Roata de foc

Doarme focul în piatră,
doarme în vatră,
în lemn, în pământ,
în matcă de vânt,
doarme în nori și în ceară,
doarme ușor, ca o fiară,
până ce deodată
se-nvoaltă
și lumii-i dă roată.

Roată mare,
roată de foc
dinspre zenit își face loc.
Dar când prea tare se aprinde,
Maica Precista o prinde
și cu haru-I năzdrăvan
o preface în rodan
și fire de raze împletește
și vatale pregătește
și Se așterne pe țesute
și țese straie nemaivăzute,
numai arnici, numai scântei
pentru dragi de Fiii Ei,
să Se schimbe când, călări pe zefir,
se vor întoarce din nadir,
amirosind a trandafir.

                         Adrian Bucurescu