A fost o iubire ca o stihie,
în toate cele netemătoare.
Din raze de lună și de soare
culegeam frenezie.
Mi-e dor de tine, amintire ciudată.
Ceasul de raze s-a destrămat.
Teii iubirii s-au scuturat
și n-au mai înflorit niciodată.
Adrian Bucurescu
Toamna nu cruță nicio floare.
Ce rost mai are să-mi cer iertare?
Mie însumi sunt mai străin decât ție.
Adrian Bucurescu
Juruit Cuvântului,
fac umbră pământului.
Umbră de nu aș avea,
aș fi ca un pui de stea,
plin de foc și de lumină
și neprihănit de tină,
și-aș umbla creanga prin cer,
fără să-mi pese de ger,
fără foame, fără sete,
fără să-mi pese de fete.
Dar eu pui de stea nu sunt,
ci sunt bulgăr de pământ,
ferecat de umbra mea
și nu pot scăpa de ea.
Cine are umbră bună
s-o țină bine de mână,
cine-o are ticăloasă
s-o reteze cu o coasă!
Umbra, cât ar fi de umbră,
singură nu se preumblă.
de-aia mă bat gânduri grele:
n-oi fi umbra umbrei mele?
Adrian Bucurescu
Târându-se prin păduri
și prin tufănelele albe,
o zână rănită
le-a pătat cu sânge.
În ceața din viroagă
Muma Pădurii plânge.
La munte clămpăne lapovița.
Adrian Bucurescu
În continuarea postării cu titlul ”Leul”, propun traducerea denumirii de VELIKO TĂRNOVO dintr-un străvechi toponim getic, VALAKO TER NOVO ”Noua Țară a Valahilor” sau ”Noul Împărat Valah”; cf. Valah; rom. țară; latin. terra ”pământ; teritoriu”; rus. țar' ”împărat”; latin. novus ”nou”.
