Misterele Numărului 666

       

      Magie Albă

     O vreme, în prea îndepărtata vechime, capitala Imperiului Atlant a fost cetatea TERGAISTAI, pe locul actualului municipiu Târgoviște. TER GAISTAI chiar așa se tălmăcește: ”Cetatea Împărătească Lăcașul Domniei; Turnul Minunat”; cf. rom. dar ”grație divină”; țară; tare; tărie ”crugul cerului”;  slav. țar ”împărat; rege”; rom. costei, coștei ”castel; fortificație; turn de cetate”; gazdă; ghizd. În acea măreață cetate, împăratul Orfeu i-a ridicat un lăcaș de veci iubitei sale soții, Eurydike, a cărei moarte prematură l-a îndurerat nespus de mult. De-a lungul vremii, deși i-a fost uitată menirea inițială, acel turn a tot fost restaurat, ajungând până în zilele noastre sub denumirea de Turnul Chindiei.

       T-ER GAISTAI mai însemna și ”Ce revine la Viață; Care trăiește din nou”; cf. rom. de; iar, iară; cust ”viață; trai; existență”; a custa ”a trăi; a exista; a dăinui; a ține în viață; a face să trăiască; a lăsa cu viață”. Desigur, aceste sensuri sunt în legătură cu credința în Renaștere a Atlanților, ulterior a Geto-Dacilor, care, după mărturiile lui Herodot și ale altor autori antici, se credeau nemuritori. Tot T-ER GAISTAI se mai traduce și prin ”Care are Plăcere; Care este Plăcut (Acceptat; Primit; Ospătat; Care este Sfânt (Cinsit; Omagiat)”; cf. rom. de; are; era (vb.); gust ”preferință; plăcere; dorință; savoare; grație; pricepere; eleganță”; cost ”hrană”; a găzdui; latin. castus ”cast; curat; nepătat; cinstit; pios; sfânt”. De la aceste tâlcuri, româna a moștenit dragoste. Dragoste este și numele unei flori, căreia i se mai spune și masa-Raiului.

     Atenție: pe lista plantelor medicinale dacice, această plantă poartă denumirea de STIRSOZILA, S-TIR SOZILA însemnând ”Cu Trei de Șase”; cf. rom. și; trei; al șaselea. Denumirea românească de dragoste a acestei plante vine din altă traducere a termenului TER GAISTAI ”Trei de Șase”; cf.  rom. trei; alban. gjashte ”șase”; i gjashte ”al șaselea”.
     Cine are minte de priceput să priceapă! Numărul 666 era sacru încă de la Atlanți! Iată-l înscris pe un opaiț descoperit în ruinele cetății Romula, astăzi Reșca-Dobrosloveni, județul Olt, ca SSS:

     Inscripția poate fi citită în mai multe chipuri, între care, de la dreapta la stânga prin E NAMOR SSS, adică ”Prin (Cu) Numărul 666”. Acesta era și numărul anilor de la Nașterea Gemenilor Divini, când împăratul Buerebuistas a restaurat Cultul Zalmoxian, care între timp se îndepărtase de adevărata credință. 
     Iată și alte interpretări pentru TER GAISTAI: 1. ”Numărul Divin; Suma Perfectă”; cf. rom. tare; tărie ”cer”; dar ”grație divină”; a dura; slav. țar; rom. cost; a costa; câșt ”plată eșalonată”; alban. gjashte ”șase”; 2. T-ER GAISTAI ”Numărul de Aur”; cf. rom. de; alban. ar ”aur”; rom. a dauri ”a polei cu aur”; franc. dore ”poleit cu aur”; rom. cost; a costa; câșt; alban. gjashte; 3. TER GAISTAI ”Foarte Prielnic; Cel mai Sfânt”; cf. rom. tare; tărie; HESTIA - divinitate dacică; rom. gust ”preferință; plăcere; dorință; grație”; latin. hostia ”jertfă adusă Zeilor; hostie; azimă folosită la împărtășanie în cultul catolic”.

     Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

     Geto-Dacii notau numărul 666 cu mai multe semne, după alfabetele adoptate: CCC, adică SSS în alfabetul așa-zis ”chirilic”, sau chiar SSS, în alfabetul latin, cu trei inițiale de la SASE ”Șase”. Apoi, în sistem numeral latin, pe mai multe pietre, țigle și cărămizi, numărul 666 apare în forma VIVIVI, înțeleasă ca un salut, adică  VI VIVI ”Să trăiești! Să fii Viu! Să ai Viață!”; cf. rom. vei; a fi; viu; latin. vivo ”a trăi; a fi în viață; a dăinui; a dura; a se bucura de viață; a-și trăi viața”; vivus ”viu; în viață”.  Așadar, încă o dată 666 apare în legătură cu viața.
     Credința în Înviere, în Renaștere îi făcea pe războinici să nu se teamă de moarte și să lupte cu o vitejie deosebită. Însă, pentru a renaște în Cer, trebuia să fi dus pe pământ o viață curată, asigurându-ți astfel bunăvoința Zeilor. În acest sens, pe o placă de marmură, descoperită în ruinele cetății Tomis, se află înscrisă această rugăciune în versuri:

AYRELIA
BENERIA
SYM FORO
SYN BIO
SYN ZE SASE TRI
KAI TETHY GATRI
AYRIS NONAM
NIASCHARIAN

     Traducerea: ”Strălucitoare, Cinstită, Măreață Doamnă! Sunt Curată. Sunt cu Trei de Șase. Doar atât doresc: Cândva să (mă) ajuți să renasc!”
     Puse în ordine, inițialele versurilor formează un acrostih, adică, de sus în jos se citesc astfel: AB SSS K-AN. Tălmăcirea: ”Cu (în; la) 666 de ani”.
     De aici se vede și de ce numărul 666 era sfânt pentru Geto-Daci, căci ei spuneau că, după 666 de ani, Zeii reveneau în lumea noastră. Ca și în celebrul basm ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, pe Tărâmul Celălalt, cei 666 de ani treceau cu mult mai iute decât pe pământ. Cu siguranță, de la acest fapt a fost creat și basmul.
     De altminteri, TERG AI STAI se tălmăcea și prin ”Întoarcerea Celor Inițiați. Revenirea Celor
Luminați (Strălucitori; Superiori)”; cf. rom. a (se) întoarce; a toarce; ei; a ști; stea. 
     Pe o placă de marmură, descoperită în orașul Tetovo, din Macedonia, este gravată această inscripție:
IME KI NAMAYR TRES ZE SASE STE VY MNE MES CHARIN EK TONI I DION ZOSA. Traducerea: ”Sunt cu Numărul Trei de Șase, care pentru mine e sfânt. Doresc să mă înalț într-al Zeilor Tărâm”.

     Întoarcerea Zeilor

     Gemenii Divini, Apollon și Artemis, S-au născut în anul 714 î.e.n., la Netin-Dava, adică în ”Cetatea Nașterii”, aflată în vatra actualului sat Sărățeni, din județul Ialomița. Mama care I-a născut  este Însăși Maria-Leto, Împărăteasa Cerului.

     Cum se înțelege din sintagma TERG AI STAI, Zeii se întorc pe pământ la fiecare 666 de ani. La fiecare revenire, poposesc aici 42 de ani, cât împliniseră la Înălțarea Lor la Cer.
     După aceste socoteli, Prima Întoarcere a Zeilor s-a petrecut la anul 48 î.e.n., adică în anul 666 de la Nașterea Lor, la vremea când Buerebuistas a primenit cultul zalmoxian. Reforma a stârnit mari tulburări între credincioși, și se pare că de aici i s-a tras și sfârșitul marelui rege, intrat în conflict cu marele preot Decaineus. Între 48 î.e.n. și 6 î.e.n., secta iudaică a Essenienilor, vrând să împace profețiile ”Bibliei” cu patimile lui Orfeu și ale lui Apollon, a născocit creștinismul. Tot atunci a fost scrisă și ”Apocalipsa Sfântului Ion Teologul”.
     A Doua Întoarcere a fost în anul 618 e.n. Evenimentul cel mai important, petrecut în răstimpul de 42 de ani, a fost Hegira, data plecării profetului Mahomed de la Mecca la Medina, 16 Iulie 622 e.n. considerată începutul erei musulmane.
     A Treia Întoarcere a avut loc la anul 1284, și a durat până în 1326, când artiști ca Petrarca, Dante, Giotto și alții au pus temelia Renașterii Italiene, cu profundă influență asupra istoriei Europei și lumii, manifestată până în zilele noastre. Tot între 1284 și 1326, se întemeiază Țara Românească, al cărei domn, Basarab I, fiul lui Tochomerius, duce la independența acestui prim stat românesc, unde se află și vatra natală a Zeilor Daciei.

 
     A Patra Întoarcere s-a petrecut în anul 1950 și a durat până în 1992. În acest răstimp, a murit psihopatul tiran Stalin, a fost trimis primul satelit artificial în cosmos, a zburat primul om în cosmos, au ajung primii oameni pe Lună, și, foarte important, cele mai multe colonii și-au obținut independența. În 1989, au avut loc revoluțiile anticomuniste.Nu întâmplător, chiar la 25 Decembrie 1991, adică la Crăciun, Ziua de Naștere a Celor Doi Zalmoxis, s-a destrămat Uniunea Sovietică.

     Cum a ajuns 666 ”Numărul Fiarei”

     Numele celui mai mare rege al Traciei, BU-ERE-BU-IST-AS, înseamnă ”Cum nu a mai fost și nu mai este”, literal ”Care a fost, care este nu”; cf. rom. va; pe; era (vb.); este; aș ”exprimă respingerea unei afirmații; exprimă surpriza față de ceva ce pare incredibil; nici gând”. La figurat, BUEREBUISTAS a ajuns să însemne ”Minunat; Formidabil; Grozav; Strașnic; Înspăimântător; Neacceptabil”, de unde româna a moștenit prăpastie, prăpăstios, dar și farafastic, cu variantea  farafastâc ”dichis femeiesc; horbotă; moft”.

      Buerebuistas, cel care a restaurat cultul zalmoxian la anul 666, este ”Fiara” din celebra poliloghie intitulată ”Apocalipsa”. El este misteriosul ”Care a fost și nu este”, cum este numit în capitolul 17 al cărțuliei care a stârnit și mai stârnește atâta vâlvă: ”Fiara pe care ai văzut-o era și nu este și va să se suie din adânc și să meargă spre pieire. Și se vor mira cei ce locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt înscrise de la întemeierea lumii în cartea vieții văzând pe fiară că era și nu este, dar se va arăta”. E clar? ”Va să se suie din adânc” se referă la sensul figurat al numelui regal, care a dus și în română la prăpastie. Totodată, mersul spre pieire se referă la pedepsirea lui Buerebuistas, mai precis la asasinarea lui de către fanaticii conservatori.
      El este ”Fiara”, căci numele său, BUERE BUISTAS, suporta și sensul de ”Cel mai Grozav; Cel mai de Temut; Fiara Grozavă”; cf. rom. fiară; fiere; furie; fior; a (se) înfiora; vaier; a pieri; peste; latin. vastus ”foarte mare; enorm; uriaș; vast; grozav; îngrozitor”; engl. best ”cel mai; cel mai bun; cel mai tare”. Iată cum religia strămoșilor noștri a fost hulită de ignoranți și fanatici, care au făcut și fac din 666 ”numărul fiarei”! Poate și de aceea, în ”Noul Testament” al creștinilor, celor săraci cu duhul li se făgăduiește Raiul! Vrabia mălai visează...

     Două Aurore Boreale, pe Cerul României

     Din punct de vedere științific, Aurorele sunt definite ca o lumină difuză, verde-pal sau roșiatică, sub forma unui arc de lumină, din care țâșnesc raze, benzi, draperii, coroane și altele, cu aspecte feerice. Fenomenul apare în timpul nopții, în straturile înalte ale atmosferei, îndeosebi în ținuturile polare, ca efect al devierii de către câmpul magnetic terestru a traiectoriilor particulelor electrizate emise de Soare. Aurorele din emisfera nordică se numesc Boreale, iar cele din emisfera sudică, Australe.
     În vremurile străvechi, popoarele nordice se înspăimântau când ”cerul lua foc”, crezând că e vorba de duhuri care se ceartă și se luptă în văzduh. Fenomenul, repetându-se destul de des, nu a mai produs teamă. Laponii îl leagă de cultul strămoșilor. Iată un frumos Cântec al Aurorei Boreale din folclorul lor:

Uită-te la zarea de foc
Cum își apropie umbrele,
Roșia zare pe care plutesc
Prietenii și strămoșii tăi!

Nu tremura în fața ei!

Vezi potopul verzilor flăcări,
Vezi perdeaua de foc mișcător.
Cât de mari, de buni și înțelepți
Sunt morții noștri!

     Și fizicienii, dar și Laponii au dreptate! În Graal se spune că sufletele celor plecați revin din când în când pe pământ întrupați în Lumină. Zeii Înșiși apar în Lumină!
     Și în ținuturile aflate mai la Miazăzi, unde apar foarte rar, Aurora Boreală este considerată semn magic. Inițiații din vechime și din zilele noastre au susținut și susțin că fenomenul vestește un eveniment neobișnuit  Pe teritoriul țării noastre, această splendoare cerească este rarisimă. În mitofolclorul românesc, se crede despre ea că este Visul lui Dumnezeu, Grădina Îngerilor, Palatul Zorilor, dar și Dalbii de Pribegi, adică morții care au dus pe pământ o viață curată și vrednică.

      Zeii S-au arătat pe Cerul României, ca două Aurore Boreale, înregistrate în luna Brumar a anului de grație 1989, la 20 km de Stația Meteorologică de la Joseni, județul Harghita! După cum se știe, în scurt timp, au urmat Evenimentele din Decembrie, când țara noastră și-a câștigat libertatea.
     Se vor întoarce oare Divinii Apollon și Artemis  pe Pământ în anul 2616?

                                                                                                                 Adrian Bucurescu