Vița de Vie și Vinul

   

          Tradiții traco-române


     Conform unei datini străvechi, la 14 Septembrie Românii sărbătoresc Cristovul, Hristovul sau Ristovul Viilor.
     În inscripții și în toponime, vița de vie și vinul sunt bine reprezentate în spațiul tracic. Astfel, denumirile a două localități, BAT A VA și POET O VIO, se traduc și prin ”Mlădiță (Ramură) de (cu; pentru) Băutură”; cf. rom. făt; fată; viță; butaș; băț; bâtă; a bea; vie (bot.); alban. pi ”a bea”; pije ”băutură”; rom. bețiv. Este atestată și localitatea TRA GURIUM ”Trei Gusturi (Proprietăți; Grade; Trepte)”; cf. rom. trei; gură; cramă; cherem; hram; chir ”domn; jupân; stăpân”; alban. gur ”piatră”; rom. strugure. Acest tâlc se referă la cele trei treceri ale strugurelui, de la must la vin și la oțet. În Dacia este atestată și localitatea RUSI-DAVA ”Vițe (Mlădițe) cu Struguri”; cf. alban. rrush ”strugure”; rom. tufă; Ristovul, Hristovul sau Cristovul Viilor - sărbătoare populară la încheierea culesului strugurilor. Este atestat și un soi de viță de vie din Tracia, anume BA LISCA ”Cu Plăcere; Cu (de; la) Cinste; Cu Vrednicie, Cu Tărie”; cf. rom. pe; lască ”favoare; protecție; grație”; lescaie; lașcă ”tăiței”; lușcă ”ghiocel”; palașcă ”inflorescența florii-soarelui”; ploscă ”recipient; săniuță de copii”; plisc; pleașcă; Vlașca - județ în Sudul României.
     Multe vase din Tracia poartă inscripția KOTYOS EG BEO ”Vas pentru Băuturi Alese (de Calitate)”; cf. rom. cățuie; cutie; alban. gote ”pahar”; rom. agă; uică ”bade; nene; unchi”; alban. ajke ”smântână; caimac; frișcă”; rom. a bea.

     Tăria vinurilor din Tracia, calitățile lor superioare, față de poșircile grecești, precum și mulțimea podgoriilor de pe pământurile noastre, îl fac pe invidiosul Herodot să afirme că Tracii aveau darul beției. E posibil ca unii să se fi dedat exceselor, căci nu degeaba a poruncit marele Buerebuistas să fie tăiate toate viile din împărăția lui. De la această măsură excepțională,au rămas și sfaturi pentru vitejii Daciei, care, după asasinarea lui Buerebuistas, vor fi trecut iarăși la cultivarea viței de vie. Iată câteva inscripții în acest sens:
     1 Pe o cărămidă descoperită la Svinița, județul Mehedinți, sunt înscrise trei versuri:
S-CHERMO G(H)ENIP
PRO BEO VII
CI PAR I C(H)IP
     Traducerea: Să termini (închei)  Războiul (Luptele; Munca; Lucrul), înainte de a bea Vinul cu Soții (Neamurile; Tovarășii) la petreceri!
     Lexic:
     S-CHERMO - ”să termini; să închei”; cf. rom. să; a curma; curmei;
     GHENIP - ”război; luptă; strădanie; muncă; lucru”; cf. rom. ghimpe; cânepă; canava; câmp; alban. gjemb ”ghimpe; spin”;  germ. Kampf  ”luptă”;
     PRO - ”înainte; în fața”; cf. latin. pro ”înainte; în fața; dinaintea”;
     BEO - ”a bea”;
     VII - ”vin; licoare”; cf. rom. vie (bot.); alban. vaj ”ulei”;
     CI - ”cu”; cf. rom. ce; ci;
     PAR - ”neam; rudă; apropiat; soț; tovarăș”; cf. rom. văr; arom. fară ”neam; familie”;
     CI PAR - ”cu tovarăși; în tovărășie; în ceată”; cf. rom. ciopor;
     CHIP - ”petrecere; sărbătoare”; cf. rom. chef.
     2. Pe altă cărămidă, descoperită la Vârșeț, oraș românesc, actualmente în Serbia, se poate citi acest text:
BEO VII CES CADA EN TINIPE.
     Tălmăcirea: Bea Vinul când (după ce) ai terminat de Luptat (Muncă; Sforțare)!
     Lexic:
     BEO - ”a bea”;
     VII - ”vin; licoare”; cf. rom. vie (bot.); alban. vij;
     CES - ”când; în momentul”; cf. rom. ceas;
     CADA ”terminat; încheiat; la sfârșit”; cf. rom. coadă; gata; a (se) găta; alban. gati ”gata”;
     EN - ”de”; cf. rom. în;
     TINIPE - ”luptă; înfruntare; înțepare; vârf; împungere; tăietură; rană; chin; sforțare; năvală; puhoi”; cf. rom. tâmp ”tocit; știrb”; Tâmpa - oronim lângă Brașov; dâmb ”colină; colnic; bătătură (în tălpi sau la mâini); umflătură de la acul de albine”; jnep ”jneapăn; ienupăr”; latin. Danubius ”Dunărea”.
     3. Pe o cărămidă descoperită la Gornea, județul Caraș-Severin, scrie:
SUC BUB A LIP PLEC VII C(H)EM VIT.
     Traducerea: Să te întorci din Luptă cu Bine! Cu Vin Bun uiți (ignori) ce-ai îndurat.
     Lexic:
     SUC - ”a (se) întoarce”; cf. rom. a (se) suci;
     BUB - ”luptă; bătaie; lovitură; rană”; cf. rom. buf!; paf; bubă; a bubui;
     LIP - ”bine; sănătate; bun; bucurie; favoare”; cf. rom. a se lăfăi; leafă;
     PLEC - ”bunătate; mărinimie; măreție; tărie”; cf. rom. a plăcea; plachie; vlagă; blagă; Vlah; Vlahia;
     VII - ”vin”; cf. rom. vie (bot.);
     CHEM - ”chin; suferință; apăsare”; cf. rom. ham; a înhăma; a îngăima; alban. gjeme ”nenorocire; dezastru; calamitate; catastrofă”;
     VIT se citește și UIT; cf. rom. a uita;
     CHEM VIT - ”a ignora primejdia”; cf. rom. cumpăt.

     În medicina tradițională românească, seva ce se scurgea din lăstarele tăiate ale viței de vie, mai abundentă primăvara, se întrebuința împotriva durerilor de ochi. În Mehedinți, se numea apă vie și se aduna de la vițele tăiate la un capăt. Atunci se zicea că plânge vița. Fiertura din ciorchine se lua pentru alinarea durerilor de cap și curățirea stomacului.
     Legendele românești spun că Via a refuzat Împărăția Florilor, dorind să rodească struguri, din care să facă oamenii vin, pentru ospețe și alte ceremonii familiale, pentru petreceri, pentru leacuri etc. Semnificativă pentru trecutul îndelungat al viței de vie în țara noastră este și legenda cu Tufa dătătoare de putere, unde se întrezărește atitudinea lui Buerebuistas față de vița de vie și de vin. Astfel, se spune că un împărat, umblând prin împărăție, a văzut că ”atâtea pricini și nevoi dintre oamenii lui nu se pot curma decât cu stârpirea viței de vie, care dă vinul tulburător de minte”. Mai departe, legenda spune că ”împăratul a poruncit dară ca oamenii să scoată din pământ copăcelul acela blestemat, ca niciun fir de leac să nu se mai găsească. Împăratul a murit și altul s-a ridicat în scaun, și apoi alții, unul după altul, viind și stăpânind norodul acela de oameni, care slăbia tot mai mult și se zgârjia tot mai degrabă. Odată, un crai din țara aceea plecă în codri după sălbăticiuni. Și-mpușcă și-mpușcă, până când dă de un urs. S-a luat după el și l-a gonit, până ce a ajuns la un schit. Acolo trăia un călugăr bătrân-bătrân, de când tata Noe. Cum aude gălăgie, iese din chilie, cum vede ursul și pe cei ce-l fugăreau, se dezbracă de haina călugărească, își suflecă mânecile, iese înaintea namilei, îl prinde de urechi, că începuse să tremure ca un pui de iepure. S-a minunat împăratul și l-a întrebat cum de-a îndrăznit să pună mâna pe urs. De unde are atâta putere în trup? Acesta i-a arătat chilia și i-a spus că de mâncat nu mai poate mânca, fiindcă i s-au tocit toți dinții până la rădăcină, dar are o tufă dătătoare de putere, face struguri la vremea de toamnă. Prisosul îl strânge și îl pune în pod, de are tot anul. Împăratul s-a uitat la tufă și vede că nu-i altceva fără numai un butuc de vie. Când a venit la vale, a dat poruncă tare: De astăzi înainte, tufa de vie să aibă slobozenie, să crească peste tot cuprinsul împărăției, împărtășindu-se orișicine din darurile ei, dar numai atât, ca să fie voinic de-a apuca și ține ursul de ureche”.

     Vița de vie este pomenită în descântecele de mușcătură de șarpe:
Vița de vie tăiată,
Pe gard spânzurată,
Buduroi, găleată,
Mușcătura de șarpe vindecată!
     Tâlcul acestui descântec se vede în altul, în care vița de vie poate vindeca:
Maica Precista a alergat,
Viță de vie albă a tăiat,
Peste gard a aruncat,
Trupul lui N. s-a dezumflat.

     Sunt și descântece pentru a face pe un om bețiv, dar și descântece ca să se lase cel bețiv de băutură. Vița de vie vindecă și într-un descântec de diochi:
Sunt trei vițe de vie:
Din una curge apă,
Din una curge vin,
Din una curge pelin.
Care o băut apă
S-o săturat;
Care o băut vin
S-o îmbătat;
Care a băut pelin
O crăpat.
Să crape ochii cui te-o deocheat!

                                                                                              Adrian Bucurescu