... Dar Istrul nici nu izvorăște din părțile Pontului, ci pornește dintr-un punct opus, (adică) din munții ce se află deasupra Mării Adriatice: nici nu se varsă în cele două mări, ci numai în Pont, și se desparte (în brațe) numai către vărsarea sa. (Hiparh) săvârșește aceeași greșeală ca și unii înaintași ai săi, care își închipuiau că există un fluviu cu același nume ca și Istrul și care se desface din acesta, pentru a se vărsa în Marea Adriatică. De la el și-ar fi tras numele și neamul Istrienilor, al căror teritoriu îl străbate.
Partea de Miazăzi a Germaniei , de dincolo de Elba, este - cel puțin acolo unde se învecinează cu fluviul - în stăpânirea Suebilor (= 295). Apoi, îndată urmează teritoriul Geților, la început îngust - mărginit la Sud cu Istrul, în partea opusă cu munții Pădurii Hercinice și cuprinzând și o parte din munți. Apoi se lărgește și se întinde spre Nord până la Tyrageți - fruntarii pe care nu le putem descrie precis. Fiindcă nu sunt cunoscute aceste locuri, sunt luați în seamă făuritorii de mituri ce vorbesc despre Munții Ripei și despre Hiperboreeni, crezându-se minciunile lui Pytheas Massaliotul despre ținuturile din jurul Oceanului, lucruri născocite pe care el le înșiruia sub cuvântul că face știință astronomică și cercetări matematice. Dar mărturia acestora trebuie nesocotită. Nu ne interesează nici dacă Sofocle spune într-o tragedie că Oritia a fost răpită de Boreas și dusă ”dincolo de Pont, la capătul lumii, unde sunt izvoarele nopții și unde cerul este luminat de o lumină ce abia mijește vechea grădină a lui Phoebus”; această susținere, neputând întări spusele noastre, trebuie lăsată la o parte, ca și ceea ce ne spune Socrate în Phedru. Noi să afirmăm numai lucruri care se întemeiază pe cercetările vechi și contemporane.
Strabon, Geographia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu