Cultul Eroilor
Merg deseori la Piscu Crăsanilor, unde se află ruinele cetății Helis, cea mai mare, la vremea ei, din Câmpia Română, și unde regele Dromichaites și-a sărbătorit triumfal victoria asupra înfumuratului general macedonean Lysimachos. Mi-ar plăcea să văd acolo un ansamblu statuar care să pomenească pe veci acele eroice evenimente ale strămoșilor noștri. Visez...
Nu mai avem Cultul Eroilor. Între manualele școlare, nu mai figurează și Istoria Românilor. Avem, în București, bustul lui Kemal Ataturk, dar nicio statuie cu Ștefan cel Mare sau cu Vlad Țepeș, ultimul fiind și cel ce a atestat pentru prima oară orașul.
Nu demult, primarul Dorin Chirtoacă a propus ca orașul său să doneze Bucureștiului o statuie al lui Ștefan cel Mare, și să primească, în schimb, una a lui Mihai Viteazul pentru Chișinău. N-am mai auzit nimic despre această minunată inițiativă...
Am trecut de mai multe ori prin Alba Iulia, și am intrat în Catedrala Catolică, unde este înmormântat Iancu de Hunedoara, cel ce a salvat Europa Occidentală de Islam. Pe mormântul marelui voievod român, am găsit întotdeauna steaguri ungurești, și niciodată românești! Halal! Nici Iancu nu are vreo statuie, nu doar în București, dar nici în alte orașe ale României...
Alții ne dictează nouă eroii! Atât rușii cât și americanii se opun din răsputeri pomenirii între eroii acestui pământ a mareșalului Ion Antonescu. Bustul ce i-a fost ridicat în curtea bisericii ctitorite de el în București a trebuit să fie ascuns în subsolul sfântului lăcaș. Se pare că românii au uitat că, în Primul Război Mondial, Ion Antonescu a fost șef al secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei Române, iar în 1919 a avut o contribuție decisivă la cucerirea Budapestei și la înfrângerea Armatei Roșii Ungare, o anexă a Armatei Roșii Sovietice.
Ion Antonescu a recucerit Nordul Bucovinei și Basarabia, dintotdeauna teritorii românești. I s-a reproșat că nu s-a oprit la Nistru, ceea ce era oricum o recunoaștere a hotarului nostru de Răsărit. Dar rușii de ce nu s-au oprit la Nistru, și au mers până la Berlin?
Nici Dromichaites, nici Buerebistas, nici Decebal, nici alți mari eroi nu sunt reprezentați prin statui la București. În schimb, culmea prostiei, a nesimțirii, a trădării de neam, pe treptele Muzeului Național de Istorie se ridică un kitsch monstruos, reprezentându-l pe ticălosul împărat Traian, cel care a jefuit Dacia, permițându-le soldaților romani să dea foc cetăților și satelor, să violeze femeile și să omoare copiii! E vorba de un kitsch cu totul special, unde cățeaua din brațele romanului are același cap ca al dragonului dac! A fost ideea creață a fostului primar pro-pesedist și actualmente penal, Sorin Oprescu.
E o rușine, care, totuși, le stârnește hohote de râs trecătorilor, Poate că ar trebui să le stârnească și plânsul...
Actuala primăreasă, pesedista Gabriela Firea, fostă jurnalistă la ”Antena 3”, a aprobat de curând ridicarea unei statui a prințului Rainier de Monaco în Parcul Circului din București!!! Ștampila Primăriei și coada vacii s-ar putea să aibă vreo legătură, dar Rainier, un fel de primar al unui oraș, cu Bucureștiul nostru mai va.
Dodoneață, cel mai cretin președinte de până acum al Republicii Moldova, s-a gândit să schimbe și steagul tricolor, deși acesta face parte demult din patrimoniul istoric din stânga Prutului, apărând în sute de mii de fotografii de la obținerea Independenței și până astăzi. Dodoneață își zice moldovan, urăște românii și-i linge-n fund pe ruși. Dodoneață n-are nevoie de logică. El zice că Mihai Eminescu, poet național și în dreapta și în stânga Prutului, a fost moldovan, nu român! Atunci, de ce o mai fi scris marele poet ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, de ce l-o mai fi glorificat pe Mircea cel Bătrân, voievodul Țării Românești, în ”Scrisoarea III”, de ce zicea oare că ”Suntem români și punctum”?
Dulce și tristă Românie, pentru a câta oară în a ta zbuciumată istorie te afli la ceas de grea cumpănă?
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu