O, Tu, Divine Univers,
care rimezi numai cu vers
și nici cu mers și nici cu pers,
în ochii mei ești de neșters!
Accentul sare pe invers.
Un ac și-un cent
înțeapă lent.
Un crap zvâcnește crunt din bent
și din trecut cade-n prezent.
Și nu există undiță
care, pulsând pe lintiță,
să aibă cent, să aibă ac
și să vibreze peste lac,
trăgând ușor
un peștișor
pe care scrie Viitor.
Eu însă tot aștept la mal
să văd miracolul pe val.
O, Îngere din Ceruri Line,
ce dor mi-e deseori de tine!
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu