 

 

     Astfel se explică și cununa din herbul încrustat pe crucea de mormânt a ultimului Mare Maestru al Ordinului Solomonarilor, în cimitirul de la Sărățeni, județul Ialomița. Semnul se mai numește și Cununa Virtuților.

     Din LAIS Francezii au chiar lys ”crin”. Fleur de lys ”Floarea de crin” este simbolul heraldic al regalității, provenit din tradiția monarhică. Expresia fleur de lys a apărut sub domnia lui Ludovic al VII-lea, iar florile de crin de aur pe câmp de azur  au devenit stema Franței și emblema specifică a regalității ei. 

 

     Întorcându-ne la tradițiile noastre, vedem crinul asociat cu dorul, ca în acest superb cântec popular:

- Marie, Marie,

Ia spune-mi tu mie:

Care floare-nfloare

Noaptea pe răcoare?

- Floarea crinului

Și cu-a dorului

Aia floare-nfloare

Noaptea pe răcoare...

                                                                                                   Adrian Bucurescu

Leurda

 

 

          Leacuri și rosturi daco-române 

 

     Ca toate plantele din etnobotanica românească, și denumirea leurdei este moștenită din limba tracă, atestat fiind un nume masculin messapic, LAPAREDON. LA PAREDON se traduce prin  ”Cel Drag; Cel Plăcut; Cel Curat; Cel Strălucitor; Cel Ardent; Cel Iute; Cel Înțepător; Care (se) taie; Care (se) desprinde; Care (se) eliberează”; cf. rom. la; lui; frățân; prieten; feredeu ”cadă pentru îmbăiat; local public pentru făcut baie; stațiune balneară”; furtună; bardă; firidă; germ. Parade, franc. parade ”paradă”. Sintagma întreagă, LAPAREDON, are următoarele tâlcuri: ”Ardență; Iuțeală; Acreală; Înțepare; Tăiere; Despărțire; Eliberare; Desprindere; Extindere; Întindere”; cf. rom. a se lăbărța; latin. liberatio, -onis ”liberare; eliberare; achitare la judecată; achitare a unei datorii”. În românește, evoluția fonetică a fost aceasta: LAPAREDON > *LAWAREDON > * LAUAREDON > *LOERDAN > LEURDA > leurdă ”plantă de pădure folosită în locul usturoiului; coastă de deal lungă”; leurd ”chișleag; lapte acru; persoană mâncăcioasă și guralivă”; Leordeni (loc.); Împrumutând devreme termenul românesc, bulgara și ruteana l-au păstrat sub forma levurda, mai apropiată de originalul tracic. 

     Leurda apare primăvara foarte devreme și crește prin păduri, tufișuri, livezi și fânețe. I se mai spune aior, ai-sălbatic, arpagic, ai-de-munte și crin-de-pădure. Ai este o veche denumire a usturoiului. De altminteri, leurda se folosește în unele zone în loc de usturoi. Din ea se face și salată, uneori amestecată cu untișor.

     Leurda conține carotenoizi, vitaminele A și C, vitamine din complexul B, levuloză, ulei eteric complex, săruri minerale, calciu, fier, fosfor, natriu, magneziu, cupru și proteine.

     Ceaiul din frunze de leurdă se lua în boli de rinichi. Se mai întrebuința și ca depurativ, antiscorbutic și diuretic.

     Ca hrană și leac se folosesc frunzele, culese primăvara, proaspete, și bulbii, care se recoltează din luna August până în Octombrie. 

 

     Iată și o rețetă foarte simplă: Se taie leurda cu un cuțitaș, pentru a nu o scoate afară cu tot cu rădăcină, care trebuie să rămână în pământ pentru a permite regenerarea plantei. Pentru o porție delicioasă de salată cu leurdă, se prepară o mână de frunze proaspete, care se spală bine cu apă călduță, se taie mărunt și se pun într-o strachină sau într-un castron. Se amestecă apoi cu o linguriță de oțet de mere, un vârf de cuțit de sare și o jumătate de linguriță de ulei, după care se mănâncă în maxim 30 de minute de la preparare.

     Poftă bună!

                                                                                                           Adrian Bucurescu

CEKA - poliția secretă sovietică

 

                    Cekiștii aveau uniforma neagră!

Baphomet, Idolul Templierilor

                                                                    Mitologie celtică

 

           Împăratul-Cerb 

     Numele Baphomet a apărut pentru prima oară în stenogramele proceselor Templierilor, la începutul secolului XIV. În secolul XIX, a fost popularizat datorită unor scrieri pseudoistorice, care au încercat să lege Cavalerii Templieri de ale conspirației, discutând despre distrugerea Ordinului lor. Numele Baphomet a devenit atunci asociat cu o imagine de ”capră sălbatică”, desenată de Eliphas Levi. Pe brațe, enigmatica făptură poartă cuvintele latinești SOLVE și COAGULA. Din păcate, imaginea a fost preluată de sataniști, blestemați fie ei în veci, de parcă nu era destul cât au pătimit Cavalerii Templieri, acuzați că se închinau la Baphomet!

     De certă origine geto-dacică, supranumele BAPHO MET are și tâlcul de ”Cel mai Mare Sfânt”; cf. rom. popă; latin. papa ”episcop; papă”; popa ”sacrificator al animalelor de jertfă, în timpul ceremoniilor religioase”; alban. pop ”popă”; rom. moț; alban. i madh ”mare”. Încă un tâlc, în favoarea identificării; BAPHO MET ”Divinul Poet; Măiestrul Cântăreț; Sfântul Profet; Divinul Povestitor; Sfântul care pre-vede; Divinul Țintaș”; cf. rom. popă; latin. papa; popa; alban. pop; rom. madă ”pietricea pentru jocuri de copii, ca să ochească o țintă”; latin. modus ”măsură ritmică; ritm; ton; mod muzical”; grec. mythos, latin. mythus ”mit; legendă”. În fine, din BAPHOMET ”Prevestire; Prevedere; Ferire; Ascunziș”, româna a moștenit bufniță și pivniță.

     În tradițiile românești, Sfântul Ion este cel mai mare ca rang, stând chiar la dreapta lui Dumnezeu. În mai multe postări, am demonstrat că ION era un nume al lui Orfeus, însemnând chiar ”Sfânt”; cf. rom. Ian-Caloian, Moș Ene (mit.); alban. hyjni ”divinitate; zeu”. Totodată, miturile antice afirmau că Orfeus era fiul regelui trac Oeagrus și al muzei Calliope. De altminteri, în iconografia antică, vestitul poet și cântăreț poartă pe cap celebra cușmă geto-dacică, sugerând originea lui etnică.

     Întrucât împăratul atlant Ion Orfeus, scârbit de moravurile epocii lui, a părăsit palatul imperial și s-a refugiat în Munții Bucegi, în sălbăticie, este înfățișat deseori înconjurat de animale. 

                                                               Coif din tezaurul de la Peretu

     În imaginea mitologică celtică, eroul are coarne de cerb pe cap, simbol al rangului său împărătesc, acela de purtător de coroană, termen înrudit cu corn. Astfel, Cerbul a devenit simbolul împăratului-profet, și așa apare deseori în iconografia geto-dacică, îndeosebi pe coifuri.

                                                          Coif din tezaurul de la Agighiol

     Chiar și numele tatălui său, împăratul OEA GRUS, se traducea prin ”Căprior (Cornut) Mare”; cf. rom. oaie; gras; gros. 

     Că Sfântul Ion era simbolizat printr-un Cerb o dovedesc câteva colinde românești, unde, printre altele, eroul mărturisește acestea: 

(...) Și vânară cât vânară,

Și vânar-o zi de vară,

Până colo cătră sară,

Și nimică nu aflară,

Numai cât un cerbușor,

Cerbușoru-i surișor.

Și pe dânsul mân-au pus

Și acasă l-au adus,

După masă că l-au pus,

Și-a-ntins arcul să-l săgete.

Iară cerbul a oftat

Și din gură-a cuvântat:

- Ho, ho, ho, nu săgetați,

Vieața nu mi-o luați!

Că eu nu-s cerb cum credeți

Și după cum mă vedeți,

Ci-s Ion

Sânt-Ion,

Nănașul lui Dumnezeu! (...)

          

                                  

     Acum să ne uităm și la Capra noastră, personajul principal din ceata colindătorilor din sărbătorile de iarnă! Seamănă sau nu cu ”Capra Sălbatică” desenată de Eliphas Levi? Nu este ea chiar BAPHOMET?

                                                                                                               Adrian Bucurescu

De Ursită

 

                                                                                                 Colecție particulară