marți, 15 decembrie 2020

Cine a fost trădătorul Bicilis



           Ilarion Ciobanu - Gerula, și Gheorghe Dinică - Bicilis, în filmul ”Columna” 


     Din când în când, niște neisprăviți postează tot felul de prostii privind ”trădările” Românilor de-a lungul vremii, începând cu Geto-Dacii. Dacă ar cunoaște cât de cât istoria, ar vedea că în alte țări, inclusiv vest-europene, trădările sunt mult mai multe. Dar, prinși de o ură inexplicabilă pentru tot ce e românesc, acești mancurți își aruncă fără odihnă veninul asupra trecutului nostru.

     Printre trădările neuitate niciodată de acești mutanți se numără și cea a celebrului Bicilis, pe care chiar și istoricii oficiali îl consideră Dac. Totul a pornit de la o relatare a lui Dio Cassius în ”Istoria romană”: ”Comoara lui Decebal a fost de asemenea descoperită, chiar dacă era bine ascunsă sub râul Sargetia, care curgea pe lângă palatul său. Cu ajutorul unor prizonieri, Decebal a deviat cursul râului, a săpat în albie, și în gaură a aruncat o mare cantitate de aur și argint și alte obiecte de mare valoare care puteau rezista la o anumită umiditate. Apoi a pus o grămadă de pietre deasupra și a adus râul din nou pe cursul său. De asemenea, el i-a făcut pe prizonieri să depoziteze hainele și alte obiecte de acest gen într-o peșteră. După ce a terminat, i-a ucis pe acești prizonieri pentru a nu lua mai apoi nimic. Dar Bicilis, unul dintre însoțitorii săi și care știa ce se întâmplase, a fost prins și a povestit despre acestea”. 

     Din cercetările pe care le-am consacrat de multă vreme istoriei noastre, am putut afla, cu satisfacție, că acest trădător nu era Dac. Nici măcar nu-l chema așa, Bicilis, pronunțat în latină BIKILIS, fiind doar o poreclă atribuită mai târziu de ai noștri, păstrată până astăzi sub forma de Păcală.

     Iată ce înseamnă BI KILIS: ”Cel Moale; Cel Molatic; Cel Greoi; Cel Gras; Care se lasă; Cel Leneș; Cel Stătut; Cel Puturos; Cel Prost; Cel Urât; Care încurcă; De Batjocură; Cel Josnic; Cel Viclean; Care se preface; Care minte; Cel Rău; Care vinde; Care dezvăluie; Care trădează”; cf. rom. pe; germ. was ”ce”; rom. galeș; coleașă; gulaș; clisă ”pastă cleioasă; pâine nedospită sau necoaptă bine; mâl; slănină”; a se hlizi ”a râde mult, prostește, fără rost; a cocheta; a se holba”; câlți; a (se) încâlci;hulă; a huli; glas; a glăsui; gălăgie; golaș; Hală - o babă urâtă și rea, în mitologie; latin. colosseus ”colosal”; alban. glase ”găinaț”; rom. făcăleț; a poclui ”a sta; a se opri”; fuglu ”legat; prins”;a pacliși ”a lovi pe cineva; a-i face un semn urât”; a pâcliși ”a nenoroci; a schilodi; a ciunti; a tunde rău”;ăâclă;  pâcliș; a păcăli; păcălici; buhală ”copil care plânge, buhăie”; a figlui ”a face semne cuiva”; figlu ”semn făcut cuiva (cu oarecare tâlc)”; bacal ”băcan; vânzător în băcănie”; alban. bagel, bagele ”baligă”,; i pegere ”om pângărit, murdar”. Cum se vede, în această poreclă sunt concentrare aproape toate defectele unui ins.

     Aproape toate atributele cuprinse în porecla BIKILIS îi descriu și pe Sarmați, aliați o vreme cu Decebal, după care s-au înțeles cu Romanii. Iată și câteva referințe la SARMATIS, cum îi numeau Europenii: SAR' MATIS ”Foarte Moale; Prea Molatic; Multă Lână; Foarte Păros; Multă Încâlceală; Mare Încurcătură; Multă Prostie; Foarte Respingător; Foarte Puturos; Multă Duhoare; Prea Urât; Mare Mincinos; Foarte Prefăcut; Foarte Ascuns; Multă Răutate; Totul Divulgă; Multe Dezvăluiri; Mare Trădător” cf. rom. a sări; șir; a (se) înșira; mătase; mițos; maț ”intestin; om rău, afurisit, zgârcit”; mudai ”mujdei”; latin. madeo ”a se muia (prin fierbere); a fi plin de vin; a fi beat; a fi îmbibat”; Medusa ”Meduza - cea mai înspăimântătoare dintre Gorgone”; metus ”teamă; îngrijorare”; muto ”a schimba locul; a muta; a modifica; a se schimba; a fi diferit”; mutus ”tăcut; mut”; muta ”animale necuvântătoare; dobitoace”; alban. e mete ”defect; lipsă; tară; incomplet”; mut ”excrement”; franc. metis ”metis”; franc. mat, germ. matt ”mat; fără luciu; fără strălucire; șters; împâclit”; rom. șuromete, cioromete ”giurumea; ciumete; ciucamete”; a zărmădi ”a se îngrețoșa de mâncare; (despre fructe) a se fleșcăi”; șolomad, ciolomad(ă) ”porumb semănat des, primăvara târziu, lăsat să-l năpădească mohorul pentru a fi cosit ca nutreț pentru vite”; sârmaci ”trâmbițaș; surlaș”; arom. zurmet ”zgomot; gălăgie; vacarm”.  Așadar, Bikilis nu era Dac, ci Sarmat. Ouod erat demonstrandum, cum spuneau dușmanii Dacilor!


                                                                                                             Adrian Bucurescu

sâmbătă, 12 decembrie 2020

Nichita Stănescu în Evul Astral



                                                                                 31 Martie 1933 - 13 Decembrie 1983 


          Postfață


     Aceasta este lucrarea de licență cu care am încheiat Facultatea de Filologie a Universității din București, pe vremea când marele poet mai scria. Am publicat-o exact așa cum am întocmit-o, în pofida unor asperități. Am socotit că e mai cinstit astfel. Am completat doar titlul și am schimbat câteva subtitluri. Desigur, astăzi aș scrie oarecum altfel despre scriitor, cunoscându-i aproape întreaga operă. Nu mai e însă timp. Mesajul unei lucrări mai întinse, aduse la zi, ar fi însă același: Nichita Stănescu e cel mai mare poet român al secolului XX.

     Mihai Eminescu a încheiat o epocă românească, iar alți mari poeți - Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia, Tudor Arghezi - nu sunt decât luminile, ce-i drept foarte intense, ale acelui amurg neasemuit de frumos pe cerul literaturii române.

     Vremea în care a scris Nichita Stănescu este tocmai începutul altei ere în istoria lumii, de importanța primenirii din Neolitic. Este vremea când pământenii au trimis primul satelit în spațiu, apoi animale, apoi întâiul om în Cosmos și primii oameni pe Lună. În curând pământenii vor ajunge chiar pe o altă planetă din Sistemul Solar, și, cine știe, și mai departe. Este EVUL ASTRAL.

     Opera poetului Nichita Stănescu trece acum printr-un răstimp de umbră. Dar, din când în când, și Soarele e acoperit de nouri. 

                                                                              

                                                                                                             ADRIAN BUCURESCU

     Martie 2000

 

          ”Nichita Stănescu în Evul Astral” - pag. 87, Editura Macarie

joi, 10 decembrie 2020

Si dă-i si luptă, n(e)icusorule!

 

 

                                    Nicolae Manolescu, după Decembrie 1989

miercuri, 9 decembrie 2020

duminică, 6 decembrie 2020

Rebelul

 

                                                                             Serghei Esenin

Clopotele serii

 


                                                           Tablou de Isaak Levitan

sâmbătă, 5 decembrie 2020

Divinul Nicolae, Împăratul Atlanților

 


      Arhanghel al Iernii, al Nopții și al Nordului 

 

     Divinul


     Am postat de-a lungul timpului nenumărate informații despre cel mai mare împărat al Atlanților, poetul și profetul ION ORFEUS. Iată câteva tălmăciri ale acestor nume: ION ”Întâiul; Mărețul; Magnificul; Minunatul; Divinul”; cf. get. KOG A ION; rom. unu; Ion - titlul voievozilor din Evul Mediu, ulterior abreviat în IO; Ian-Caloian, Iana Sânziana, Moș Ene (mit.); alban. ujane ”imensitate”; hyjni ”divinitate; zeu”; germ. ein ”unu”; OR FEUS Cel Strălucitor; Cel În-cântător; Cel Minunat; Cel Superior; Cel Măreț; Cel Mărinimos; Cel Milostiv; Cel Bun”; cf. rom. ori; are; voios; latin. pius ”care-și împlinește datoria față de zei, părinți, patrie etc.; pios; credincios; temător de zei; cinstit; virtuos; bun; devotat; afectuos; iubitor; (fig.) sacru; sfințit; sfânt; scump; drag; drept; legiuit”; grec. bios ”viață”; rom. iarbă; harbuz; Erbașu (n.); latin. harpa ”harfă”; herba ”iarbă; iarbă verde; pajiște; pai verde al grânelor”. De la sensurile de ”Întâiul”, ”Mărețul” și ”Divinul”, Românii îl consideră și astăzi pe Ion Botezătorul cel mai mare între sfinți, care stă în dreapta lui Dumnezeu, fiind singurul, cu excepția Sfintei Mării, căruia i se sărbătorește ziua de naștere. 

 


     Divinul său chip a rămas până astăzi strajă a Munților Bucegi, sub titlul de Sfinxul Românesc.


     Domnul Zăpezilor


     De la ION, care însemna și ”Întâiul”, ”Divinul” și ”Mărețul”, împăratului atlant i se mai spunea și EN CHELEI ”Primul Sfânt”; cf. rom. unu; germ. ein; rom. chilie; Hală (mit.); culă;  Golia - mânăstire; latin. caelum ”cer; înălțime; aerul cerului; atmosferă; climat; boltă; cupolă”; engl. holy ”sfânt”; rom. înger”; latin. angellus ”înger; vestitor”; alban. engjell ”înger”; Ungjiel ”Evanghelie”. Încă un tâlc al sintagmei: EN CHELEI ”Anotimpul Geros”; cf. rom. an; latin. annus ”an; anotimp”; gelo ”a face să înghețe; a îngheța”; gelu ”ger; gheață; îngheț”; alban. akull ”gheață”. De altminteri, E N(E) CHELEI se mai tălmăcea și prin ”Ca Zăpada de Strălucitor; Care (a)duce Ninsorile; Sfântul Omătului”; cf. rom. a -art.; ea; îi; nea; get. HELIS ”Solara”; rom. cale; cal; car; a căra; Hală (mit.); Golia - mânăstire; latin. caelum; alban. kale ”cal”; grec. HELIOS - Zeul Soarelui; engl. holy. Astfel, Sfântul ION s-a metamorfozat în E N'CHELEI, adică în Sfântul Nicolae, cel care în mitofolclorul românesc aduce zăpada și este sărbătorit la 6 Decembrie. Ca sfânt al Frigului, al Negurei, Atlanții l-au considerat și Arhanghel al Nordului și al Nopții. O amintire în acest sens este fostul templu getic, astăzi Mânăstirea Cetățuia-Negru Vodă, care are un altar în Nordul sfântului lăcaș. 

 


     Pe stânca de temelie a templului este gravat și celebrul ”Cavaler Trac”, care pare să fi fost mai întâi supranumele lui EN CHELEI ”Cel de pe Cal”; cf. rom. în; cal; alban. kale ”cal”; rom. năclău ”cureaua de la gâtul calului, de care se leagă lanțurile de la rudă”. Că EN CHELEI este același cu Sfântul Ion ne dovedește o altă traducere, anume ”Înainte-Mergătorul”; cf. lat. in ”în vederea; peste; față de”; ineo ”a începe; a porni la”; rom. cal; cale; alban. kale ”cal”. De aceea, Sfântul Nicolae este sărbătorit la începutul iernii, iar Boboteaza și Sfântul Ion se țin la 6, respectiv la 7 Ianuarie.


     Poetul-Cântăreț


     Chiar și astăzi, Orfeos este socotit cel mai mare poet și cântăreț al Antichității. Întru acestea, EN CHE LEI se poate traduce și prin ”Cel care cântă”; cf. rom. în; un; ca; lai-lai-la ”refren al unor cântece”; alban. leje ”joacă; joc”; luaj, luej ”a (se) juca”; celt. lai ”poezie medievală”. Apoi, mai e și EN CHELEI ”Care cîntă”; cf. rom. în; un; a holi ”a hăuli; a chiui; a cânta ceva cu sunete prelungi, puternice”; rom. guleai, rus. guliai ”benchetuială; chef; petrecere”. 

 


     În fine, ENCHE LEI ”Cel mai Mare Poet; Marele Cântăreț; Fermecătorul Cântăreț”; cf. rom. încă; unchi; hanc ”codru de fagi”; hinc ”farmec; atracție”; Anca, Uncu (n.); egipt. Ankh ”denumirea Crucii-Talisman, simbol al Vieții Veșnice; alban. ungj ”unchi”; celt. lai. Atât de mult au respectat Românii amintirea magnificului împărat atlant încât au păstrat până astăzi obiceiul de a începe repetițiile colindelor la 6 Decembrie, sărbătoarea Sfântului ENCHE LAI ”Repetarea Cântecelor”; cf. rom. încă; lai-lai-la; celt. lai.


     Leul 


     Milostivul împărat Ion-Orfeus i-a dăruit Egiptului, care era Al Optulea Principat Atlant, Independența. De aceea, acolo a fost numit și ENCHE LEI ”Cel mai Strălucitor; Cel mai Mărinimos; Marele Eliberator; Mărețul Mântuitor”; cf. rom. încă; unchi; a se la ”a se spăla pe cap; a se scălda; a se îmbăia; a se pieptăna”; alban. lyej ”a (se) unge”; lejoj ”a autoriza; a permite”; leje ”legitimație; autorizație; permis; concediu; licență”. Ca atare, Egiptenii l-au socotit primul lor faraon, cu titlul de MEN ”Magul; Divinul”; cf. rom. a meni; latin. Manes ”Mani; sufletele celor morți, părinți și rude, considerați ca spirite binefăcătoare; cei buni”. La Tracii Phrygieni, MEN era Zeul-Lună, iar Orfeos fusese și Mare Preot al Lunii.


 

     Așa se dezvăluie și misterul Sfinxului de la Gizeh, căci EN CHE LEI mai înseamnă și ”Cel mai Valoros; Cel mai Strălucitor; Cel ca Leul”; cf. rom. un; rus. on ”el”; rom. cu; ca; leu ”monedă națională; mamifer”; a leui ”a se comporta ca un leu”; latin. laus ”laudă; elogiu; cinste; stimă; renume; faimă; glorie; merit; calitate”; leo ”leu”; Leones ”Lei; preoți ai zeului Mithras”;  Totodată, ENCHE LEI se traduce și prin ”Puternic ca Leul; Magnificul Leu; Magicul Leu”; cf. rom. încă; unchi; hinc ”farmec”; egipt. Ankh; alban. enkas ”intenționat”; ungj ”unchi”; rom. leu; a leui; latin. leo.

     Termenul ENCHELEI este atestat ca denumire a unui neam tracic. Cu totul, EN'CHELEI avea tâlcurile de: ”Îngerul; Întăritorul; Înaltul; Vârful; Mărețul; Mărinimosul; Darnicul; Magnificul; Divinul; Strălucitorul; Fermecatul; Profetul”; cf. rom. înger; a se năclăi ”a se închega; a se coagula”; nacâl, nacliu ”balsamină - plantă ornamentală”; Anghel, Anchilie, Nicolae (n.); Nehliu - denumirea locală a orașului Lehliu; latin. angelus ”înger; vestitor”; nucleus ”nucleu; miez; sâmbure; partea interiorioară (cea mai dură) a unui corp”; angulus ”vârf; colț; unghi”; alban. engjell ”înger”; Ungjiel ”Evanghelie”; slav. anghel ”înger”; germ. Nickel ”un geniu al minelor în credințele scandinave; metal alb ca argintul”.


  

     Măria ta, Ioane Nicolae, Sfânt Împărat al Zăpezilor, ninge-ne cu sănătate, bucurie, pace și belșug, și colindă-ne cu glasul tău îngeresc! Și binecuvântat să fii acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.


                                                                                                             Adrian Bucurescu