luni, 23 ianuarie 2017

Prima Unire. Geneza Poporului Român. Atlantida

    
      Istoria Secretă

      
     În Neolitic, la Dunărea de Jos trăiau două neamuri: Amazonienii, în Nordul Fluviului, și Moesienii, în Sud. Primii erau matriarhali, adică erau conduși de femei, iar ceilalți erau patriarhali, autoritatea având-o bărbații. Deseori, aceste popoare se războiau între ele, izbândind când unul, când altul. Dar, la un moment dat, pe meleagurile dunărene s-au petrecut unele evenimente care aveau să schimbe istoria întregii planete. Ecouri ale acestor întâmplări nemaipomenite pot fi recunoscute în dialogul ”Kritias” al lui Platon, în Răpirea Sabinelor, din istoria mitică a Romanilor, precum și în ”Cartea lui Enoh”, cu cei 200 de îngeri conduși de Semyaza.
 


     La Geto-Daci, printre alte dovezi păstrate, se află și toponimul NENTINAVA, variantă pentru cetatea NETINDAVA, atestată, de marele geograf antic Ptolemaios, în vatra actualei comune Sărățeni, din județul Ialomița. NENTI NAVA are mai multe sensuri, printre care ”Navele de (pe) Sus. Corăbierii Voinici; Conducătorul Navigatorilor”; cf. rom. nant ”înalt”; a ninge; latin. navia ”barcă”; navis ”corabie; navă”. E ușor de recunoscut în ”Conducătorul Navigatorilor; Stăpânul Navelor” personajul care îl întruchipa atât pe Poseidon cât și pe Semyaza. Despre Navele Zburătoare și despre Navigatorii Astrali sunt nenumărate mărturii în istoria și miturile Geto-Dacilor, dar și la alte vechi popoare. Cert e că Poseidon și navigatorii conduși de el au aterizat la Sărățeni, al cărui antic nume, S-ARET INI, mai însemna și ”Unde S-au arătat Zeii; Unde au apărut Divinii”; cf. rom. a se arăta; Iana Sânziana (mit.); Moș Ene (mit.); alban. hyjni ”zeu; divinitate”. Lui Poseidon, rămas în mitologiile antice ca Zeu al Mărilor, i se mai spunea și NE-P(Ă)TUNUS ”Ne(mai)văzutul; Nemaipomenitul”; cf. rom. ne; a vedea; vedenie.


     Din ”Cartea lui Enoh” și din legenda ”Răpirii Sabinelor” rezultă că Oaspeții Astrali s-au însoțit cu frumoasele Amazoane, iar din dialogul ”Kritias” al lui Platon se înțelege că Poseidon a luat-o de soție pe prințesa Kleitho.


     Minunatei prințese a Amazoanelor, fiica pământenilor Evenor și Leukippe, i s-a mai spus și Amfitrite, Persephone și Proserpina.
     Prima capitală a acestui regat a rămas Nenti-Nava, iar a doua a fost ridicată pe teritoriul Moesienilor, anume în vatra Histriei, pe țărmul Mării Negre, numindu-se BUTERI-DAVA ”A Doua (Următoarea) Cetate”; cf. slav. vtorii ”al doilea”; rom. poteră; dac. dava ”cetate; fortăreață”; latin. foederatio ”federație; uniune”. Astfel, din Amazonieni și Moesieni s-a format poporul român, la Nord și la Sud de Dunăre, iar primul regat din istoria lumii s-a numit AT(Ă)L ANTAI sau AT(Ă)L ANTIS ”Cei Superiori; Cei Voinici (Puternici); Cei Valoroși; Cei Fericiți; Cei Plăcuți”; cf. rom. acel; arom. ațel ”acel”; alban. ata ”ei; acei; aceia”; rom. întâi; undă; unt; alban. ende, endje ”plăcere”; lat. athleta ”atlet; campion; maestru”; talentum ”talant; măsură de greutate la Greci; monedă de argint”. La început, regatul se întindea pe tot teritoriul României Mari, adică inclusiv în Basarabia, în Vestul actualei Ucraine și în mare parte din Peninsula Balcanică. Pe aceste meleaguri au apărut primele civilizații de anvergură ale lumii, printre care culturile Cucuteni, Hamangia și Gumelnița.
     Revenind la regii fondatori ai poporului nostru, s-au păstrat mărturii atât despre existența lor pe aceste meleaguri, cât și despre divinizarea lor. Astfel, numele lui PO SEIDON se traduce și prin ”Care stă; Cel Așezat; Cel Cugetat; Care cugetă; Care (se) gândește”; cf. rom. pe; slav. vo ”în; la”; rom. a ședea; stană; stână; baștină; buștean. Numele străbunei K-LEITHO se tălmăcește și prin ”Cea Voinică; Cea Plină; Cea Măreață”; cf. rom. ca; lat; a (se) lăți; liotă; Laiotă - un voievod al Țării Românești; Leaota (munți); a clădi; găleată; holdă; a cheltui.


     Ei sunt celebrul cuplu cu titlul ”Gânditorul și Femeia lui”, găsit la Hamangia, adică între cele două capitale, Nentinava și Buteridava. Mai e oare vreo îndoială că România de astăzi vine din miezul străvechii și celebrei Atlantide?

                                                                                                                 Adrian Bucurescu



duminică, 22 ianuarie 2017

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          ”Голубая кофта. Синие глаза...” / ”Ochii-i sunt albaștri. Bluza-i porumbie...”

Ochii-i sunt albaștri. Bluza-i porumbie.
Nimic despre mine draga mea nu știe.

M-a-ntrebat: ”Mult oare va mai viscolind?
Să-ntind așternutul, cuptorul s-aprind.”

I-am spus dragei mele: ”Astăzi din tărie
Cineva așterne albe flori pe glie.

Aprinde și-așterne! Că și fără tine
Viscolul tot bate-n inimă la mine.”

                                                                                              1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu



joi, 19 ianuarie 2017

Mărturii despre Geto-Daci



     ”(...) Geții vorbeau aceeași limbă ca Dacii și aveau aceleași obiceiuri. Grecii dădeau atât Geților romani din Bulgaria, cât și Dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania și Ungaria același nume de Geți și credeau că și Geții și Dacii provin de la Traci.”

                       Gebhardi, Ludewig Albrecht, ”Geschihte des Reichs Ungarn und der damit verbundenen Staaten”, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 43 - 44

     ”În cele mai vechi timpuri cunoscute, în Transilvania și în țările învecinate, locuiau Dacii, care mai erau denumiți și Geți, și de la ei a primit actuala Transilvanie, împreună cu Moldova, Muntenia și regiunile învecinate din Ungaria, numele de Dacia.”

                       ”Siebenburgische Provinzialblater”, vol. III, fasc. 3, Sibiu, Martin Hochmeister, 1808, p. 126



     

miercuri, 18 ianuarie 2017

Cui, bă?



          Moment zgubilitic

Un cioarec și o cioară,
La fel de miștocari,
Râdeau de barza chioară,
Că n-are ochelari.

- Ah, zise picioroanga,
Vedea-v-aș într-o ghenă,
Să n-o mai țineți langa
Fără de nicio jenă.

Dar, ca să vezi minune
Și cărămidă nouă,
Că începu să tune
Și se porni să plouă.

Da, dar ploua cu broaște!
Și barza - hap-hap-hap,
Se apucă a paște
Tot clătinând din cap.

     Morala:

Asta-i: la barza chioară,
Se-mbuibă, nu se-mbuibă,
Până la primăvară
Îi face Domnul cuibă.

- Cui, bă?
- La barza urdă.
- Ce-i face?
- Un sandviș cu surdă.

                                   Adrian Bucurescu



marți, 17 ianuarie 2017

Plagiat de un anume ”dottore” Cătălin Borangic

    

     Precizare: ”Ruga unui Get” a circulat multă vreme pe Internet,fără permisiunea mea, dar sub semnătura mea. Pe Internet, în anul 2009, au apărut și traduceri, nu știu nici acum ale cui, în limbile engleză, italiană, spaniolă, portugheză, franceză, albaneză, greacă și germană. Toate traducerile precizau cine este autorul în original al acestei poezii.



          Ruga unui Get

Dacă încă n-am dus
Lumina și Gloria Ta
pe tot Pământul,
Tu să mă ierți, Zalmoxis!

Dacă n-am ascultat mereu
Slăvite Poruncile Tale,
dacă mi-a curs vreo lacrimă,
Tu să mă ierți, Zalmoxis!

Dacă pe mine însumi
m-am terfelit în întuneric,
dacă am fost nedrept,
Tu să mă ierți, Zalmoxis!

Dar dacă vreodată
pe lumea aceasta
mi-ar fi frică de moarte,
să nu mă ierți, Zalmoxis!

          Adrian Bucurescu, ”Dacia Divină”, Editura Arhetip, 2004, p. 285

     Într-un jegos articol, intitulat ”Fenomenul dacoman; promotori și aderenți”, publicat într-o revistă ”științifică”, reluat și pe Internet, un anume Cătălin Borangic, ce mai semnează și sub pseudonimul Dada Mamusa, îmi insultă unele volume, pe care afirmă că le-a citit. Printre acestea se află și ”Dacia Divină”, unde se află și poezia de mai sus. Am aflat însă de la unii cititori, că, tot pe Internet, inclusiv pe YouTube, este difuzat un cântec, sub titlul ”Să nu mă ierți, Zamolxe”, ”scris astăzi pe versuri adaptate de Dada Mamusa, muzică și interpretare de Gabriel Tora”. Ei bine, cum poate vedea oricine, versurile îmi aparțin, singura contribuție a lui ”Dada Mamusa”, adică a lui Cătălin Borangic, este schimbarea titlului, iar teonimul Zalmoxis este schimbat în ”Zamolxe”.            
      Așadar, numitul Cătălin Borangic mi-a plagiat, fără niciun pic de frică și de rușine, poezia! Mi se pare prea de tot, chiar dacă plagiatul este o modă în România! Se pare că ipochimenul recunoaște în sinea lui că e un plagiator, de vreme ce-și zice Dada Mamusa, adică, în graiul geto-dacic, pe care ipochimenul nu-l știe, ”Cea mai Mare Maimuță”. Acum, stau și mă gândesc: putea fi dată în judecată o maimuță? Impresarul meu spune că da.

                                                                                                         Adrian Bucurescu

     P. S. Cea mai mare ”descoperire” a mamusei este ”arheologul Teohari Georgescu”, pe care nu-l acuză de crime, ci de faptul că ”a fixat centrul lumii în Dacia”!!!!!!!!!!!!!!!!! Ciudat este și că abia am reușit să-l conving și pe compozitor să retragă cântecul de pe youtube.

                                                                                                                           A. B.

     P. P. S. Pe când îmi fura poezia, acest hoț era doctorand la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan”, din București! Doamne, adevăraților doctori a început să le fie rușine cu acest titlu!
    Dar se putea să rămână Borangic fără coledzi, neicusorule?
                                                                                                                           A. B.




          Dada Mamusa sau Cea mai Mare Maimuță



                                                                Motto:

                                                                    La moară, la Hârța-Pârța,
                                                                    Un' să macină târâța
                                                                    Și-unde țopăie maimuța,
                                                                    Mi-au furat hoții căruța.

                                                                                               Folclor adaptat

     Aflai, de pe Internet, despre o ”căpetenie dacă”, zisă ”Dada Mamusa”, care se ține de giumbușlucuri cu prilejul unor spectacole-kitsch, cu pretenții ”educative”, țopăite îndeosebi prin Ardeal. Puțin probabil ca Dacii să fi acceptat vreodată o căpetenie cu asemenea poreclă, care se tălmăcește prin ”Cea mai Mare Maimuță”, DADA și MAMUSA sunt, într-adevăr, atestate ca nume de Geto-Daci, și care au ajuns până în limba română. Așadar:
     DADA - ”mai mare”; cf. rom. dadă ”tată; șef; titlu adresat unei fete sau unei femei mai în vârstă”;
     MAMUSA - ”maimuță; imitator; măscărici”; cf. rom. maimuță ”târfă; sperietoare; momâie; momiță; (la figurat) imitator ridicul; om foarte urât”. Variante regionale: moimă, moaimă, moimiță, maimucă, maimuc. MAMUSA este încă o dovadă că limbile dacă și latină erau profund înrudite, ultima prezentând varianta mimus ”pantomim; comediant care exprimă prin gesturi și declamație caractere grotești; actor de un comic inferior; mim; farsă; comedie”.
     Într-o adaptare modernă, MAMUSA poate însemna nu doar ”maimuță”, ci și ”imitator” și ”plagiator”. Și, într-adevăr, această DADA MAMUSA, care îl scoate basma curată pe criminalul comunist Teohari Georgescu, atribuindu-i profesia de arheolog, și care mi-a insultat volumele publicate, m-a plagiat în cel mai josnic mod cu putință, cum voi dovedi mintenaș. Impresarul meu e de părere ca să dau maimuța în judecată. Desigur, drept ar fi fost să chem la tribunal toate maimuțele care m-au imitat sau m-au plagiat. Mă mai gândesc...

                                                                                                          Adrian Bucurescu

luni, 16 ianuarie 2017

Сергей Есенин / Serghei Esenin


 



    ”Слышишь - мчатся сани, слышишь - сани мчатся...” / ”O sanie-n goană, sania s-o vezi...”

O sanie-n goană, sania s-o vezi.
Bine-i cu iubita în câmp să te pierzi.

Vesel vântulețul și cam cu sfială
Mișcă zurgălăul pe câmpia goală.

Of, voi, sănii, sănii! Șargul meu sprințar!
Joacă-ntr-o poiană un chefliu arțar.

La el ni-i popasul. - Ce-i? îl întrebăm
Și lâng-o răchită noi tustrei dansăm.

                                                                                            1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu