Izvrătire

Lumea se rotește-n rău și bine.
Doamne, să nu fie cu păcat,
totdeauna am crezut în Tine,
însă uneori nu Te-am iertat.

Rugul Soarelui ne luminează
zilele ce ni le-ai dăruit,
stelele și Luna ne veghează
de când Tu pe boltă le-ai suit.

Ne-ai urzit cu minte cât cuprinde
și frumoase trupuri ne-ai ales,
de aceea-n imne și colinde
bunătatea-Ți pomenim ades.

Dar ce chinuri multe și durere
Tu în lume-ai semănat, și sânge!
Nu Te înfiori când Ți se cere
să alini copilul care plânge?

Nu scutești de spaimă căprioara
când aleargă lupii după ea,
nu trăsnești tâlharul care seara
omului în casă viața-i ia!

Nu-i scutești pe mulți de sărăcie,
nu Ți-e milă de înfometați,
și lași bolile la toți să vie,
chiar și pe la prunci nevinovați!

N-oi ști eu ce-i rău și ce e bine,
dar de milă, Doamne, sunt pălit.
Totdeauna am crezut în Tine,
însă uneori nu Te-am iubit.


                            Adrian Bucurescu