Cântec de lume

Tinerețea mea și a zăpezilor.
Ce m-aș fi făcut, dacă n-ar fi fost
stele albe în ceruri și molizi la munte,
vinul în bardace, vise fără rost?

Aiubita mea negăsită.
Ce m-aș fi făcut,dacă nu erau
violete stranii în ochii domnițelor,
neaua de pe umeri rece să le-o iau?

Torța veșnicului alcool.
Sângele, ca mustul din copilărie,
s-a asprit și acum îmi pare albăstrui.
Lesne se aprinde - flacără să fie.

Ioi, ioi, suflet neprihănit!
Hulubaș bălan, cum te înalți în slavă,
părăsind pământul-leagăn și lăsându-mi
mintea luminată, inima bolnavă!

                                Adrian Bucurescu