LA MULȚI ANI, GAZDE MARI!
Românie, Românie, mamă de noroc și Doamnă,
patrie nemuritoare, crâncen leagăn de eroi,
nu e vară, primăvară, nice iarnă, nice toamnă
să nu-ți fulguie albastru dorul tainic peste noi.
De-aș uita vreodată-n viață limpezi râurile tale,
și de-ar fi să uit vreodată ce e doina, ce-i colinda,
fie-mi sfetnic nenorocul, coperișul fără zale,
iară ochilor le fie tulburată-n veci oglinda!
Șerpuiește lin la vale drumul lung de vreme bună,
codru-i verde, apa, clară între paltini și mesteceni.
Tu, cu Mircea au cu Ștefan, cu Mihai culegi sub lună
amintiri cu care, mamă, din pruncie să ne legeni.
Fie veșnic să-ți priiască verbul dulce, ceru-albastru,
grâul galben, iarba verde și-al brândușelor parfumul!
Pe potecile iubirii să ne fii de-a pururi astru
și spre tine, Românie, să ne poarte veșnic drumul!
Adrian Bucurescu,
”Îndrumătorul cultural”, nr. 9, 1977
Surprinzător, în templul-grotă de la Șinca Veche, jud. Brașov, Steaua lui David apare lângă portretul unuia dintre cei mai mari regi ai Daciei, ROMAN, care i-a și izgonit pe Romani peste Dunăre, apoi a unit țara. În varianta RAMUNCH, este pomenit în celebrul poem german ”Cântecul Nibelungilor”, ca voievod al Valahilor. Numele său este înscris și pe un opaiț descoperit în ruinele cetății Drobeta, cu inscripția ROMAN E SES ”Roman este Măreț (Deasupra)”; cf. rom. e; sus; șaș ”vultur”.
În fruntea unei armate, Roman a trecut râul Olt, granița dintre Dacia Liberă și cea Cucerită, atacându-i cu vitejie pe năvălitorii romani, izbutind să-i alunge la Sud de Dunăre, eveniment numit de istoricii români ruginiți în prejudecăți ”retragerea aureliană”. De la trecerea Oltului, în dreptul fortăreței Arrutela, de pe malul stâng, viteazului conducător i s-a mai spus și RO MAN ”Apa trecând-o; Peste (Plin) de Apă”; cf. rom. râu; rouă; latin. ros ”rouă”; alban. re ”nor”; rom. a mâna; mâine. De la aceste tâlcuri geto-dacice au rămas până astăzi multele legende cu Domnul de Rouă, îndeosebi în Oltenia.
În graiul geto-dacic, sinonimă cu RO MAN era sintagma DU OD ELLA ”De Apă Plin; Deasupra (Suveranul) Apelor”; cf. rom. de; engl. to ”la”; rom. ud; a (se) uda; latin. odo ”a uda; a umezi”; rom. oală; latin. ala ”aripă”; alban. yll ”stea; astru”; rom. udeală”apă; umiditate; loc plin de apă; lichid”; Udeala (arh.) ”Zodia Vărsătorului”; dodolă, dodoloaie ”paparudă”; dodoloi ”ud leoarcă”. DUODELLA apare și pe o listă de plante medicinale dacice. Așadar, suveranul nostru se mai numea și DUOD, care poate fi înțeles și ca DUO D ”Doi D”, explicație cât se poate de clară, căci litera D de la Șinca Veche este în vechiul nostru alfabet, pe nedrept numit ”chirilic”, și seamănă cu Delta din alfabetul grecesc. Mai clar, ”Steaua lui David” de la Șinca Veche este ideograma numelui regelui Daciei! Iată și o altă traducere a termenului botanic: DUOD ELLA ”Steaua (Astrul) lui Duod (David)”; alban. yll ”stea; astru”; grec. Helios - Zeul Soarelui.
Cum se vede, ”Steaua lui David” este o hexagramă alcătuită din două triunghiuri echilaterale. A fost și este folosită ca simbol al Evreilor și ca element emblematic la decorarea sinagogilor, fiind înscrisă și pe steagul Statului Israel.
În ebraică, David se pronunță Dawid, în arabă, Dawud, iar în greacă, Dauid, fiind limpede că are aceeași origine ca geto-dacicul DUOD, toate variantele fiind moștenite de la un nume al primului împărat al Atlanților, Poseidon în ”Dialogurile” lui Platon, considerat în mitologia greacă Zeu al Apelor, poate și fiindcă reședința lui era pe țărmul de Apus al Mării Negre. Evreii, a căror țară făcuse și ea parte din Primul Imperiu Atlant, au apropiat numele-simbol de cel al unui mare rege al lor, Dawid, adică David.
În Egipt, care fusese a opta țară atlantă, DUOD a fost și arhetipul lui THOTH, Zeu al Lunii, al Aritmeticii, al Vorbirii și inventatorul scrisului, fiind reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis sau de babuin.
În mitologia heliopolitană, Thoth este considerat și ”Inima lui Ra”, personificând deci cunoașterea divină și esența gândirii creatoare, care transmite cuvântului forța adevărului, puterea de a crea realitatea. Este și gardianul morților și intermediarul lor în fața Zeilor. Thoth mai era cunoscut și ca Zeu al Științei, al Înțelepciunii.
Iată deci de unde vine și Steaua lui David de la Șinca Veche, legată indirect de simbolul național al Israelului!
Adrian Bucurescu
Violeta, Kunreuth, Germania
M-ai rugat să-ți scriu despre mama,
imediat după drumul la țară.
Au albit-o ninsorile noastre,
dar zâmbea ca de primăvară.
E frumoasă la fel cum o știi,
dar e tot mai streină în sat.
Sărutări pe obraji îți trimite
și mi-a zis să nu-ți spun c-a oftat.
Mi-a mai spus că nu știe uitarea
și c-așteaptă scrisori fără număr.
Stând în poartă îi cad rând pe rând
gânduri negre și albe pe umăr.
Poate că ți se pare ciudat,
când mă știi ca o fire mai tare,
dar mereu când mă aflu acasă,
simt ceva, nu știu cum, și mă doare.
Te-așteaptă. Tu nu sta la gânduri,
fă-ți un drum pe la ea într-o seară.
Spunea că de doru-ți au înflorit
salcâmii noștri a doua oară.
Adrian
Zodia Balanței este orânduită între 23 Septembrie și 22 Octombrie. Cea mai apropiată de primele sensuri atlante este denumirea unei cetăți din Dacia, anume POLONDA. Ca și alte zodii, termenul se referea la evenimentele anuale. Așadar, POL ONDA însemna pe vremea Atlanților ”Împlinirea (Creșterea) Florilor”; cf. rom. fală; a se făli; val; pol ”20”; latin. polus ”extremitate a axului pământului și cerului; pol; bolta cerului; steaua polară”; rom. untișor, untul-vacii (bot.); alban. end ”polen”; grec. anthos ”floare”; latin. anthinus ”de flori”. Mai limpede, denumirea se referea la la răstimpul Septembrie-Octombrie, când se recoltau plantele; cf. latin. planta ”mlădiță; vlăstar; butaș”; planto ”a planta”. De aceea, grație cuceririi Asiei și Americii de către Atlanți, în civilizația Sumerului și Acadului, zodia premergătoare Balanței este a Fecioarei, Zeița Cerealelor, iar la Incași și la Mayași, a Zeiței Porumbului.
Însă, cum am mai scris, în limba atlantă sensurile se lămureau din cele opt tonuri, așa că POL ON DA însemna și ”Împărțit la Doi”; cf. rom. felie; a felia; în; doi; latin. duo, duae, alban. dy ”doi; două”; rom. a îndoi. Astfel, din POLONDA, în româna populară a derivat palanță, în dialectul meglenoromân, palandză, dar și balanță, în româna literară. Așa a și rămas până astăzi: Zodia Balanța.
Despre nativii din Balanță se spune că au o personalitate deschisă, fiind semne de Aer, și sociabilă, fiind o zodie cardinală, deschisă către societate. Ei se numără printre cele mai plăcute persoane din zodiac, mereu echilibrate, atente cu cei din jur, concesive și dornice să facă lucrurile să meargă. Balanțele cântăresc foarte mult ceea ce fac, poate că uneori prea mult și pierd prilejul de a lua o decizie bună. Dar ele știu cum să echilibreze lucrurile și ajung la liman la timpul potrivit. Se simt în largul lor când sunt în centru atenției. Balanța este un semn justițiar.
Nestematele norocoase pentru nativii din Balanță sunt: jadul, lapis lazuli, ochi de tigru, acvamarinul, labradoritul, citrinul și cuarțul.
Adrian Bucurescu
Zodia Fecioarei este orânduită între 23 August și 21 Septembrie. Ca și celelalte zodii, și cea a Fecioarei nu mai are legătură directă cu cea originală, atlantă. Numele ei străvechi era PHITHO ”Vița” și se referea la culesul viței-de-vie, specific lunii Septembrie. Din sensul primar atlant a rămas și numele popular românesc al lunii Septembrie, Vinicer.
Cum se știe, în românește vița are la figurat și tâlcurile de ”descendent; urmaș; vlăstar”, adică ”fecior” și ”fecioară”, iar numele arhaic al acestei zodii la Români era FATA. Dar PHITO însemna și ”Viață”, așa că astfel româna a moștenit și frumoasa denumire a viței-de-vie. Tot de la Atlanți, din sensurile de ”Plantă” și ”Fată”, în Sumer și Acad această zodie era Fecioara, Zeița Cerealelor, iar la Incași și Mayași, Zeița Porumbului.
Este ultima zodie de vară, un răstimp în care se culeg roadele, o perioadă bogată, așezată, când forțele naturii se echilibrează și se pregătesc pentru începutul toamnei.
Nativii din Zodia Fecioarei se remarcă prin frumusețe fizică și sensibilitate, sunt perfecționiști, sunt critici, dar nu suportă critica. Profilul lor profesional: meticulozitate, perfecționism; ordine desăvârșită în lucrări și documente; respectarea cu sfințenie a procedurilor; simțul datoriei dezvoltat; plăcerea de a se implica în rezolvarea situațiilor dificile.
Piatra prețioasă reprezentativă pentru cei născuți în Zodia Fecioarei: peridotul.
Adrian Bucurescu
Pe celebrul inel de aur de la Ezerovo
După cum s-a văzut și din postările anterioare, Geto-Dacii atinseseră un rafinament poetic nemaiîntâlnit la vechile popoare europene. Autorii compuneau inscripțiile în așa fel încât să poată fi citite în mai multe variante, cu mai multe sensuri. Acrostihurile se adăugau și ele mesajului poetic. Iată o frumoasă poezie înscrisă pe scutul unui inel de aur descoperit la Ezerovo, în teritoriul getic din Bulgaria, ale cărei litere sunt așezate astfel:
ROLISTENEAN
ERENERTIL
TEANESKOR
RAZEADOM
EANTILEZV
IITAMINE
RAZ
ELTA
Textul este o mică poezie, cu ritm și rime ca ale ”Mioriței” și ale altor balade românești:
ROLIS TENE ANE
RENER TIL TEANE
SKOR RAZE A DO MANE
TIL EZ VI ITTA
MINE RAZE-L TA
Traducerea: ”Vulture, ține (păstrează) un Inel la Tine, Scris (Încrustat; Menit) de Trandafir să(-ți) dea Putere. La Acesta vei privi, dar la Trandafir și mai mult.”; cf. rom. rarău ”uliu”; Rarău (munți); slav. orilu, lituan. arelis, galic. eryr ”vultur”; rom. a ține; un, una; rom. râncă ”inel de răchită cu care se leagă partea de sus a leucii de la carâmbul de sus al loitrei unui car”; germ. Ring, engl. ring ”inel”; sued. till, danez. til ”la; spre”; rom. (la) tine; a scrie; a zgâria; rujă ”trandafir; măceș”; latin. rosa ”trandafir”; rom. a da; mană; a meni; a mâna; sued. till, danez. til; latin. is ”el; acesta”; rom. vei; a se uita; iată; uite; sued., danez. men ”dar; însă”; arom. ma ”dar”; rom. rujă; latin. rosa; rom. la; engl. too ”prea; foarte; pe deasupra; în plus”.
Lămuriri: ROLIS ”Vulturul” a fost un rege al Geților care a domnit în Cadrilaterul antic, adică acolo unde a fost descoperit acest inel, iar RAZE ”Trandafirul” va fi fost soția lui.
Adrian Bucurescu
P. S. Sub titlul ”O poezie în limba dacă”, prima variantă a acestui text a apărut în ”Almanahul Flacăra” - 1984, la pag. 162 - 163.