Pripasul

 

 

Nu. Nu vreau să miros frumos,

Vreau să nu mai miros deloc.

Nu vreau să fiu nimănui de folos,

Vreau să fiu de prisos.

 

Nu vreau să mai iubesc pe nimeni,

Vreau ca nimeni să nu mă iubească.

Mi s-a urât cu binele și răul,

Mi s-a acrit de viața pământească.

 

Te pomenești că eu le-am cerut

Mai-marilor Cerului să mă nasc pe pământ,

Să mă umilesc, poftind hrană și apă,

Să fiu bătut de ploi și de vânt.

 

Nu vreau să fiu nici înger, nici drac,

Atent mereu la nesfârșite canoane.

Vreau să fiu doar un firav copac,

Fără iluzii și toane...

Ce-mi place să fac pe nebunul

și să tulbur marghioliile vieții!

De-aia vreau să nu vreau,

Nu vreau să vreau...

                          Zurlii sunt poeții!

                                  Adrian Bucurescu

 

Lacrimile Lunii

 

 Pe când eram copil am văzut

cum dinții balaurei

retezau pletele Lunii

care cădeau în mlaștini.

Plângea Luna cu lacrimi de sânge.

Taci, Lună, nu mai plânge

cu lacrimi de sânge!

Ascute-ți coarnele și împunge

toate iasmele iadului

și pe dușmanii mei îi străpunge!

Lună, tu în pieptul meu stâng mă înfiori

de cu seară până în zori.

Tu ești frumoasă și scumpă

precum inima mea în cămașa de sânge.

Taci, Lună, nu mai plânge!

                                       Adrian Bucurescu

Metamorfoze

 

 Tânăr și frumos, aveam aripi albe

Și mă roteam deasupra Pământului.

Se tot depărtau ale orașelor salbe

Și mări se încrețeau în foșnetul vântului.

Adio îi spuneam, nu la revedere,

Frumoasei noastre planete albastre.

Spre sălbatice și profunde mistere

Lin zburam printre abstractele astre.

Și întâlneam o prea frumoasă fată,

Gingașă, cu aripi alburii,

Cu trup de zăpadă curată,

Cu ochi de gheață și plete fumurii.

Fără niciun cuvânt ne îmbrățișam.

Eu o încălzeam și ea mă răcea,

În cenușă și rouă ne metamorfozam,

Și pe Bărăgan ziuă se făcea.

                         Adrian Bucurescu

Mi-e dor

 

 A fost o iubire ca o stihie,

în toate cele netemătoare.

Din raze de lună și de soare

culegeam frenezie.

Mi-e dor de tine, amintire ciudată.

Ceasul de raze s-a destrămat.

Teii iubirii s-au scuturat

și n-au mai înflorit niciodată.

                                 Adrian Bucurescu

Despărțire

 

 Fără tine grădina-i pustie.

Toamna nu cruță nicio floare.

Ce rost mai are să-mi cer iertare?

Mie însumi sunt mai străin decât ție.

                             Adrian Bucurescu

Pace!

 

 

Umbra umbrei

 

 Juruit Cuvântului,

fac umbră pământului.

Umbră de nu aș avea,

aș fi ca un pui de stea,

plin de foc și de lumină

și neprihănit de tină,

și-aș umbla creanga prin cer,

fără să-mi pese de ger,

fără foame, fără sete,

fără să-mi pese de fete.

Dar eu pui de stea nu sunt,

ci sunt bulgăr de pământ,

ferecat de umbra mea

și nu pot scăpa de ea.

Cine are umbră bună

s-o țină bine de mână,

cine-o are ticăloasă

s-o reteze cu o coasă!

Umbra, cât ar fi de umbră,

singură nu se preumblă.

de-aia mă bat gânduri grele:

n-oi fi umbra umbrei mele?

                   Adrian Bucurescu

Într-o vară, la Sighetu Marmației

 

                                                     Cu Georgeta Eșanu. Foto: Florin Eșanu

Toamnă

 

Târându-se prin păduri

și prin tufănelele albe,

o zână rănită

le-a pătat cu sânge.

În ceața din viroagă

Muma Pădurii plânge.

La munte clămpăne lapovița.

                    Adrian Bucurescu

Ieri am fost în Bulgaria, la Veliko Tărnovo

 

      Superbă cetate, superb oraș, superbă vreme!

     În continuarea postării cu titlul ”Leul”, propun traducerea denumirii de VELIKO TĂRNOVO dintr-un străvechi toponim getic, VALAKO TER NOVO ”Noua Țară a Valahilor” sau ”Noul Împărat Valah”; cf. Valah; rom. țară; latin. terra ”pământ; teritoriu”; rus. țar' ”împărat”; latin. novus ”nou”.

Solidaritate

 

Și aici am fost profesor!

 

                                                        Ștefăneștii de Jos, jud. Ilfov