Ape descântate
În mitofolclorul nostru se pomenește de mai multe ape fermecate, una dintre cele mai importante fiind Apa Vie, cu care Făt Frumos și alți eroi ai basmelor pot învia. Și nu este oare Apa sursa vieții pe Pământ?
În multe descântece, Apa nu este doar elementul principal pentru a vindeca, dar și pentru a diagnostica boala. Însă nu toate apele sunt tămăduitoare, ci numai cele speciale, printre care: apa de topilă, adică din balta în care se topește cânepa; apa din urmă de vită, aruncată cu dosul palmei către ochi, întrebuințată în descântecele de dor de ochi; apa rămasă de Duminică, folosită în farmece împotriva greierilor; apa din sticla care stă lângă o răscruce; apa în care au stat flori, luate de la biserică de la o înmormântare; apa adunată din nouă vaduri; apa sfințită la Bobotează; apa luată dintr-o vale cu apă curgătoare, din locul unde se face sfredel sau vârtej; apa de la o fântână sfântă; apa din nouă izvoare; apa în care se omoară un pui de șarpe; apa neîncepută, de la trei izvoare, etc.
La Meglenoromâni, se descântă de diochi în apa de sub roțile unei mori ce se întoarce spre stânga, adusă fără a vorbi cu nimeni în drum. Bănățenii folosesc apa specială în vrăjile de dragoste: ”Fata sau feciorul, care voiește să-și facă de dragoste, ia în ziua de Sfântul Gheorghe, dis-de-dimineață, o uiagă; se duce apoi și ia dintr-un loc, unde se îmbină două ape, trei linguri de apă, și le pune în glajă, trei linguri dintr-un loc unde se întoarce apa, și trei linguri dintr-un vas cu apă scos în curte la amiazi, ca uitându-se cel ce vrăjește în el să se vadă și să vadă și Soarele, zicând:
Cum văd Soarele,
Așa să fiu văzut(ă),
Și cum lucește pe cer Soarele,
Așa să lucesc și eu la N.!
Apa din glajă o pune într-un blid pe care îl așează în vatra luminii, punând în el trei flori furate din trei grădini, trei jordițe, care, aplecate fiind de la trunchi, au fost legănate de apă, în credința că, precum s-au bătut în apă, așa și N. să se bată după N.N.”.
Vâlcenii întrebuințează apa întâlnită, luată de unde se întâlnesc trei pâraie. În Bucovina, ”descântătoarea, înainte de-a începe a descânta de Dânsele, se duce la un râu curgător, c-o bucățică de pâne, cu un drobușor de sare și c-o cofiță sau oală nouă în mâna dreaptă. Ajungând la râu, bate într-un loc pe mal, în contra curgerii apei, trei metanii, aruncă din pâne și din sare ceva în undele apei, apoi cu cofița sau oala ie un pic din apa ce-a curs peste pânea și sarea aruncată. Pe când bate ea acele trei metanii, zice următoarele cuvinte:
Apă curgătoare,
Eu te sorocesc
Tot cu pâne și cu sare,
Să lecuiești pe cutare
Din cap până-n picioare
Cu leac
Cu sănătate și veac!
De-aice apoi se duce mai la vale pe râu, și apa în trei locuri după olaltă bate de trei ori câte trei metanii, și pe când bate metaniile, repețește cuvintele de mai sus și ie apă cu cofița. După ce a făcut ea aceasta, și după ce și-a împlut cofița cu apă, fără ca s-o fi observat cineva, se întoarce spre casă, dară și acuma fără a vorbi cu alții sau de a căuta îndărăpt, toate operațiunile sale n-ar mai avea nicio putere”.
Meglenoromânii folosesc și apă mută. La alți Români, apa neîncepută se aduce de la o fântână sau de la un pârâu; în unele sate, apa neîncepută se aduce de la trei fântâni, în trei vase noi, de trei fete mari, fără a se uita îndărăt când au luat-o. În Muntenia, strachina cu apă neîncepută se pune pe o fereastră din partea de unde răsare Luna pe cer și se așteaptă așa până vine Luna în dreptul ferestrei și în direcția strachinei. Când a ajuns de se vede bine Luna în apă și în fundul strachinei, atunci se începe a descânta de purici. În Romanați, apa în care s-a descântat de friguri se varsă pe gard, în partea de Miazănoapte, zicând:
Cum nu ține parul apă,
Așa să nu ție frigurile pe cutare,
Și să rămâie curat,
Luminat,
Ca Maica Precista ce l-a lăsat!
În unele sate din lunca Ialomiței, fata care vrea să facă farmece de dragoste, se duce noaptea, pe Lună, când e cald afară, fără s-o vadă nimeni, la un lac sau la o apă curgătoare, se dezbracă de tot, intră în apă aproape de mal, și descântă astfel:
Lună, Lună,
Vârgolună,
Lună luminoasă,
A nopții crăiasă,
Eu descânt în apă curată,
Tu fă-mă cea mai râvnită fată,
Fă-mă cea mai frumoasă,
De N. să fiu aleasă,
Lui N. să-i fiu mireasă!
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu