Trandafirul

 

 

          Etnobotanică daco-română

      Înșelați de grec. triandafillon ”treizeci de foi; trandafir”, lingviștii noștri s-au grăbit să lege rom. trandafir de termenul grecesc, și așa a rămas până astăzi. În realitate, rom. trandafir vine din trac. THER'MIDAVA, atestat și ca denumire a unei cetăți, care însemna ”Înțeapă (împunge) Tare; Plin de Ghimpi; Foarte Înțepător”; cf. rom. a dârî ”a zgâria; a înțepa”; a durea; alban. ter ”taur”; rom. măduvă ”esență; materie”; mătuf ”pămătuf; mănunchi de păr, de fire etc.”; Mudava (n.); latin. tarmes, tarmitis ”car; larvă în lemn”; franc. termite ”termită”; ital. tarantola, franc. tarantule ”tarantulă”. Terminația -ir a termenului trandafir va fi venit de la un articol hotărât, de pildă -ăl sau -el.

     Se înțelege că superbele soiuri de trandafiri de astăzi nu existau în Antichitate, ci doar varietăți sălbatice sau semi-sălbatice, cu denumiri sinonime cu THER'MIDAVA, de pildă MOK-SIS ”Foarte Înțepător”; cf. grec. megas ”mare”; rom. șiș ”cuțit”. De aici româna a moștenit măceș.

     Una din tălmăcirile teonimului ZAL MOK SIS este ”Cel-Mai-Sus; Cel-din-Vârf; Cel-mai-Tare”, supranume atribuit tânărului Zeu după ce a învins în întrecerile de primăvară. De aici s-a răspândit și legenda că Fiului Cerului i s-ar fi pus pe cap o cunună din ramuri cu spini, adică de măceș!

 

     Așadar, creându-se o legătură cu ZAL MOKSIS, Geții considerau Măceșul sau Trandafirul Sălbatic ca fiind sacru, de unde s-a păstrat și o legendă a florilor. Astfel, se spune că, atunci când s-au întrunit toate lemnele și s-au sfătuit care să fie împăratul lor, a fost îmbiată vița-de-vie cu această învestire. Dar via a răspuns că nu poate primi, deoarece face poamă și din poama ei se face vin, care e pentru toată trebuința, și așa are destulă greutate pe capul său, nu poate să mai ia și grija împărăției. A fost întrebat apoi măslinul. Dar nici măslinul nu a primit, fiindcă el e la toată trebuința, de pildă când se face vreun pom sau o masă pentru pomenirea celor morți, unde trebuie să fie și măsline, atât în pom cât și la masă. A fost îmbiat apoi trandafirul-de-câmp. Trandafirul a primit bucuros, și de atunci a rămas împărat peste toate lemnele, câte se află pe fața pământului. 

     Trandafir sau rug, cum i se mai spune, crește și pe mormintele unor eroi ai baladelor, ale căror iubite au murit vitregite de părinți, chinuite de dor și jale etc.

     Trandafirul în floare se pune în scăldătoarea noilor născuți, ca să fie frumoși și plăcuți ca el. 

     În textul Sorcovei, trandafirul este amintit printre alte flori exemplare:

          Să trăiți,

          Să înfloriți

          Ca un măr,

          Ca un păr,

          Ca un fir

          De trandafir!

                                                                                                             Adrian Bucurescu