Cu două fețe

      

File îndrăznețe, file generoase,
voi aveți sânge, carne și oase!
Cu făgăduieli pe cotoare
mult sunteți, cărți, înșelătoare!
Adulmec forța în orice filă,
pe care a scris-o o pană abilă.

Nu-i pe lume armă mai grozavă
decât o carte părelnic suavă.
Stau volume în raft ca-n rastel -
păzea, au în file oțel!
Biblioteca, de nu-i chilie,
atunci, desigur, e panoplie

                        cu care ori
                        învingi ori mori.


                                                           Adrian Bucurescu

Ziua cea de taină

Veneau, măre, pe valuri vărgate
viezuri roșii vâslind cu spor.
Suspinau trestiile vinovate,
sălciile se tânguiau în cor.

Soarele, sub căciula brumată,
tare se albise la față.
Cum să ne ferim de Cel-din-Baltă
nimeni pe noi nu ne învață.

Parcă nu mai era niciun om
să-mi întindă și mie o mână.
Cum să te lupți cu marele somn,
care spre alt tărâm te mână?

Din pământ zvâcneau pui de arici
cu iarba-fiarelor în bot.
O neliniște picura pe prichici.
Moartea trecea râul înot.

Ostenit, Dumnezeu adormise
cu capul pe o cruce de sânge.
De spaimă, tot Raiul încremenise.
Nu plânge, Raiule, nu plânge!

Domnul, în marea milă a Lui,
nu te va uita nici în vis...
Doamne, nimănui să nu-i spui
de ce toate astea le-am scris!

                             Adrian Bucurescu

Tăblițele dacice de la Sinaia

  

          < La Sărățuica >

     PUI YZA VIYNE DALEG. LOA GETE. A ABA YO ȚOIUCA NAPALYSIU TY OZO. EX SON OIHTOIHOY. OY SESO TIMOYN DAVY GHETYU SYRMYUA. GEUTO IUYA GIOZ CIRAC. ZA POLY YY OP JOAYAR GEOA LEU.

          Tălmăcirea:

     Pruncii pe apă au venit, ca mesageri. I-au luat Geții de la Apa Vrăjită pe Cei Divini la ei. Au fost copii fermecători. Cu șase coconi din Țara Geților S-au legat. De minunile Lor au povestit cei apropiați. Acești Copii au fost mai strălucitori decât leii.

     Lexic:

PUI - ”pui; prunci; copii”;
YZA - ”pe apă”; cf. rom. iaz; Iza (râu);elegă
VIYNE - ”au venit”;
DALEG - ”(ca) mesageri; trimiși; călători”; cf. lat. delego ”a delega; a trimite”; rom. telegă; telegar; Telega, Dâlga (loc.);
LOA - ”au luat”;
GETE - ”Geții”;
A ABA - ”de la apa”;
YO ȚOIUCA - ”cea vrăjită; care fermentează; care amețește”; cf. rom. țaic ”drojdie”; țuică; Sărățuica - lac la marginea satului Sărățeni, jud. Ialomița;
NAPALISYU - ”pe cei divini; domni”; cf. NAPARIS - râul sacru al Geților; lat. nobilis ”nobil; celebru; titlu la curtea imperială”; rus. nebo ”cer”;
TY OZO - ”la ei”; cf. rom. de; își;
EX - ”au fost!; cf. lat. ex ”fost”; alban. ish ”fost”;
SON - ”copii”; cf. rom. sin (arh.) ”fiu”; rus. sîn, engl. son ”fiu”;
OIHTOIHOY - ”fermecători; divini”; cf. rom. octoih;
OY SESO - ”cu șase”;
TIMOYN - ”coconi; nobili; conducători; cârmuitori”; cf. rom. timonă ”cârmă”; domn; lat. dominus ”domn; stăpân”;
DAVY GHETYU - ”din Țara (Ținutul) Geților”;
SYRMYUA - ”s-au legat; s-au jurat; s-au sfătuit”; cf.  rom. sârmă; lat. sermo ”convorbire; conversație; discuție; dezbatere”;
GEUTO - ”(de) minunile”; cf. rom. ciudă (arh.) ”minune”; ciudat;
IUYA - ”lor”; cf. rom. ei; ăia; îi;
GIOZ - ”au povestit; snoavă”; cf. rom. șușă;
CIRAC - ”cei apropiați; în jur; prieten; cirac”; cf. rom. cerc; șirag; cioarec; lat. circa ”în apropiere; în preajma; de jur-împrejur”;
ZA POLY ”acești copii”; cf. rom. (ai) săi; arom. pulu ”pui”; lat. pullus ”micuț; pui; vlăstar”;
YY - ”au fost”; cf. rom. îi (vb.);
OP JOAYAR - ”mai strălucitori; mai frumoși”; cf. rom. hop; jar; giuvaier;
GEOA LEU - ”decât; mai ceva decât leii”.

                      Adrian Bucurescu - ”Tainele tăblițelor de la Sinaia”, Ed. Arhetip, 2005

                                      Sărățuica - Lacul Sacru al Geților

          

Tu nu m-ai înșelat niciodată

 

Frigul tău face lumea curată,
crăiasă cu pleata căruntă.
Tu nu m-ai înșelat niciodată,
Iarnă frumoasă și cruntă.
De copil așteptam ca să bată
în geam mâna ta sfântă.
În versuri am atâta zăpadă
încât și Soarele mă binecuvântă.


                                                    Adrian Bucurescu

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          ”До свиданья, друг мой, до свиданья...” / ”La revedere, prietenul meu, la revedere...”

La revedere, prietenul meu, la revedere,
Dragul meu, cel din inima mea!
Despărțirea noastră predestinată
Făgăduiește că ne-om mai vedea.

Fără semne și cuvinte, adio, basta,
Nu fi trist, cu sprâncenele încruntate!
Nu e nou a muri în lumea asta,
Dar nici a trăi, sigur, nu-i o noutate.

                                                                                   1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Mărturii despre Geto-Daci

     ”Trăsăturile feței, detaliile costumului amintesc exact veșmântul și fizionomia țăranilor români din Carpați; de statură înaltă, robuști, cu nasul arcuit, cu ochii înfundați în orbite, cu sprâncene dese, cu barba zbârlită, încrâncenați (...).”

                         Ubicini, Abdolonyme, ”Les origines de l'histoire Roumaine”, Paris Ernest Leroux, 1886, p. 47

     ”(Dacii) purtau aceiași ițari largi, ca și Geții, Sarmații și Parții, echipamentul lor de campanie era simplu, tracic, lipsit de orice artă. Purtau pe cap blană de vulpe, pe corp o vestă și o haină multicoloră, iar în picioare opinci din piele de cerb (...). Ca arme foloseau lăncile și pumnalele.”

                         Bergner, Rudolf, ”Siebenburgen”, Leipzig, Hermann Bruckner, 1774, p. 217

București

Măi, oraș de fum și pulberi, târg de Soare și de Lună,
nu se-nghesuie poeții să-ți ridice osanale,
parc-ai fi chiar Babilonul, unde relele se-adună,
fluierându-ți slăbiciunea pentru bâlci și mahalale.

Giuvaier în oastea țării, scânteind cu ochi de șarpe,
tragedia-n veselie tu mereu o pritocești,
de când Țepeș Vlad te-nscrise pe un colț de vise albe,
cu cerneală fistichie-n soarta Țării Românești.

Bucuros de-același nume, într-o toamnă belalie,
am venit și eu la tine, precum finii desueți,
hotărât să-mi pun pe frunte o cunună aurie,
ca poetul cel mai mare între cei născuți poeți.

Și-am împărtășit cu tine vise și dezamăgire,
hanurile din vechime mi-au mai alinat tristețea,
când în chefuri, când în versuri, iată, nici n-am prins de știre
cum ca fumul, ca năluca mi s-a dus și tinerețea.

Slava-ntârzie, cununa încă n-a fost poleită...
Nu-i nimic, oraș de pulberi, te iubesc oricând, oricum.
Totdeauna soarta noastră va rămâne împletită
și spre lumea ceilaltă vom avea același drum.


                                                         Adrian BUCURESCU