luni, 8 ianuarie 2018

La Vest de nopțile albe




Omăt străin mă-ngroapă în tavernă.
Surghiunul gândurilor: dor solar.
Dorm păsările albe-n albă pernă.
Iubita a fugit c-un urs polar.

Îmi chem arar din biciul lung de-o milă
un ren cu stea în frunte și botos.
Călare zbor, stegar al lui Zorilă,
la țărmul argintiu și nemilos.

                                                                                Adrian Bucurescu



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu