Sânta Mărie Mare

 
          Ezoterism geto-dacic și datini românești

     În ruinele cetății getice Halmyris, din județul Tulcea, a fost descoperită, printre altele, și o piatră cu inscripția MARIA, care este numele Zeiței Supreme din panteonul dacic și se traduce prin ”Măreața; Mătinimoasa; Milostiva”; cf. rom. mare; a (se) mări; alban. i mire ”bun”.
     Același teonim apare și pe o gemă de jasp, descoperită în ruinele cetății Romula, astăzi Reșca-Dobrosloveni, județul Olt. Inscripția de pe gemă este aceasta: IAO MARIA / ABLAN ATHANA ABA CHAREY. Traducerea: Slavă Maria! Mulțumire deplină Fecioarei!
     Pe reversul gemei scrie A BRA SAZ ”Cea Prea Îndurerată; În Mare Suferință; Cu Multă Jale; Cea Foarte Războinică”; cf. rom. a - articol adjectival; prea; alban. e zeze ”doliu”; rom. șiș ”cuțit”; abraș.

                                                 Geme geto-dacice închinate Zeiței Maria

    Pe multe geme geto-dacice, inclusiv pe cea de la Romula, Zeița Supremă apare cu cap de pasăre, picioare de șerpi, ținând în mâna dreaptă un harapnic, iar în cea stângă un scut. Este limpede o înfățișare războinică. În această postură ”de fiară”, Sfânta Maria apare și într-un colind ardelenesc:
                                                          Stai, Soare, nu săgeta,
                                                          Că nu-i cine-ți pare ție,
                                                          Că-i Doamna Sfântă Mărie!
     În colind, Soarele văzuse o fiară foarte mândră și vroia s-o vâneze! În alt colind, tot din Ardeal, Maria, în chip de sălbăticiune, i se adresează unui vânător:
                                                          Nu mă, Gheorghe, săgeta,
                                                          Că nu-i cine-ți pare ție,
                                                          Da-i Maica Sfântă Mărie!
     Dar de ce să fi fost Maica Sfântă atât de îndurerată? În multe texte antice, se pomenește despre uciderea lui Apollon-Zalmoxis, Fiul Zeiței Maria, explicându-se astfel jalea și mânia Ei.
      În etnobotanica dacică, este consemnată și o plantă medicinală, DIESEMA, care poate fi tălmăcită ca DIE SEMA ”Șapte Lumini; Șapte Focuri; Șapte Dureri”; cf. rom. zi, ziuă; zai ”polei”; latin. dies ”zi, ziuă”; rom. doi ”dor”; a (se) tăia; rus. semi ”șapte”. De altminteri, aceeași plantă se mai numea și DIE SAPTER, având aceleași sensuri. Cercetările dovedesc că este vorba de lumânărică, ale cărei flori aurii sunt grupate câte șapte. Într-o legendă românească, se spune că Lumânărica a fost fiica adoptivă a Maicii Domnului. Se ajunge astfel la o altă rostire, DIES EMA, care înseamnă ”Zeița Mamă; A Mamei Zeițe”; cf. latin. deis ”zeiță”; rom. îmă (arh.); alban. ema ”mamă”.Așa se explică și crearea legendei Lumânăricii, precum și icoanele românești și bizantine cu Fecioara Celor Șapte Dureri.

                                                        Fecioara Celor Șapte Dureri

     Doctrina zalmoxiană era de un profund ezoterism, care-i amețea pe neinițiați. În acest sens, un exemplu este expresia ADRAMYTTION, atestată ca denumire a unui golf din Mysia tracică. Literal, această sintagmă se traduce prin AD RA MYT TION, adică ”De Un Nor Mare Ascuns(ă)”; cf. lat. ad, slav. ot ”de la”; alban. re ”nor”; rom. moț; alban. i madh ”mare”; rom. taină; a tăinui. În timp, denumirea a fost înțeleasă și ca AD RAMYT TION ”De (în) Vârtej (Vânt) Ascuns(ă)”; cf. latin. ad; rom. ramăt și reamăt (reg.) ”freamăt”; a remăta (reg.) ”a fremăta”; Remetea, Râmeți (top.); alban. rremet ”șuvoi; șiroi”; rom. taină; a tăinui.
     Aceste tălmăciri sunt confirmate de consemnarea divinului eveniment pe una dintre tăblițele dacice de la Sinaia: YNYAN DUN COSO ESY ON NUERIE POEU CO MATOSO DAVON HYU ERIE AGUATO SOERE HET OE NIDO TAN A TYO  ON BONONIO > ”Deodată, din casă ieși o femeie, văitându-se că pe Maica Sfântă a Fiului un vârtej a prins-O, șuierând tare, și de pe loc a luat-O, la Domnul care O aștepta.”
     Dar, ca denumire a golfului traco-mysian, AD RAMYT TION se tălmăcea prin ”De Vârtejuri (Furtuni; Zbucium; Negură) Ferit”; cf. rom. ramăt; reamăt; a remeta; alban. rremet; i rimte ”albastru-închis”. Incluzând tâlcurile de ”Liniște; Odihnă”, expresia s-a transformat în AD(Ă)RAMYTTION ”Adormirea; Somnul”; cf. rom. a adormi; a dormi; a dormita; adormit; latin. dormitio, dormitionis ”somn; somnul veșnic”. Așa s-a ajuns și la prăznuirea Adormirii Maicii Domnului, în ziua de 15 August.
     În această zi, se tocmesc pândarii pentru vii și se leagă magic ciocul păsărilor, ca să nu prade strugurii. Se împart struguri și prune pentru sufletul morților. În dimineața de 15 August, femeile merg la biserică cu ofrandă din ciorchini de struguri copți de la soiurile văratice sau numai din boabele desprinse de pe ciorchini numită coliva de pomană sau colivă de struguri. Între Sântă-Măria Mare și Sântă-Măria Mică se seamănă grâul de toamnă.
     La Sântă-Măria Mare se culeg flori și se pun la icoana Preacuratei; apoi acestea sunt bune de leac. Se mai spune că, dacă înfloresc trandafirii la Sântă-Măria Mare, toamna va fi lungă.
  

                                                                                                  Adrian Bucurescu