marți, 4 octombrie 2016
Сергей Есенин / Serghei Esenin
"Дорогая, сядем рядом..." / "Draga mea, să stăm alături..."
Draga mea, să stăm alături,
Ochi în ochi să ne uităm!
Vreau cu moi priviri un vifor
De simţiri să ascultăm.
Toamna asta aurie,
Părul ăsta brumăriu -
S-au ivit ca o salvare
A ştrengarului zbanghiu.
Eu de mult mi-am lăsat vatra,
Unde luncile-nfloresc.
La oraş, în slavă-amară,
Ca pripas vrui să trăiesc.
Şi grădina mea şi vara
Să mi le-amintesc am vrut,
Unde-n cântece de broaşte
Ca poet eu am crescut.
Acolo-i acum o toamnă...
La ferestre tei tânjesc,
Căutântu-i pe aceia
Despre care-şi amintesc.
Ei demult s-au dus din lume.
Trage Luna-n cruci o brazdă,
Însemnând că-n cimitire
Vom găsi şi noi o gazdă.
Că şi noi, trăiţi în zbucium,
Ne-om muta pe sub răzor.
Căi sunt doar pentru cei vii,
Pentru fericirea lor.
Draga mea, să stăm alături,
Ochi în ochi să ne uităm!
Vreau cu moi priviri un vifor
De simţiri să ascultăm.
9 Octombrie 1923
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
luni, 3 octombrie 2016
Crucea cu Cununa Virtuților
La Mormântul Ultimului Marea Măiestru al Solomonarilor.
Foto: Dan Bucurescu
Tăbliţele dacice de la Sinaia:
< Mesajul Marelui Maestru al Solomonarilor >
APSON RO NIHI HOMON MONHO NOIH. ZIMZOHON MON REN LOINIEON. M(E) ZOION SHI TOLI. HRON MIO DAVI MIONZOL GHEMO ONI OISTRIE. ORH PICHIEOI SAM RIEO LENOIH TON MONRO ZIMOLXY. NEO NIH HRIEMON SORON TORNO IH ZE NODEO O POIHON MESMONI MOI ON SOMO ZOM DIECON PISENTO LIMON HOZOIH. SO LOMON SI POIHO DON DONVEON ZI DOINI HON. MEO ONS SONIGO FOON NDO HON ZIEIHO CROYM DE FIHOOI IE ZEUEMOLXY ZORZIEO SOI SOMLO IHON MON. NIHEOI SEOGONI RONTO FONHO LONCO MOGEO. FOIS HO PEOZON FEONH DIEGEM. SEIH TE MARHO GEMOSO NONEO EH COSHITO. PORSENOM ZORZI DOONPO I HAP SOTIMON HON SI MIE HILO ZIMOLXIE CORS GHETO.
Ruşine la niciunul dintre oameni a munci să nu-i fie! La luptă plecau tinerii lei. Cu bucurie, acolo alergau. Pe vremea mea, ţara înflorea, unită şi strălucitoare. Creşteau copiii mândri, tinerii oşteni Îl celebrau mereu pe Zalmoxis. Ai noştri, niciodată, în luptele cu cioroii, nu se întorceau cu spatele la oastea putorilor. Eu am fost mare preot şi am scris de la înţelepţii bătrâni. Cel Luminat a dorit să strâng din cântecele sfinte. Pe mine însumi m-a împuternicit să culeg din sfintele zicale, să vin cu faptele lui Zalmoxis cel Împodobit, şi chipurile de sfinţi să-i aduc. Niciun tuciuriu nu se va mai întoarce învingător între strămoşi. A fost din întâmplare că au învins duşmanii. Prevăd că acele vite vor fi tăiate de cei curaţi în curând. Să-L serbăm pe Prea Curatul la sfârşitul săptămânii, pe Prea Divinul, Frumosul Zalmoxis, Îndrumătorul celor curaţi!
Traducere: Adrian Bucurescu
duminică, 2 octombrie 2016
vineri, 30 septembrie 2016
Prostia omenească
Povestea vorbei
Se pare că prostia omenească o întrece pe cea a oricărei vieţuitoare de pe pământ. De omul prost râd şi câinii. Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.
În proverbele româneşti, prostul are o poziţie privilegiată numeric, dar nu e compătimit niciodată, de parcă el ar fi vinovat că e prost. Aşa că, mai bine bătut de un mintos, decât lăudat de un prost. Nu-i nevoie că-i nalt, bine că-i prost. Cu omul prost nu o mai scoţi la capăt. Prost se naşte, prost creşte, prost moare. E prost ca propca. Prostul încearcă gârla în glumă şi se îneacă dinadins. Proştii ne se seamănă, dar răsar singuri. Mai bine cu un înţelept să cari pietre la casă, decât cu un prost să stai la masă, şi mai bine înţelept între cei morţi, decât prost între cei vii. Ce face un prost nu pot desface nici zece înţelepţi.
Prostia din născare leac nu are. Cu alifia nu se lecuieşte prostia. Prostul prost rămâne. Prost l-a mai botezat popa. Prostu-i prost şi în ziua de Paşti. Pe proastă mintea n-o doare; ea se plânge de picioare. Proasta se duce la moară şi se întoarce cu grăuntele în poală. Omul beat se trezeşte, dar prostul, niciodată. Proştii râd mult, şi nu râd de ce văd, ci de ce-şi aduc aminte. Prostul râde fără să ştie de ce, iar uneori râde singur de prostia lui. Prostul se cunoaşte după râs. Râde ca prostul la pomană. Pentr-un boţ de mămăligă, râde prostul de se strică. Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul. Fudulul are doi tovarăşi: prostia şi sărăcia. Surdul caută la buze, prostul la laudă. Prostul, când îl bagi în seamă, se-nalţă-n sus de o palmă. Prostul se bagă-n frunte, cumintele stă de-o parte. Prostul, când a ajuns împărat, întâi pe tată-său l-a spânzurat. În fine, dracul zace-n inima prostului.
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)