joi, 8 martie 2018

Mânzul cu coama de aur


        




Mânz sălbatic, goană suplă, voievod de luncă verde,
fără frâu, fără potcoave, coamă galbenă-ncordând,
respirând văzduh de aur, gravitația o pierde
și nu știe de zăbală și de pinteni n-are gând.

De se lasă noaptea rece, stele-i lunecă pe greabăn,
Luna-l cheamă ca o roibă peste deal, la răsărit.
Uriașii ochi rotește, măsurând drumeagul reavăn
și nu-l poate prinde nimeni, niciun laț meșteșugit. 

Mânzule, coamă de aur! Tu, poet fără de grai,
de m-aș ține după tine, poate c-am ajunge-n Rai!
                                                                                                                                                                      Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu