marți, 3 ianuarie 2017

Сергей Есенин / Serghei Esenin


      



     ”Снежная замять крутит бойко...” / ”Viforul neaua nu o mai răscolește...”

Viforul neaua nu o mai răscolește,
Pe câmp o troică străină gonește.

În troică-i tinerețea mea depărtată.
Unde-i fericirea mea de-altădată?

Totu-i neted după viforul mare,
Chiar și nebuna troică în zare.

                                                                              1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu


luni, 2 ianuarie 2017


          Către cenzorii mei

     Vă e teamă de Zalmoxis și de Daci? Să vă fie!








     

Vânătorul și Căprioara



          
          Tăblițele dacice de la Sinaia



     OROLOSYO EGE ROSIO GIL GHETO DUNE SABIO DISIL EL BESEROYCO VA STARNO YFOSO LISTO AHEO NA LITA. U COMATO PERSO MAHYDONYO. RECA U COMATO RA RECO ESO AO FO. NIDO PETRA MESIO. OROLOSO U COMATO RAGHE TOMER GEON ON FAXYO EDE CASO TO VA STARNO AYEO. SENIOP MI TA MATO. RA GHETO. În sigiliu: DEAIUNO.




     Tălmăcirea:

     ”Vestitul și frumosul, vrednicul vânător îndată să știe a vrut de la Palatul Stelelor dacă mândra sa floare s-a împlinit de ani. A străbătut ținuturile Perșilor și Macedonenilor, mergând. Prin ținuturi fermecate a fost. La palat de piatră a poposit. Binecuvântatul, ajungând, a întrebat dacă frumoasa căprioară s-a arătat în acea casă, cum a văzut în stele. Cântecul meu să fie spus de viteji!” În sigiliu; ”Totdeauna; Doi ca unu”.

     Lexic:
OROLOSYO- ”vestit; binecuvântat”; cf. rom. a ura; lat. laus ”laudă; faimă; glorie”;
EGE - ”și”; cf. rom. ici;
ROSIO - ”frumos”; cf. rom. roșu; rază;
GIL - ”vrednic”; cf. rom. Gelu; lat. agilis ”sprinten; agil”;
GHETO - ”vânător; războinic”; cf. alb. gjueti ”vânătoare”;
DUNE - ”îndată”; cf. alb. tani ”acum; deocamdată”;
SABIO - ”să știe”; cf. lat. sapio ”a înțelege”; grec. sophia ”înțelepciune”;
DISIL - ”dorit; îndrăgit”; cf. alb. dashuroj ”a iubi; a îndrăgi”;
EL - ”de la”; cf. rom. al;
BESEROYCO - ”palat; templu”; cf. rom. biserică; lat. basilica ”basilică”;
STARNO - ”stele”; cf. germ. Stern ”stea”;
YFOSO - ”de (dacă) mândra”; cf. rom. ifos;
LISTO - ”floare; mlădiță”; cf. rom. lăstar; alb. llastoj ”a răsfăța”; llashter ”pai”;
AHEO - ”împlinit; îndeplinit”; cf. rom. agă; oca; alb. aga ”chiabur”;
NA - ”de; la”; cf. rus. na ”la; în”;
LITA - ”ani”; cf. rom. leat;
U COMATO - ”a străbătut; a mers; a urcat”; cf. rom. camătă;
PERSO - ”Perși; Persia”;
MAHYDONYO - ”Macedoneni; Macedonia”;
RECA - ”ținut; domnie”; cf. rom. rigă;
U COMATO - ”mergând; străbătând”;
RA - ”prin”; cf. rom. la;
RECO - ”ținut; domnie”;
ESO - ”fermecat”; cf. alb. josh ”a atrage; a fascina”;
AO - ”a; au”;
FO - ”fost”; rom. a fi; fu;
NIDO - ”(la) cuib; (în) sălaș”; cf. lat. nidus ”cuib”;
PETRA - (de) piatră;
ESIO - ”au poposit; au mas; s-au întremat”; cf. rom. osie;
OROLOSO - ”binecuvântat”;
U COMATO - ”ajungând; oprindu-se”; cf. rom. camătă;
RAGHE - ”a întrebat; a cerut”; cf. rom. a (se) ruga;
TOMER - ”(de) căprioară”; cf. lat. dama ”ciută; căprioară”;
GEON - ”frumoasă”; cf. rom. jună; alb. xhan ”iubit; drag”;
ON - ”se; s-a”; cf. rom. în; rus. on ”el”;
FAXYO - ”arătat; înfățișat”; cf. lat. facies ”chip; față”;
EDE - ”acest; aceea”; cf. alb. ata ”acei”; ato ”acele”; rus. eto ”acesta”;
CASO - ”casă”;
TO - ”cum; că”;
VA - ”în”; cf. rus. vo ”în”;
STARNO - ”stele”;
AYEO - ”văzut”; cf. rom. ui” (reg.) ”iată”;
SENIOP - ”cântec; baladă; istorioară”; cf. rom. snoavă;
MI - ”al meu; a mea”;
TA - ”să”; cf. rom. de;
MATO - ”fie spus; cântat; rostit”; cf. lat. mito ”a trimite vorbă (printr-o scrisoare)”;
A - ”de”;
GHETO - ”viteji; războinici”;
DEAIUNO - ”totdeauna; doi ca unu”.

                         Acest text este o orație de nuntă.

                        Adrian Bucurescu - ”Tainele tăblițelor de la Sinaia”, Ed. Arhetip, 2005

duminică, 1 ianuarie 2017

Ninge





A venit o iarnă făloasă și grea.
Ninge ca în copilăria mea.
Soarele-i alb, pe drum nici țipenie.
Albă e frumoasa Muntenie.

În așteptarea zilei de mâine,
latră rar, în căpiță, un câine.
Sfinții zugrăviți pe biserică
străjuiesc aventura feerică.

Și dacă ani mulți au trecut,
eu de uimire tot rămân mut
în fața naturii imaculate,
ce miruiește orașe și sate.

Nu se aude niciun cuvânt.
Nu știu, oameni mai sunt pe pământ
ori am rămas doar eu și un câine
în așteptarea zilei de mâine?

Parcă aud cădelnițe-n zare...
O fi în ceruri vreo sărbătoare?
În lumea vegetală recad -
în loc de gene am ace de brad.

                        Adrian Bucurescu



vineri, 30 decembrie 2016



          Urări binevoitoare

     De Anul Nou, sau, cum spuneau strămoșii noștri daci, de AN IAR, le doresc tuturor cititorilor mei multă sănătate, noroc, fericire, forță și la mulți ani! Slavă Daciei, glorie României!

                                                      Adrian Bucurescu




Vis de Anul Nou


 



Au ieșit îngerii la plug.
Cu pluguri de aur brăzdează norii.
Aminte luând la semnul din cer,
pleacă pe ulițe colindătorii.

În hamuri noi se încordează caii,
pluguri mănoase trăgând.
Porțile grele stau desfăcute,
în puf de zăpadă arzând.

Nicio gazdă nu se ascunde.
La Anul Nou și săracii visează.
În cosițele suave ale fetelor
stele și flori scânteiază.

Sănii mari, sănii mici lunecă
pe oglinzile glaciare.
Noi așteptări, noi credințe
înmuguresc ca de sărbătoare.

Ninsă și gingașă patrie,
an de an, pe fereastră privesc
s-O văd pe Fecioara Maria pe uliță
și cum copiii O sorcovesc!


                                Adrian Bucurescu



joi, 29 decembrie 2016

Mărturii despre Geto-Daci


     ”(...) către mijlocul secolului al II-lea î.e.n. erau cu desăvârșire necunoscuți de Romani, care, intrând în legătură și în luptă cu Dacii din anul Romei 644 (109 î.e.n.), aproximativ două secole înainte de marea expediție a lui Traian, au extins numele acestora din urmă asupra tuturor populațiilor daco-gete de pe malul nordic al Istrului.”

                                       Ubicini, Abdolonyme, Les orgines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest
                                        Leroux, 1886. p. 57


     ”(...) Dacii aparțin marii familii a Traco-Iliricilor despre care Herodot spune că ”e cea mai considerabilă din lume după Indieni”. Stabiliți, din timpuri străvechi, în Peninsula Balcanică, între Dunăre și cele două mări, Traco-Ilirii se subîmpărțeau într-o multitudine de triburi, de altfel foarte puțin cunoscute, pe care Hasdeu le reduce la două grupe principale: la Est, spre Euxin, Tracii, la Vest, spre Adriatica, Ilirii sau Pelasgii, strămoșii Albanezilor; limba acestui ultim popor ar oferi o mare asemănare cu limba română.”

                                  Ubicini, Abdololonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest
                                  Leroux, 1886, p. 9 - 10