La Vest de nopțile albe
Omăt străin mă-ngroapă în tavernă.
Surghiunul gândurilor: dor solar.
Dorm păsările albe-n albă pernă.
Iubita a fugit c-un urs polar.
Îmi chem arar din biciul lung de-o milă
un ren cu stea în frunte și botos.
Călare zbor, stegar al lui Zorilă,
la țărmul argintiu și nemilos.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu