Hoi-leron-dai-lerui-ler

Ce de nori pe cerul greu,
     Hoi-leron-dai-lerui-ler,
Supărat e Dumnezeu,
     Hoi-leron-dai-lerui-ler,
Ci spre a nu-L tulbura,
Niciun înger nu zbura,
Nici codrul nu fremăta,
Nici pasăre nu cânta,
Nici Soarele nu lucea,
Numai Vergura plângea,
Și cum plângea Ea așa,
Lumea se încețoșa.
- D-alei, Doamne-Dumnezeu,
Ce Ți-o fi așa de greu?
Ori Raiul s-a clătinat,
Ori spre lume Te-ai uitat
Și de noi Te-ai săturat,
Ori Fiul Ți-e săgetat?
De dușmanii Geților,
Pe câmpia macilor?
Supărat e Dumnezeu,
Nu răspunde ce-ntreb eu.
C-a venit Vinerea Seacă
Și tremură lumea-ntreagă
De sângele cel mai sfânt
Ce s-a prelins pe pământ.
Iară Tatăl spre sicriu
Geaba suflă Duhul Viu,
În zadar pe Fiu L-îmbie,
Fiul nu mai vrea să-nvie,
Că prea este obosit,
Că de veacuri n-a dormit.
Dar Fiul ce vis avea,
Până din somn învia?
Visa România Mare
Întregită în hotare.
Fie Fiul sănătos,
C-a visat așa frumos,
Fie Fiu-n veci slăvit,
     Hoi-leron-dai-lerui-ler,
Fie-I visul împlinit,
     Hoi-leron-dai-lerui-ler!

                             Adrian Bucurescu