Dada Mamusa sau Cea mai Mare Maimuță
Motto:
La moară, la Hârța-Pârța,
Un' să macină târâța
Și-unde țopăie maimuța,
Mi-au furat hoții căruța.
Folclor adaptat
Aflai, de pe Internet, despre o ”căpetenie dacă”, zisă ”Dada Mamusa”, care se ține de giumbușlucuri cu prilejul unor spectacole-kitsch, cu pretenții ”educative”, țopăite îndeosebi prin Ardeal. Puțin probabil ca Dacii să fi acceptat vreodată o căpetenie cu asemenea poreclă, care se tălmăcește prin ”Cea mai Mare Maimuță”, DADA și MAMUSA sunt, într-adevăr, atestate ca nume de Geto-Daci, și care au ajuns până în limba română. Așadar:
DADA - ”mai mare”; cf. rom. dadă ”tată; șef; titlu adresat unei fete sau unei femei mai în vârstă”;
MAMUSA - ”maimuță; imitator; măscărici”; cf. rom. maimuță ”târfă; sperietoare; momâie; momiță; (la figurat) imitator ridicul; om foarte urât”. Variante regionale: moimă, moaimă, moimiță, maimucă, maimuc. MAMUSA este încă o dovadă că limbile dacă și latină erau profund înrudite, ultima prezentând varianta mimus ”pantomim; comediant care exprimă prin gesturi și declamație caractere grotești; actor de un comic inferior; mim; farsă; comedie”.
Într-o adaptare modernă, MAMUSA poate însemna nu doar ”maimuță”, ci și ”imitator” și ”plagiator”. Și, într-adevăr, această DADA MAMUSA, care îl scoate basma curată pe criminalul comunist Teohari Georgescu, atribuindu-i profesia de arheolog, și care mi-a insultat volumele publicate, m-a plagiat în cel mai josnic mod cu putință, cum voi dovedi mintenaș. Impresarul meu e de părere ca să dau maimuța în judecată. Desigur, drept ar fi fost să chem la tribunal toate maimuțele care m-au imitat sau m-au plagiat. Mă mai gândesc...
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu