Jalostea unui Dac

Noaptea e lungă, streină și rea.
Nu mai clipește în cer nicio stea.
Inima-mi bate stângace și grea.
Unde e Dacia, patria mea?

Dunăre sfântă, de mare ce ești,
de nimeni în cale nu te ferești.
Marea e Mare, Carpații-s Carpați.
Unde sunt, patrie, ai tăi soldați?

Toate războaiele ce le-am purtat
unde ne-au dus? Ce zălog au aflat?
Forța ta, țară, când va renaște?
Zalmoxis oare ne mai cunoaște?

Noaptea e lungă, streină și rea.
Nu mai clipește în cer nicio stea.
Inima-mi bate stângace și grea.
Unde ești, Dacie, patria mea?


                              Adrian Bucurescu