duminică, 18 septembrie 2016

Povestea vorbei


  




          Capra şi iezii

     Proverbele şi zicătorile româneşti nu răsfaţă capra, dar de cele mai multe ori prin capre se înţeleg oamenii cu metehnele lor. Aşa că, barbă lungă şi capra are, dar minte nicicum. Brânza de capră o strică şi pe cea de oaie. Se spune despre capră că e vaca săracului; pe de altă parte, capra nu se face vacă, nici nătărăul om de treabă. Capra râioasă, dar cu coada sus. Capra, oricât de bătrână, tot ar linge sare. Capra sare masa, iada sare casa. Capra încă n-a fătat şi iedul se joacă pe acoperiş. Ţăranul moare de necazurile sale, iar capra zice că hrana ei nu e bună. Dacă eşti prea mare, vântul te doboară, dacă eşti prea mic, capra te mănâncă. Mai e câte unul care tocmeşte lupul cioban şi capra grădinar. Nătăfleţ e şi cel care ţine capra şi-l împunge, iar altul stă şi o mulge. Capra care zbiară o mănâncă lupul. Nu se poate să ai şi varza întreagă şi capra sătulă. Capra roade unde o legi. Capra face iezi şi vulpea îi mănâncă. Dacă s-ar putea ara câmpul cu capre, nimeni n-ar cumpăra boi.
     Pe vremuri, la şezători, Românii se distrau pe seama unora, punându-i să pronunţe cât mai repede vorbe ca acestea: capra crapă piatra-n patru, piatra crapă capra-n patru. Tot la şezători, puteau fi auzite şi snoave de felul celei cu omul care vine de la târg cu un lup, o capră şi o varză şi dă de un pod pe care se poate trece numai cu una dintre cele trei târguite. Isteţ, omul a trecut capra prima, rămânând lupul cu varza. Apoi a trecut înapoi şi a luat varza, a dus înapoi capra, apoi a adus lupul şi, la sfârşit, s-a dus iar după capră. Se spune că dorinţa de a muri şi capra vecinului ar fi specific românească. Chiar dacă nu o fi aşa, un Român a perfecţionat-o, spunând că mai bine moare vecinul, ca să-i ia capra! Acesta-i post-modernism, nu-i aşa?
                                                                 
                                                                                                      Adrian Bucurescu

vineri, 16 septembrie 2016

Adrian Bucurescu - FECIOARA MARIA ŞI TUTORII EI. Colecţie particulară


Radu Sânger


     


                          În amintirea unui străbun de-al meu, haiduc

Nu-n hrisoave, ci-n legende mi-am aflat străbun de slavă,
care-mpărăţea câmpia, fără niciun bob zăbavă.
Era cruce de voinic şi-o fi avut ochi de înger,
de-l iubeau mândrele toate pe haiducul Radu Sânger.

Mi-l închipui noaptea-n codru cu hangerul plin de sânge,
pe când Luna sub bărbie o basma-nflorată-şi strânge,
iar pe nori, într-o trăsură trasă de năvalnici cai,
chiar Valahia grăbeşte cu o jalbă către Rai:

că-ndrăcitu-s-au turcimea, Fanarul şi Sfetagora
şi prea des strigoii, noaptea, la răspântii încing hora,
ci să-i ierte Milostiva, Neprihănita Mărie,
pe Românii ce ales-au să petreacă-n haiducie.

Radule, poate în ceruri ţi-o fi stepena de înger.
De la tine am mândria, Radule, Radule Sânger;
că-n mirază fermecată eu mă văd moştenitorul
care-nfruntă cu haiducii potera și imbrohorul.

Că şi eu tot din pruncie Răzvrătirii îi duc dorul.


                                                                 Adrian Bucurescu

A. Burzeanţev - ÎN PATRIA LUI SERGHEI ESENIN.


                                                                                  Noapte

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          "Вечер черные брови насепил..." / "Seara negrele-i sprâncene a coborât...”

Seara negrele-i sprâncene a coborât.
Nişte cai stau în curte înhămaţi.
Nu ieri, oare, tinereţea mi-am băut?
Nu ieri, oare, te-am iubit cu nesaţ?

Să nu fornăi, troică întârziată,
Fără urme viaţa noastră goni.
Poate, mâine, într-un pat de spital
Pentru totdeauna mă voi odihni.

Poate, mâine, cu totul altfel
Voi  pleca, pe veci tămăduit.
Ascultând cântul ploii şi mălinul,
Omul cât trăieşte-i fericit.

Voi uita puterile întunecate,
Ce m-au chinuit şi m-au nenorocit.
Doar pe tine nu te voi uita,
Chip alintător! Chip îndrăgit!

Chiar dacă o voi iubi pe alta,
Chiar şi ei, de dragoste lovit,
Îi voi povesti de tine, scumpo,
Cum cândva iubită te-am numit.

Îi voi spune cum ne-a trecut viaţa,
Parcă n-ar fi fost decât o boare...
Cap al meu, neînfricarea mea
Pentru ce mi-o asupreşti tu, oare?

                                              1923

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

miercuri, 14 septembrie 2016

Donariul de la Biertan


Domnul de Rouă, la Biertan



        



     La prima vedere, inscripţia de pe celebrul donariu descoperit la Biertan, judeţul Sibiu, este numai în limba latină: EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI. Traducerea: "Eu, Zenovius, am oferit (am depus) acest dar". Cercetând de ani de zile cultura strămoşilor noştri, am învăţat că inscripţiile lor au de obicei mai multe mesaje. Astfel, inscripţia de la Biertan nu doar că poate fi citită şi în dacă, dar această limbă este deja destul de apropiată de română. Iată o lectură dacică: E GOZE NO VIU S-VOT UM POSUI. Traducerea: "Fie ca niciun duşman din faţa mea să nu scape viu!"
          Lexic:
     E - "fie"; cf. rom. e;
     GOZE - "duşman; rău; urât; boală; înţepătură; inflamare; umflare"; cf. rom. goz "gunoi"; gâză; guşă; Guzu (nume);
     NO - "nu; niciun; nimeni"; cf. rom. nu; ne-;
     VIU - "viu"; cf. rom. viu; vioi; latin. vivus "viu; în viaţă"; grec. vios "viaţă";
     S-VOT - "din faţă; dinaintea; din (de) privire"; cf. rom. bot; bât "bunic; strămoş"; rus. vot "iată";
     UM - "al meu; mie"; cf. rom. îmi;
     POSUI - "a scăpa"; cf. rom. a păsui.
     Cât priveşte slovele încercuite, ele aparţin vechiului nostru alfabet, aşa-zis "chirilic", şi pot fi citite astfel: I CHIRI "Celor Divini; Celor Minunaţi; Celor de Sus; Celor Superiori"; cf. rom. ei; îi; i-; hireş "arătos; celebru; chipeş; faimos; frumos; ilustru; mare; renumit; reputat; vestit"; chir "domn; cucon; jupân"; latin. carus ”scump; drag; iubit”; heros ”erou; semizeu”; herus ”stăpân; suveran”; alban. hir "farmec; graţie". Aceleaşi litere pot fi citite şi ca I RICHI "De la Rege"; cf. rom. rigă; rege; latin. rex, got. reiks ”rege”.
     Aşadar, regele Zenovius a oferit donariul Zeilor!
     Iată o altă lectură, tot dacică: EGO ZEN O VIUS VO TUMP O SUI E GOZE NOV I USVOT UM POSUI. Tălmăcirea: ”Eu, Domnul de Rouă (Apă), pe Tâmpa am ridicat un Templu (Lăcaș) Nou al Victoriei Neamului”; cf. latin. ego ”eu”; rom. zân ”divinitate; zeu”; zână; alban. zane ”zână”; zonje ”doamnă”; rom. baie; a (se) îmbăia; a bea; piuă ”adăpătoare; jgheab; vâltoate; instalație acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc.”; alban. vese ”rouă”; vesoj ”a cădea roua; a stropi”; rom. pe; Tâmpa; dâmb; a sui; a - art. adj.; o; casă; latin. cassis ”cască de metal”; casa ”colibă; bordei; baracă militară”; rom. nou; latin. novus ”nou”; rom. a izbuti; a izbândi; izbândă; îmi; alban. im ”meu”; latin. pusio ”băiețaș”; alban. fis ”neam; rudă; seminție; ascendență; trib”; ital. paese, franc. pays ”țară”. 
     Într-adevăr, pe muntele Tâmpa se mai văd și astăzi ruinele unei cetăți construite pe vechiul templu dacic. Numele medieval de Corona al Brașovului sugerează că acest oraș a fost o vreme curte domnească. Portretul Domnului de Rouă din grota de la Șinca Veche întărește această localizare. Acest mare conducător i-a izgonit pe Romani peste Dunăre, redându-i astfel Independența Daciei.



     Și încă o citire: EGO ZEN O VIUS VO TUMP O SUI E GOZEN O VIUS VOTUM POSUI. Traducerea: ”Eu, Domnul de Rouă, din Mormânt mă voi ridica, spre a răzbuna (răsplăti) pe drept Suferințele Neamului”; cf. latin. ego; rom. zân; zână; alban. zane; zonje; rom. baie; a (se) îmbăia; a bea; piuă; alban. vese; vesoj; rom. pe; dâmb; latin. tumba ”groapă; mormânt”; rom. a (se) sui; KOSON; rom. a căzni; caznă; hasnă ”vistierie”; husăn, husân ”alică”; rom. o; a păsui; latin. pius ”legiuit; drept”; rom. a  vătăma; patimă; a pătimi; vidmă; vădan(ă); latin. pusio; alban. fis; ital. paese, franc. pays ”țară”. Vino, doamne!

                                                                                               Adrian Bucurescu