Rugăciunea Sfintei Vineri

Sfântă Vineri, Vinerea,
C-ești la față tinerea,
Inima-ți încărunțea,
Nime nu se pricepea,
Numai trei fete fecioare,
A lui Lazăr surioare:
Una, Maria Mălina,
Una, blânda Mădălina,
Și-una dalba Rusalina.
De cum mi te au văzut,
Îndată s-au priceput
Și în câmp că mi s-au dus,
De la Rusalim spre-Apus,
Pe la revărsat de zori,
Să găsească nouă flori,
Nouă flori bune de leac.
Ele flori bune de leac,
     Orișicât
     S-au trudit,
     N-au găsit,
     Ci-au găsit,
     Pe la-nserat,
     Nouă lumânări curate.
Luminile s-au aprins,
Raiul s-a deschis,
Hristos a învins,
Maică-Sa a râs
Și din gură-a zis:
-  Cine-o ști și-a spune
Astă rugăciune
A Preasfintei Vineri,
Totdeauna Joi seara,
Câte de trei ori,
Și Vineri dimineața,
Câte patru ori,
Scos îi va fi sufletul
     Din negură,
     Din păcură,
Din văpaia focului,
De sub talpa Iadului,
     Din viță
     În viță,
Până-ntr-a șaptea spiță.


                                 Folclor