Magie albă

          Datini românești

      În tradițiile populare românești, vindecătoarele și vindecătorii, oameni ai satului, aveau mai multe denumiri, după locurile unde-și manifestau harul. Uneori, aceste denumiri proveneau de la ființe mitologice, invocate spre a sări în ajutorul suferinzilor. Astfel, într-un descântec de junghi, din Bucovina, cele care tămăduiesc bolnavul sunt Bosconița și 12 fete:
A ieșit cuconița
Bosconița.
Boi mândri a înjugat
Și la arat a plecat.
Și a arat
Cât a arat
Și cânepă a semănat
Și apoi a grăpat.
Și a crescut cânepa mare,
Cânepă mare, frumoasă,
Ca mătasa de aleasă.
Și-a trimis cuconița
Bosconița
Douăsprezece fete,
Și-au cules-o
Și-au uscat-o
Și-au adus-o
Și-au întins-o.
Și-au pus douăsprezece fete
Și-au meilțat-o
Și-au strijit-o...
Și cămeșă o făcut
Și junghiurile o-mbrăcat
Și-apoi le-o blăstămat
Și din gură-o cuvântat:
- O, voi, junghiuri mari,
De capul răilor mari
Să rămâneți
Și să vă pierdeți!
N. să fie curat!

     În graiul popular, bosconiță înseamnă și ”vrăjitoare” și ”vindecătoare”, iar vrăjile sunt boscoane. Într-un alt descântec, din Popeni, fostul județ Tutova, vindecătoarea  este Dobrița:
A plecat Dobrița
Cu măturița
Să măture cotețul cu paserile,
Grădinile cu livezile,
Câmpiile cu fânețele,
Dealurile cu viile,
Munții cu pădurile.
- Nu te duce, Dobrițo,
Să mături cotețul cu paserile,
Ci vin' de mătură cotețul paserilor noastre!
Eu cu gura oi cânta,
Tot cu mătura îi vindeca boala,
Cu mâna oi lua-o,
Peste Marea Neagră îi arunca-o,
Și acolo să pieie,
Să răspieie,
Ca spuma de mare,
Ca roua la Soare,
Iar paserile noastre să rămâie curate,
Luminate,
Ca Dumnezeu ce le-a lăsat!

     La Români, mai toate femeile cu copii știau să le descânte de deochi. Chiar și unii bărbați știau să descânte. În sate încă mai există babe recunoscute ca vrăjitoare, doftoroaie sau băbărese, care știu a descânta de toate nenorocirile și îndeplinesc toate condițiile pentru ca descântecele să fie într-adevăr de leac. Condițiile nu sunt peste tot la fel, Astfel, prin unele locuri trebuie ca doftoroaia să fie bătrână, adică neatinsă de bărbat, și nici să aibă la trei cireșe, adică menstruație. Dacă totuși bosconița este tânără, trebuie să nu se atingă zece zile de bărbat, să țină post în ziua când descântă ș.a.m.d.
     Unele descântece se spun de mai multe persoane. Astfel, în Cotârgași, județul Suceava, de turbă se descântă de trei ori, dar să fie doi bărbați și o femeie sau două femei și un bărbat. Iar dacă descântă o singură persoană, trebuie să spună descântecul de nouă ori. În satul Traian, din fostul județ Romanați, de deochi se descântă de nouă babe văduve. În Jorăști, fostul județ Covurlui, descântecul de scrântit se face de o femeie care a născut doi gemeni.
     Sunt descântece pe care vrăjitoarea le face prin intermediul altcuiva. Astfel, în Siliștea-Crucii, județul Dolj, pentru a descânta de spurcat, ea caută un copil sau un bărbat, fată sau femeie, care s-au născut într-o sâmbătă, și-l pune sau o pune să zică descântecul după ea. Uneori, doftoroaia întâmpină și neplăceri în urma descântecului ei. Astfel, în Bucovina, se crede că, dacă bosconița îi descântă unui om mai tânăr decât ea, nu i se întâmplă nimic, dar dacă îi descântă unui om mai bătrân decât ea, atunci tot cască, o doare capul și nu mai poate dormi bine ca altădată.

                                                                                                          Adrian Bucurescu