Adrian Bucurescu - Tainele tăblițelor de la Sinaia, Editura Arhetip, 2005

          Tainele tăblițelor de la Sinaia 

        Ștefan cel Mare, pe Câmpul de la Direptate

     Sub titlul ”Ștefan cel Mare, în Oastea lui Zalmoxis”, am scris recent că viteazul voievod era inițiat în Misterele Zalmoxiene. Iată încă un argument în favoarea acestui fapt: pe una dintre fețele unei tăblițe de la Sinaia se află chipul domnitorului, cu inconfundabila cușmă dacică. Pe revers, se vede stema Moldovei, cu legendarul bour.
     În jurul portretului scrie: I VAȘH KOTSILO. Pe tăblița cu stema scrie: TAPO PANTELI OIT ȘT (EFAN) DAVO I VASH.
     Traducerea: ”Marele Voievod. Au strigat oștenii îndată, ca Ștefan lupta (bătălie) s-o conducă”.
     Lexic:
I VAȘH - ”mare; înalt; conducător; peste; în frunte; sus”; cf. rom. pisc; bașca; vâsc; alban. bash ”proră, partea din față a unei corăbii”;
KOTSILO - ”strălucitor; voievod; căpetenie; cap; sus; deasupra”; cf. rom. chiciură; a se cățăra; chiceră; căciulă;
TAPO - ”a striga”; cf. rom. a țipa;
OIT - ”îndată, imediat”; cf. rom. iute;
PANTELI - ”oșteni; războinici”; cf. rom. pandur; bondar; pandalii; Pandele, Pintilie (n.);
ȘT(EFAN) - Ștefan. Abrevierea numelor era obișnuită în documentele medievale, precum și pe icoane; 
DAVO - ”luptă; bătălie; bătaie”; cf. rom. dobă; tobă;
I VASH - ”a conduce”; cf  I VAȘH.

                                                                                                              Adrian Bucurescu

     

    

                      Edvard Munch - Țipătul

      Nicolae Grigorescu - Portret de țărăncuță

Apollon-Zalmoxis

              Iconiță inspirată de Coiful de la Coțofenești. Colecție particulară.

Dacia Divină

          O amintire: - Dacia Divină, Editura Arhetip, 2004

Сергей Есенин / Serghei Esenin

     Песнь о собаке / Cântul unei cățele

În zori, sub pătulul de secară,
Unde snopii aurii stau înșirați,
Șapte cățeluși fătă o cățea,
Șapte cățeluși roșcați.

Până spre seară i-a lins,
I-a dezmierdat necontenit,
Pe când zăpada se topea
Sub pântecul ei încălzit.

Dar seara, când se culcau găinile,
Din tindă ursuz a ieșit
Stăpânul, și cățeii în desagă
Pe toți șapte i-a îngrămădit.

Cățeaua fugea prin troiene,
Înnebunită, după ei alerga.
Mult timp tremura în neștire,
După ce apa puii îi îneca

Și-abia întorcându-se, sfârșită,
Într-o rână, plină de sudoare,
I se păru că deasupra casei,
În locul Lunii, un cățeluș apare.

Spre albăstriul crug privind,
Schiaună prelung și pătruns,
Iar Luna, alunecând treptat,
După colina din câmp s-a ascuns

Apoi, copleșită, când în loc de hrană
I se aruncă în râs o piatră în bot,
Cățeaua ochii își rostogolește
Ca niște stele de aur în omăt.

                                                     1915

                                                                       Переводчик; Адриан Букуреску
                                                                       Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu