Datini populare

 

 

          Farmecul descântecelor

     În descântece se întrebuințează sau sunt invocate obiecte diferite. Astfel, pentru deochi se sting cărbuni în apă neîncepută. Cu banul se descântă de albeață: 

Cu para te-am descântat,

Albeața din ochi ți-am luat,

Cu para eu am tăiat-o,

În mare am aruncat-o,

Și N. a rămas curat,

Luminat,

Ca argintul strecurat,

Ca steaua în cer,

Ca roua în câmp.

     De apucat se descântă cu pieptăni, ca în acest descântec din Păstrăveni, jud. Neamț:

Nu descleșt pieptenii

Ci descleșt strânsoarea

De 99 închieturile,

Să rămâie copilul sănătos,

Ca Dumnezeu care l-a făcut

Și ca maică-sa care l-a născut.

     Răsurile de pe căpistere se întrebuințează în descântecele de bubă:

M-am dus la vrăjitoarea N.

Și m-a descântat cu răsuri după căpistere,

De vârf au luat,

De rădăcină au picat

Și au secat.

     Buba poate fi alungată cu mai multe obiecte, ca în acest descântec din Lunca Cernii de Sus, jud. Hunedoara:

Că io m-oi dușe în lume

Și în țară

Și-oi ridica nouă ficiori

Cu nouă furcerele,

Cu nouă toporele,

Cu nouă sfrederele,

Cu nouă dălți,

Cu nouă bărzi,

Cu nouă săbii.

Cu furcerele vom înțăpa,

Cu toporele vom ciocârți,

Cu sfredelile vom sfredeli,

Cu dălțile vom dăltui,

Cu bărzile vom bărdui,

Cu săbiile te vom săcui,

Și p-a voastă voie n-o fi.

     Într-un descântec de șarpe, căruia în Maramureș i se spune și gândac, se întrebuințează turtă de cenușă și lapte de cătușă:

Leac, leac,

Mușcătură de gândac.

Șeade o fată răsturnată

Sub un stan de piatră.

Lucru ce-l lucra?

Făcea la șarpe de mâncare:

Turtă de cenușă,

Lapte de cătușă.

Cum mâncară,

În loc crăpară.

Cum băură,

În loc plesniră.

     Piperul negru, pucioasa și rachiul se folosesc în descântecele de vifor. În descântecele de izdat se întrebuințează crucea și tămâia:

La cap, cap de ligan,

La piept, crucea mănăstirii,

La inimă, inimă de vidră,

La picioare, picioare de drac.

Dracul a crăpat,

Inima lui N. i-a alinat.

Cu tămâia l-am tămâiat,

Cu limba l-am descântat,

Peste 99 de încurături de cal

L-am aruncat,

Cu crucea l-am depărtat.

                                                                                  Adrian Bucurescu

Fetei mele dragi, Maria Karakis

 

                                                               Știu că nu uiți niciodată de România!

Lăsatul Secului la Jidvei

 

 

Babițele

 

          Descântece românești

      Gastroenterita se numește în popor astfel: babiță, baghiță, baighiță, babghiță, babiți sau din blide, și e un fel de morb pe care îl iau îndeosebi copiii, cărora nu le-au crescut încă toți dinții. Pruncilor care suferă de această boală spun Româncele că li se umflă burta, au dureri cumplite de stomac, din care pricină îngălbenesc așa de tare, încât unii mor, dacă nu sunt îngrijiți și vindecați degrabă. Conform credințelor populare, această boală se poate vindeca prin descântece de babiți. Astfel, descântătoarea ia o ulcică nouă, toarnă în ea apă neîncepută, apoi nouă pietricele albe, crude, mai ales sarea mâței, precum și mălai mărunțel ori păsat. Apoi pune ulcica astfel umplută la foc, ca să fiarbă, și anume: luni dimineața, înainte de răsăritul Soarelui; tot în acea zi, înainte de amiază, precum  și înainte de apusul Soarelui. Tot așa face și miercuri și vineri. După ce a fiert apa împreună cu pietricele și mălaiul mărunțel din ulcică, o răstoarnă cu ce se află în ea într-o strachină, care se ține apoi pe buricul copilului bolnav ori, mai bine zis, deasupra buricului, ca să nu se frigă de strachina fierbinte. Înainte de a vărsa apă din ulcică în strachină, caută și pune, ca să aibă la îndemână, 9 linguri noi, 9 fuse noi, un ac și un cuțit. Cum a răsturnat ulcica, ia una dintre lingurile cele noi și, muindu-i puțin vârful în apa din strachină, o ține cu mâna stângă cu adâncitura în sus; moaie apoi a doua lingură în zeama cea din pietricele din strachină și o ține puțin deasupra celei dintâi; și tot așa face și cu celelalte obiecte, până ce le perindă pe toate, rostind în același timp, la fiecare înmuiere și ținere a obiectelor de mai sus următorul descântec: 

Voi, băbițelor,

Voi, băbișorilor,

Certați-vă cârlanii

Și armăsarii,

Cârlănoaicele,

Armăsăroaicele,

Fetele,

Feciorii,

Rânjitele,

Despletitele,

Certați-le de la N.,

Să nu mai vie să s-o cuțiteze,

S-o fulgereze,

S-o fârșiască,

S-o amețească,

S-o moleșească!

Să vă duceți în coadele văilor,

În prundurile mărilor,

În văile munților,

În capetele ciutelor,

În coarnele cerbilor, 

C-acolo sunt nouă leagăne făciute,

Nouă mese întinse,

Nouă făclii aprinse,

Nouă pahare pline (...).

Până în răsăritul Soarelui,

De la N. să ieșiți!

Că dacă n-ați ieși,

Nu v-ați domoli,

Cu cuțitul voi cuțita,

Cu nouă fuse voi înțepa,

Cu nouă linguri voi lepăda,

Peste mări voi aunca,

Cu mătura voi mătura,

Nimic din voi nu s-a afla,

Iar N. o rămânea

Curată 

Și luminată!

     După aceasta, descântătoarea ia apa din prima lingură, ce a ținut-o cu mâna stângă, cu adâncitura în sus, care s-a strâns picurând de pe cele 8 linguri, 9 fuse, de pe ac și cuțit, și o toarnă copilului bolnav de babițe în gură. În sfârșit, toate trei apele, pe care le-a furat și le-a descântat într-o zi, dar pe care nu le-a putut întrebuința până la ultimul strop, le duce și le varsă, după a treia descântătură, la o proptea de gard. Descântecul se repetă luni, miercuri și vineri în aceeași săptămână, Dacă pruncul e bolnav de babițe ulcica, răsturnată cu gura în jos, suge toată apa din strachină, așa că rămân pe fundul ei numai păsatul și pietricelele albe; iar dacă ulcica nu suge apa, atunci e semn că pruncul nu e bolnav de babițe, ci de altă boală, căreia i se găsește leacul respectiv, de obicei tot prin descântece.

                                                                                                           Adrian Bucurescu

Am fost la Satu Muscelean!

 

Am petrecut trei zile minunate!

Leacuri băbești

 

          Tradiții populare

 

     Cu alun sau tufă (Corylus avellana) se descântă împotriva mușcăturii de șarpe:

S-a suit Gargalău într-un alun;

Alunul s-a uscat

Și Gargalăul a crăpat

Și N. s-a desumflat

Și a rămas curat,

Luminat,

Cum Dumnezeu l-a lăsat.

     În alte descântece, șarpele este amenințat cu un băț de alun:

Codăule, ce stai pe ghizdurele,

Trist și mâhnit?

Ori ai mușcat pe cineva?

Taci, proclete de câine,

Că eu oi lua un ban de argint

Și un băț de alun

Și te-oi lovi în cap

Și tu oi muri

Și N. s-o înzdrăveni!

     Dintr-o prăjină de alun este făcut, de obicei, steagul călușarilor. Cu un băț de alun, lung de un stânjen, se spune că trebuie rupt pe furiș vârful ierbii-fiarelor. În Banat, femeile fac focuri pentru morți - focurele sau luminușe - în curte sau la cimitir, cu surcele de alun.

     Și bozul sau bozia (Sambucus ebulus) se folosește în descântecele de mușcătură de șarpe:

Iată un șarpe rău!

Ce stai pe lepădău?

- M-a făcut mămica rău;

Calul ce-am mușcat,

Leac eu am lăsat:

Cuțit de găsit,

Bozul de înflorit.

     Crenguța de viță de vie (Vitis vinifera) se întrebuințează  și ea, în lapte dulce, împotriva mușcăturii de șarpe; apoi se udă mușcătura și se bea din el, în timp ce o babă descântă:

Vița de vie tăiată,

Pe gard spânzurată,

Buduroi, găleată,

Mușcătura de șarpe vindecată.

                   *

Maica Precista a alergat,

Vița de vie albă a tăiat,

Peste gard a aruncat,

Trupul lui N. s-a desumflat.

     Arțarul (Acer platanoides), sângerul (Cornus sanguinea) și măceșul (Rosa canina) sunt pomeniți în descântece de ursită:

Ham, ham, urcior, burcior,

O nuia de sânger,

Să vie ca un înger, 

O nuia de alun,

Să vie ca un nebun,

O nuia de arțar,

Să vie ca un armăsar,

O nuia de măceșe,

Să vie ca un erete!

     După ce i se descântă de ursită, descântătoare îl bate pe cel suferind cu trei nuiele de sânger, trei de alun, trei de arțar și trei de măceș.

     Cornul (Cornus mas) e bun și el împotriva mușcăturiide șarpe:

Adu lemn de corn,

Tufă de alun și viță de vie,

Leac de mușcătura șarpelui să-i fie!

                       *

Da leacul lui ce e?

Trei bețe de corn, trei de alun, ca aurul curat (...).

     Călinul (Viburnum opulus) și mălinul (Padus racemosa) sunt buni tot în descântece de șarpe: 

Spinărău, Spinărău,

Ce șezi trist și mâhnit,

Foarte rău încolăcit?

Că eu descântecul tău îl știu

În călin 

Și mălin.

                                                                                       Adrian Bucurescu

          

Calendarul sărbătorilor dacice 2014