joi, 21 martie 2019

Сергей Есенин / Serghei Esenin





     Песнь о собаке / Cântul unei cățele

În zori, sub pătulul de secară,
Unde snopii aurii stau înșirați,
Șapte cățeluși fătă o cățea,
Șapte cățeluși roșcați.



Până spre seară i-a lins,
I-a dezmierdat necontenit,
Pe când zăpada se topea
Sub pântecul ei încălzit.

Dar seara, când se culcau găinile,
Din tindă ursuz a ieșit
Stăpânul, și cățeii în desagă
Pe toți șapte i-a îngrămădit.



Cățeaua fugea prin troiene,
Înnebunită, după ei alerga.
Mult timp tremura în neștire,
După ce apa puii îi îneca



Și-abia întorcându-se, sfârșită,
Într-o rână, plină de sudoare,
I se păru că deasupra casei,
În locul Lunii, un cățeluș apare.



Spre albăstriul crug privind,
Schiaună prelung și pătruns,
Iar Luna, alunecând treptat,
După colina din câmp s-a ascuns

Apoi, copleșită, când în loc de hrană
I se aruncă în râs o piatră în bot,
Cățeaua ochii își rostogolește
Ca niște stele de aur în omăt.

                                                     1915



                                                                       Переводчик; Адриан Букуреску
                                                                       Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu