Frunză argintie de plop,
urzicile se strâng la uncrop.
S-au zvonit pe câmpuri și pe lunci
misterioase porunci.
Vântul din senin s-a pornit
și limbile de clopote le-a lovit.
Iar când începe a bate toaca,
chiar și mieii își lasă joaca.
Și pe când îngerii îi prezintă onorul
din aburi răsare Mântuitorul.
Din ziuă, Soarele, din noapte, Luna
Îi poleiesc în aur cununa.
Într-atâta lumină, Natura cântă:
- Binecuvântă, Doamne, binecuvântă!
Iar sălciile, clintite de mister,
se smulg din pământ și se înalță la cer.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu