luni, 22 mai 2017

Mărturii despre Geto-Daci






     (...) Lisimah a trecut în războiul acesta peste Dunăre în Dacia sau în țara Geților; căci, se spune că în una din acțiunile sale împotriva Geților s-ar fi rătăcit în stepa getică și ar fi fost prins de către regele get Dromichaetes. Principele acesta l-ar fi ospătat (...) dovedindu-i că prietenia Geților îi poate fi foarte avantajoasă, în schimb supunerea acestora i-ar fi inutilă. Faptul acesta l-ar fi convins pe Lisimah să renunțe la proiectele sale de cucerire și să încheie cu Geții o alianță clară. 

                     Gebhardi, Ludewig Albrecht, Geschichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen Staaten, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 55 - 56

     Istoria (lui Dromichaetes) se petrece în anul 3717 de la facerea lumii și 283 î.e.n. Amintirea adversarului său Lisimah ne-au păstrat-o însă tot felul de monede, de mărimea unui zlot, care se descoperă din când în când la săpături. Wolfgang Bethlen relatează că în tezaurul prințului Johann Sigismund s-ar fi aflat, la moartea acestuia, 4.000 monede de aur ale acestui prinț grec.

                     Die Geschichte von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen, Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 26

duminică, 21 mai 2017


          Ulcioarele




La cel sat fără de nume,
La hotar de datină,
Spune-se că râu-n spume,
În bulboane de descântec,
Veșnic ar șopti un cântec
     Și-o poveste clatină...

Că ulcioarele-ar fi fete
Ce-au astâmpărat de sete
Gura arsă de voinic,
În văleatul Patimei,
În nopți negre pe colnic
Și-n licărul lacrimei,

Și că-n apa de izvor -
Ce-năuntru tremură -
Nu e decât tainic dor...
....................................
- Hai la ulcioare, ulcioare.
Cu grumaz de căprioare
Și mijloc de fată mare!...
Auzi! Darnicul descântec
Te îndeamnă să bei cântec...

                           Adrian Bucurescu


     P. S. Această poezie este debutul absolut al autorului, în revista ”Stăruința”, a Liceului Teoretic Urziceni, Iunie 1968

sâmbătă, 20 mai 2017

Constantin și Elena, o sărbătoare dacică


  



     Oricâți galbeni și arginți din Dacia au furat Romanii și alți dușmani, tot au mai rămas destui, iar spectaculoasele descoperiri de tezaure monetare continuă. Pe foarte mulți dintre acești bani apare încrustat un cal, iar pe alții, se vede, mai rar, și un călăreț.


     Nu doar călărețul se referă la marele rege Decebal, ci chiar și calul, întrucât DE C(H)EBAL se traduce prin ”Care mână Calul”; cf. rom. di!, dii!, die!; lat. caballus ”cal”; bulg. kobila ”iapă”. Din equus ”cal”, latina a format eques ”călăreț; cetățean din clasa cavalerilor; cavaler”. Așadar, și dacicul DECHEBAL se traduce prin ”Cavalerul; Nobilul; Domnul”.


     Însă DE CHEBAL putea fi tălmăcit și prin ”Calul Luminat (Luminos; Inteligent)”; cf. rom. zi, ziuă; alban. di ”a ști; a cunoaște”; latin caballus. Ca și în latina târzie, sunetele che și chi s-au transformat în ce și ci, și astfel, din DECHEBAL româna a moștenit substantivul ducipal  ”cal sprinten, voinic, frumos”. Folclorul românesc l-a reținut mai ales în basme, ca pe un cal năzdrăvan. Iată și o variantă a ”Plugușorului”:
     S-a sculat mai an
     Bădica Troian,
     Ș-a-ncălecat
     Pe-un cal învățat,
     Cu nume de Graur,
     Cu șaua de aur...
     Din nefericire, latinomanii din veacul al XIX-lea au transcris Traian, în loc de Troian, falsificând astfel textul popular, ca poporul român să fie cât mai... ”roman”, prostie ce continuă și astăzi. Cercetările arată că, până la Școala Ardeleană, Traian nu apare în onomastica românească, atestat fiind doar Troian, inclusiv la Sud de Dunăre.
     Așadar, avem un cal învățat, cu numele de Graur. În românește, graur nu se numește doar o pasăre, ci, adjectival, înseamnă un ”cal care are culoarea cenușie, împestrițată cu pete albe”. Ajungem acum la numele popular al sărbătorii de la 21 Mai, CONSTANTIN GRAUR. Iată și dezvăluirea acestei stranii denumiri: în limba Dacilor, CON S-TANTIN însemna ”Calul cel Năzdrăvan; Care aleargă la Luptă”; cf. rom. goană; a goni; slav. kon ”cal”; rom. se; dandana ”minunăție; ispravă; năzdrăvănie; întâmplare neplăcută; alarmă; situație critică și neașteptată; tumult”; latin. tentio, tentionis ”încordare; tensiune”. Din ce am văzut mai la deal, e limpede că și Constantin era un supranume al lui Decebal.
     Și numele Helene este des întâlnit în onomastica dacică, și provine din E LENE ”Care strălucește; Cu Foc”; cf. rom. a (pron. adj.); ea; Luna; alean; Ileana, Leana, Lina (n.). Totodată, într-un text de pe o tăbliță de plumb de la Sinaia, ce va fi prezentat când îi va veni rândul, sora lui Decebal este numită GEOPYR ”Strălucitoarea; Înfocata”; cf. rom. giuvaier, juvaier; șfară.



     La 21 Mai începe și Zodia Gemenilor, care, la Români, se mai numește și Frații. De aceea, în această zi, Dacii, multă vreme și Românii, i-au sărbătorit pe Decebal și pe sora lui, Elene. Să fi fost oare frați gemeni? Cu certitudine, în vechile noastre icoane, ei erau Sfinții Împărați Constantin și Elena. Brațele crucii, care se află mereu între ei, Îi simbolizează pe Cei Patru Zei ai Universului, Tatăl, Maica, Fiul și Fiica, adică Sfânta Pătrime. Că marele rege dac era socotit sfânt aflăm de la istoricul Jordanes, care scrie că, după o victorie zdrobitoare asupra Romanilor, Decebal și alți câțiva comandanți au fost ridicați la rangul de ANSES ”Semizei; Îngeri”. În textele de la Sinaia, aceluiași Decebal i se spune ”Împăratul”.





     Iar cine nu crede ceea ce e scris mai sus să se ducă la fostul templu dacic de la Densuș, județul Hunedoara, unde, inexplicabil pentru o actuală biserică, un cal misterios este sculptat, în basorelief, pe una dintre coloane. Nu este oare acesta simbolul Sfântului Împărat Decebal Constantin Graur, precum și hramul templului dacic?

                                                                                                           Adrian Bucurescu

     

miercuri, 17 mai 2017


     Din Cartea de Taină a Atlanților




           THIOS

El e cel dintâi și ultim, domn al fulgerelor este,
Cap și mijloc este Thios, voievod măreț pe creste,
El le-a făurit pe toate, tot El sprijină Pământul,
Și Cuvânt era în ceruri, când era numai Cuvântul.
E făptură bărbătească, e fecioară neatinsă,
Este-a vântului suflare, este flacăra nestinsă.
El e temelia mării, e și Soare, e și Lună,
Împărat și Tată,-n Sine doar inteligență-adună.
Mare-ndrumător al Lumii, sceptru sigur și suprem,
Spirit unic stând deasupra de iubire și blestem,
Thios e un trup de rege și întregul tuturor,
El e Foc și Apă, Aer și Pământ; El este Dor.
Thios este Zi și Noapte, El e cel dintâi Părinte
Care-n trup le-nchide toate și pe toate le-are-n minte.
Îi întrezărești semețul creștet și frumoasa-I față
Doar în cerul plin de raze când în astre se răsfață;
Plete lungi și daurite-Și flutură până departe,
Răsăritul și Apusu-n două arcuri le desparte;
Dintr-o parte Soare-I luce, iar din alta - Luna dalbă,
Iată ochii Lui! Etheru-n cuget I se-alege salbă.
Niciun sunet nu răsună, nicio vorbă, niciun vuiet
Să nu-l afle-ndată Thios - Domn pe fulger și pe tunet.
Creștetu și gându-I sacru deopotrivă-s de eterne,
Trupul Lui fără de margini în lumina-I se așterne,
Ne-nfricat în veci și zdravăn e-nzestrat cu mari puteri,
Una-i cu văzduhul falnic, Domn pe Mâine și pe Ieri.
Aripi lungi Îi răsăriră, care-L poartă după dor,
Pântecu-I divin e însăși Glia, Mama tuturor;
Cu semeții munți în coamă, poartă-n brâu genunea-ntinsă,
Iar din sânu-I veșnic scoate doar Lumina cea Nestinsă.
Ci-n lumină cu privirea urmărindu-L peste zare,
Laude curate-I ducem, glorie nepieritoare.

                      Traducere și adaptare: Adrian Bucurescu



marți, 16 mai 2017

Născuți în Sărățeni




                                     

Mărturii despre Geto-Daci






     (...) pornind la război împotriva Geților și a regelui lor Dromichaetes, Lisimah a trecut prin mari prijejdii și, mai mult încă, a fost luat în captivitate. Dar a scăpat, deoarece a întâlnit un adversar bun la suflet (...).

                            Strabo, Geografia

     Dromihete (a fost) regele Geților de pe malul stâng al Dunării.

                            Neigebaur, J. F., Beschreibung der Moldau und Walachei (Cronologie), Breslau, Joh. Urban Kern, 1859, p. 1

     Acesta (Dromichaetes) nu i-a scăpat (pe adversari) din ochi, le-a risipit oamenii și l-a capturat pe însuși Lisimah. Dar l-a tratat atât de generos încât ne este greu să găsim și numai câteva exemple de acest fel din istorie. 

                             Die Geschichte von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen, Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 26

luni, 15 mai 2017

Sânge pe năframa albă




Iubito, când eu n-oi mai fi
și creanga mesteacănului s-o înnegri,
o lumânare albă s-aprinzi,
în vifor alb s-o stingi
și uită-mă în candela de argint!

Surioară, când vei auzi
că fratele tău s-a dus din lume,
îmbracă-te în rochie albă
și pune sub streașina casei
un pahar cu vin
și o pâine de casă tăiată-n cruce!
Apoi topește încet chipul meu
într-o amintire frumoasă!

Prietene, când vei simți
că durerile și bucuriile tale
au rămas singure pe lume,
împlântă cuțitul
în stâlpul de la Răsărit al casei
și ține-mă minte
până ce lama s-o rugini!

Mamă, când m-or aduce
la picioarele tale,
somn adânc dormind,
tăcere tăcând,
cântă-mi ușor un cântec de leagăn
și trei zile să crezi că eu dorm,
Mamă, când m-or aduce
la picioarele tale!


                 Adrian Bucurescu