Lansare de carte, la Biblioteca din Amara

Vatra fără de pavăză

Era o noapte de mătrăgună,
Fără odăjdii, fără de Lună,
Și niciun greiere nu greiera.
Moartea pe drumuri cutreiera.

Care cocoș da a cânta
Moartea pe dată îl decapita.
Iar eu visam la patria mea
Și, zău, nu știam ce e cu ea.

Căci pocitănii îi dau târcoale,
Și ea nu are cămașă de zale,
Nici coif, nici scut, nici sica dacă,
Iar pocităniile o atacă.

Și noi, fiii ei, dormim adânc,
Deși ni se zbate ochiul stâng;
Cocoșii, sărmanii, nu ne mai trezesc,
Luna și stelele nu mai lucesc

Și niciun greiere, încalte, nu greieră,
Iar Moartea pe drumuri cutreieră.


                             Adrian Bucurescu

Mărturii despre Daci

     La întrebarea: Ce formă a avut Imperiul Dacilor? Răspunsul (este) monarhică, adică un regat, sau principat.

                                    Huszti Andras, O es ujj Dacia, f. 1, 1791, p. 9

     (...) Dacii formau, la venirea lui Traian, o națiune relativ civilizată, supusă unei guvernări puternic impregnate de o teocrație războinică și prezentând, sub raport religios și moral, numeroase afinități cu Galii din timpul lui Caesar, cărora le era superioară prin cultură și civilizație.

                                     Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 57

Moment zgubilitic

          Donul neliniștit

Măi cazace, căzăcele,
Ce cați noaptea prin argele?
N-ai habar de cucuvele
Și nu-ți pasă de manele,
Nici de Nicoară Potcoavă,
Care doarme în otavă.
Nu-ți pasă, dar pasămite
Tot te scoate din sărite
Că din stepă se arată
Taras Bulba și-a lui ceată,
Tocmit de Petru Movilă,
Într-o pasă slavofilă,
De vodcă să n-aibă milă,
Până la ultima grilă.

O, viteaz zaporojean,
Cu mustăți de leuștean
Și pletos ca o măslină,
Ascultă-aici o bîlină:

Citit invers, un cazac
E cazac, ca un capac,
Care pufăie prin toartă
Până ce o face fiartă,
Iar cazacul opărit
Cade-n Donul liniștit.
Dar, sfidând curentul fauve,
Mi-l salvează Șolohov.
Iar cazacu-i ține partea,
Căci chiar Mișa a scris cartea,
Orice-ar zice precupeții
Și-oricât ar bârfi procleții.

Of, de tine, Șolohoave,
Se spun atâtea brașoave
Încât Donul, bine uns,
A-nceput să curgă-n sus!


                     Adrian Bucurescu

Mărturii despre Daci

 

     Conform mărturiilor lui Herodot, ale lui Tucidide și ale altor autori din Antichitate, la Traci se ridicase de acum o clasă a nobilimii. Tucidide numea această clasă ”Ghenaioi”, adică ”nobili”, iar Herodot îi numea ”Endaimdues” - adică ”bogați”. La Daci nobilimea era cunoscută sub numele de ”Tarabostes”, ceea ce în limba latină se traducea prin pileati (cei care poartă căciulă) sau în limba greacă ”Piloforoi” (cei care poartă o căciulă mițoasă). La Traci poporul de rând nu poartă nimic pe cap și în termenii latini se numeau Capillati, adică ”pletoșii”,  în limba greacă ”Hometai”, ”săteni”, ”coloniști”. Pe Columna lui Traian sunt înfățișați și unii și alții.

                                 Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U. R. S. S., 1945, p. 50

De Alexii

Sculați, gâze, nu durmiți,
Vremea-i să vă dezmorțiți!

Soarele de-acum e mai frumos
Și pletele-i atârnă până jos,
Pieptănate, clătinând cu totul
Gerurile, gheața și omătul.

Sculați, gâze, nu mai așteptați,
Vremea e să înviați!

Pentru jindul vostru de-o iarnă
Florile mese o să aștearnă,
Cu nectar împărtășindu-vă,
Cu petale ferindu-vă,
Pe voi, alde Fără-Cuvântului,
Lacrimi vesele ale pământului.


                             Adrian Bucurescu

Cărțile Daciei