sâmbătă, 11 martie 2017

Moment zgubilitic





          Donul neliniștit

Măi cazace, căzăcele,
Ce cați noaptea prin argele?
N-ai habar de cucuvele
Și nu-ți pasă de manele,
Nici de Nicoară Potcoavă,
Care doarme în otavă.
Nu-ți pasă, dar pasămite
Tot te scoate din sărite
Că din stepă se arată
Taras Bulba și-a lui ceată,
Tocmit de Petru Movilă,
Într-o pasă slavofilă,
De vodcă să n-aibă milă,
Până la ultima grilă.

O, viteaz zaporojean,
Cu mustăți de leuștean
Și pletos ca o măslină,
Ascultă-aici o bîlină:

Citit invers, un cazac
E cazac, ca un capac,
Care pufăie prin toartă
Până ce o face fiartă,
Iar cazacul opărit
Cade-n Donul liniștit.
Dar, sfidând curentul fauve,
Mi-l salvează Șolohov.
Iar cazacu-i ține partea,
Căci chiar Mișa a scris cartea,
Orice-ar zice precupeții
Și-oricât ar bârfi procleții.

Of, de tine, Șolohoave,
Se spun atâtea brașoave
Încât Donul, bine uns,
A-nceput să curgă-n sus!


                     Adrian Bucurescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu