Poezii de Nicolae Labiș

     POEZIA

                                   Cititorului

Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.

                                          Octombrie 1956

     EPITAF I

Iertat să fie cel ce la mânie
Mi-a împlântat cuţitul pân' la os,
Dar neuitat şi neiertat să fie
Cel care-a râs de gându-mi bătăios.

     EPITAF II

N-am jinduit să surp sori plini de viaţă
Ori din planete moarte să scapăr eu scântei,
Dar tind s-aprind din mohorâta ceaţă
Al cugetării strugur şi-al semenilor mei.

                         *
                   *      *

Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin.

Iar mâine
Puii păsării cu clonţ de rubin,
Ciugulind prin ţărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicola Labiş
Care va rămâne o amintire frumoasă...