Misterele numărului 8
Silvanii și Karpianii
Oriunde se află în lume, misterioasele piramide le sunt închinate celor patru Silvani și Karpiani, îngerii superiori din panteonul atlant. Cu excepția Egiptului, care le-a ctitorit pentru a marca numele țării, a opta din Primul Imperiu. O piramidă are opt laturi, patru la bază și patru înclinate în sus.
După Zei, în cer urmează patru mari semizei, Arhanghelii, numiți în atlantă SILVANI, sintagmă care provine din SILV AN ”Pimii (Întâiul) din Ceată”; cf. rom. salbă; unu. De aici, româna a moștenit serafin (arh.) ”serafim”, precum și numele Șerban. În onomastica tracă, este atestat și SRIBANEUS, un conducător de oaste. Rostită SIL VAN, expresia se tălmăcește prin ”Prea Puternic; Foarte Vrednic; Foarte Plăcut”; cf. rom. silă (arh.) ”putere; forță”; zel; ban ”1. mare dregător în Țara Românească, al doilea după voievod; 2. monedă”; bine; bun; fân; pâne (pop.) ”pâine”; pin; a vâna; vână; alban. pune ”muncă; treabă; lucru; faptă”; slav. pan ”domn”. De la sensul de ”Foarte Plăcut”, avem în românește sulfina, o plantă medicinală.
În ordine ierarhică, după SILVANI urmează CABIRII sau KARPIANII, pe care i-am mai prezentat în episoadele anterioare ale acestui serial. CA BIRI înseamnă chiar ”Cei Patru”; cf. rom. cu; ca; germ. vier, engl. four ”patru”. La rându-i, KARP IAN se traduce prin ”Apărător (Susținător) Tânăr”; cf. rom. herb ”stema unei țări; blazon nobiliar”; corfă ”spetează; bârnă de lemn servind la sprijinirea podurilor”; corfău ”stâlp la casă”; crupă; latin. corpus ”corp; trup; ființă; persoană; totalitate; întreg; grup; substanță”; alban. karfos ”a prinde; a învinge; a capitona”; rom. oină ”joc cu mingea între două grupări de băieți”; june; latin. iunior ”mai tânăr”; rom. cherubin (arh.) ”heruvim”.
Rostită KAR PIAN, sintagma avea tâlcurile de ”Vrednic (Viteaz) la Război; Priceput la Luptă (Bătaie)”; cf. rom. har; chir ”domn; jupân; stăpân”; a băuna ”a urla; a se văita”; Voinea (n.); Boian (loc.); franc. baionnette ”baionetă”; slav. voina ”război”. După aceste tâlcuri, KARPIAN a ajuns să mai însemne și ”Războinic; Sălbatic; Primejdios”; cf. rom. carpen; curpen; garvăn ”cioară”; gărvan ”strigoi; moroi”; carpenă ”un soi de grâu negru”; grivan ”hârciog”; franc. harpon ”harpon”.
Cum am mai scris, Atlanții au descoperit și au cucerit America. Cabirii sau Karpianii erau cei patru fii ai împăratului Marko, rămânând conducătorii continentului de la Apus. Sunt reprezentați într-un superb grup statuar, la Tula, în Mexic, iar cercetătorii îi numesc chiar ”Atlanți”!
Așadar, un KARPIAN era și ”Apărător” și ”Războinic”. De aici, vechii Elini au creat mitul Gryphonului. Acesta era un monstru înaripat, cu trup leonin, cu cap și aripi de vultur, consacrat zeului Apollon. Se credea că locuiește în ținutul Hyperboreienilor, adică în Dacia, păzind aurul nordic împotriva Arimaspilor.
Uaxactun
Dovezile prezenței Atlanților în America sunt covârșitoare. Printre acestea se numără Uaxactun, unul dintre cele mai importante orașe ale civilizației Maya, aflat astăzi pe teritoriul Guatemalei. Uaxactun se traduce prin ”Opt Pietre”, waxac însemnând în limba autohtonă ”opt”, iar tun ”piatră”. Sensul străvechi va fi fost ”Opt Forțe”; cf. rom. a tuna; tun; stană ”stâncă”; germ. Stein, engl. stone ”piatră”. Este o referire clară la cei patru Silvani și patru Karpiani.
Vechiul oraș se compune din opt grupuri de construcții împărțite în cinci înălțimi, din pricina peisajului natural. Dar chiar și cele cinci înălțimi au un mesaj mistic, trimițând la cei patru și tatăl lor.
Tot la Uaxactun a fost gravată cea mai veche dată din lume, cunoscută astăzi, 13 August 3.114 î.e.n. Desigur este ziua când i-a fost tăiat capul împăratului-profet Ion-Orfeus, actualmente celebrată la 30 August. Nu întâmplător, calendarul egiptean începea la sfârșitul lui August, iar anul bisericesc începe la 1 Septembrie!
Geto-Dacii, urmașii Atlanților
Printre cetățile din Dacia, este atestată și OPTATIANA, închinată cu siguranță tot celor Opt Conducători ai Îngerilor, căci OPT AT IANA înseamnă ”Opt peste Sfinți”; cf. rom. opt; hat; hăt; hăț; alban. hyjni ”divinitate; zeu”.; ajodhime ”sacristie”; grec. Athena - Zeiță, una dintre cele mai mari divinități ale religiei și mitologiei eline; germ. Odin - Zeul Suprem în mitologia nordică; ebr. Eden - ”Paradis”.
În spațiul tracic, sunt atestate nume ca NASI-TATU și NUSA-TITA ”Opt Apărători (Susținători); Protejat (Îndrumat) de Cei Opt”; cf. rom. naș; hitit. nais ”el a condus”; got. nasjan ”a salva”; alban. tete ”opt”.
Constantin cel Mare, împăratul get
Viitorul împărat roman, Constantin cel Mare, era Get, născut în cetatea Naissus, din Moesia Superior, astăzi orașul Niș, în Serbia. Educat în religia strămoșilor săi, nu a abandonat-o niciodată, Zeul său preferat fiind Apollon-Zalmoxis, adorat sub teonimul latin de SOL INVICTUS ”Soarele Nebiruit”. În iconografia tracică, întotdeauna Apollon are deasupra Lui Soarele, în timp ce Sora Sa Geamănă, Diana, are deasupra Luna. La Traci, Greci și Romani, era considerat ca Zeu al Luminii, de aici și denumirea latină de PHOEBUS, și era identificat adesea ca Însuși Soarele.
Ei bine, Constantin L-a adorat toată viața, și e o minciună sfruntată că L-ar fi abandonat pe patul de moarte, trecând la creștinism. De altminteri, Biserica Catolică nici nu-l consideră sfânt, ca ortodocșii. Nici măcar nu a fost el cel care a dat edictul de toleranță a creștinilor, ci, înaintea lui, acest act a fost emis de împăratul Galerius, în anul 311. Ca și împărații precedenți, Constantin a purtat până la moarte titlul de Pontifex Maximus, adică preotul suprem al ”păgânilor”. Pe de altă parte, în creștinismul de pe vremea lui erau mult mai vizibile influențele orfice și zalmoxiene.
Semnul care i s-a arătat în ajunul unei bătălii hotărâtoare a fost Svastica, pe care a poruncit mai târziu să fie gravată pe armele oștirii sale, alături de numărul CCC, adică SSS, adică 666, număr benefic la Geto-Daci.
Svastica este compusă din OPT segmente, trimitere clară la Cei Opt Arhangheli ai Geto-Dacilor. Totodată, ea arată ca doi de Z, inițialele Celor Doi Zalmoxis, Apollon și Diana.
În numele Inorogului
Al nostru ilustru împărat este primul care, la Romani, poartă numele de CON-S-TANTINUS, tălmăcit prin ”Calul cel Năzdrăvan”” cf. rus. koni ”cal”; rom. se; dandana (reg.) ”minunăție”. Aceasta era una din poreclele marelui rege DE CEBALUS ”Calul Minunat”; cf. rom. tui ”semn voievodal”; tei; în toi; grec. Theos, latin. Deus ”Zeu; Dumnezeu”; rom. cobilă ”iapă”; latin. caballus ”cal”; rom. Ducipal (mit.) - numele unui cal năzdrăvan.
Îngeri de Piatră
În chiar inima Romei, în anul 315, a fost ridicat mărețul Arc de Triumf al lui Constantin cel Mare. În registrul de sus al acestui celebru monument, patru pe-o parte și patru pe cealaltă parte, se află statuile celor Opt Arhangheli ai Cerului Daciei. Arcul este situat între Colosseum și cea mai centrală colină din Roma, anume Colina Palatină, precum și în apropiere de Forul Roman. Este unul dintre cele mai renumite monumente de origine antică din fosta capitală a Imperiului.
Constantin a întemeiat Noua Romă, Constantinopolul, dând astfel o puternică lovitură Vechii Rome, care le făcuse atâta rău Geto-Dacilor. Nu cumva, Constantinopolul trebuia să fie, în visurile acestui Get cutezător, capitala unui Imperiu Dac? În Răsăritul Imperiului Roman predominau Tracii, nu Grecii!
În vârtejul istoriei, iscat după alungarea Romanilor, Dacia însă nu era încă pregătită pentru a adăposti o măreață capitală, de forța celor de pe vremea Atlanților și a Troiei. Cu gândul la un viitor de anvergură pentru neamul său, Constantin a recuperat o parte din Sudul Daciei, construind un pod peste Dunăre, între Oescus și Sucidava, ale cărui urme se mai zăresc și astăzi. Cu acest prilej, el și-a luat și titlul de Dacicus Maximus. Teritoriul recuperat a fost întărit, împotriva migratorilor, cu un val (limes), cunoscut astăzi sub denumirea de Brazda lui Novac. Valul pornea de la gura Topolniței și trecea pe sub dealuri pe lângă Drobeta, Drăgășani, Pietroasele, în apropiere de Buzău, continuând cu Sudul Moldovei până la Nistru. În bună parte, teritoriul geto-dacic, recuperat de Constantin, avea să devină mai târziu Țara Românească.
Numărul 8, în Dacia medievală
Unul dintre primii noștri voievozi atestați este Ahtum, ortografiat și Achtum și Ohtum. El a domnit peste o formațiune statală medievală timpurie, localizată pe teritoriul Banatului istoric și Transilvaniei de Vest, în prima jumătate a veacului al XI-lea, având ca reședință cetatea Morisena sau Maresiana. Era zalmoxian, dar, ca să câștige protecția împăratului bizantin împotriva Ungurilor, a fost nevoit să se boteze, devenind teoretic creștin, în Bulgaria.
ACHTUM sau OHTUM înseamnă ”Optașul”; cf. rom. opt; latin. octo, germ. acht ”opt”. Cu siguranță, numele lui trimite la Cei Opt Arhangheli, sfinții săi patroni pe toată viața.
Dar, înainte de Achtum, este menționat, pe timpul venirii Ungurilor, la anul 896, alt voievod, așa-numit de istoricii noștri ”Menumorut”. În realitate, în cronica notarului Anonymus, unde este pomenit, scrisă în latină, numele voievodului apare în original sub forma MENUMOROVT, Dar, pentru că în latină, sunetele U și V se notau cu același semn, V, numele i-a fost citit ca Menumorout sau Menumorut! Țara lui se întindea, după cum precizează Anonymus, ”de la fluviul Mureș până la fluviul Zomus (Someș)”.
O mai limpede dovadă că și acest voievod era inițiat în orfism și zalmoxianism este chiar numele său, ME NUMOR OVT ”Cu (în) Numărul Opt”.
Un supranume geto-dacic purta și Vlad Țepeș, care el însuși se iscălea Dracula, Drăculea sau Dragula. Printre plantele medicinale dacice se numără și DROCHILA ”Înțepătoarea”, de la care a rămas și denumirea de dracilă a mai multor plante cu țepi.
Despre aprigul voievod, cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil scrie: ”peste puțin timp a ajuns la o schimbare radială și omul acesta a prefăcut cu totul organizația Daciei”.
Ei bine, în cinstea Silvanilor și Karpianilor din cerul Daciei, steaua ce împodobește cușma lui Vlad Țepeș are opt colțuri!
Până astăzi, localitățile românești Optași și Optășani păstrează și ele amintirea vechilor noastre credințe.
În tradiția creștină sunt recunoscuți doar șapte Arhangheli, al optulea, așa-zisul ”Satanail”, fiind exclus din ierarhia cerească. Dar sărbătoarea Sfinților Arhangheli, numiți de Români și Harangheli sau Sfinții Voievozi, se ține la 8 Noiembrie! Se vede că Îngerii Supremi tot nu se îndură să-și lase Patria-Mamă de izbeliște...
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu