Oraș din albe flori de piatră
În letopisețe și în hrisoave, cel mai des pomenite, din Răsăritul Moldovei, sunt marile cetăți: Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă. Alte localități dintre Prut și Nistru sunt amintite mai rar. Prima mențiune a Chișinăului în documente datează de la leatul 1436.
După ocuparea Basarabiei de către Ruși, târgul de pe malurile Bâcului devine capitala acestei provincii. Importanța Chișinăului s-a evidențiat după Reîntregirea din anul 1918, când orașul a primit rangul de municipiu, fiind al doilea ca mărime, din România, după municipiul București. Astăzi, Chișinăul este capitala și cel mai mare oraș și centrul administrativ, teritorial, cultural, științific și economic al Republicii Moldova. Este situat la o margine a pantei de Sud-Est a Podișului Central al Moldovei, în zona de silvostepă, fiind străbătut de râul Bâc, un afluent de dreapta al Nistrului.
I-am fost oaspete Chișinăului de două ori, și am rămas profund impresionat de frumusețea și pitorescul său, precum și de marea lui vocație culturală. În imnul intitulat ”
Orașul meu”, pe muzica lui Eugen Doga și versurile lui Gheorghe Vodă, grație abundenței de clădiri de culoare deschisă, construite din piatră de calcar alb, i se spune ”
Orașul meu din albe flori de piatră”. Minunată și potrivită metaforă!
Orice, numai geto-dacic să nu fie!
Urmărind toponimia țării noastre, precum și onomastica românească, rămâi cu impresia că istoricii și lingviștii care le-au propus originile citeau și scriau pe întuneric. După ei, niciun nume, nici măcar ca o sfioasă ipoteză, nu s-ar fi moștenit de la Geto-Daci, de parcă Românii ar fi venit aici din Patagonia.
Ca și în cazul Clujului, a cărui denumire ar veni, după unii, de la un primar sas cu numele de Klaus (!!!), așa și toponimul Chișinău ar proveni, după alții, din maghiară, de la un
Kis Jeno ”Micul Eugen”!!! Mare trebuie să fi fost acest Kis Jeno de vreme ce mai există o localitate, Chișineu-Criș, tocmai în Transilvania! Ingrați mai sunt și istoricii, de vreme ce nu-l pomenesc pe nicăieri! Această hazlie etimologie a dat-o Iorgu Iordan, cel după care aproape toată onomastica românească ar fi de origine bulgară!
La fel de duși cu pluta, alții au găsit că denumirea Chișinăului ar veni din ”Câșla Nouă”,
kâșla însemnând în limba tătară ”iernut”! Se pare că, la un moment dat, pe unul din drumurile României s-a rupt căruța cu paiațe...
Baștină domnească
În documentele antice, este atestată o localitate getică din Dobrogea, CASSIANON, cu variantele CASIANON și CASIANUM. Cum și astăzi în România există mai multe localități omonime, așa se va fi întâmplat și în Dacia. Este cât se poate de limpede că toponimul se află la originea denumirii de
Chișinău. După obiceiul limbii trace, care se făcea înțeleasă după tonuri, accente și pauze, CAS SIA NON se traduce astfel: ”Cel mai Vrednic”; cf. latin.
hes ”el”; rom.
a (se) sui;
nană;
nene;
nun; latin.
nonnus ”călugăr”. Tot așa, CAS SIA NON se tălmăcește prin ”Palatul (Templul; Lăcașul; Acoperământul)) Prea Sfânt”; cf. rom.
casă;
chesea;
chesă ”pungă de ținut bani”;
coajă;
Cozia - masiv muntos și mânăstire; alban.
kishe ”biserică”; rom.
a (se) sui; nun; nană; latin.
nonnus. Alt tâlc: CAS SIANON ”Lăcașul Minunat; Case Frumoase”; cf. rom.
casă;
senin; germ.
schon ”frumos”. La un loc, CASSIANON însemna ”Măreție; Forță; Vrednicie; Belșug; Gospodărire; Pildă”; cf. rom.
hasnă ”folos”;
a hăsnui ”a folosi în pace”;
cazan;
căzănie ”povarnă; magazie de butoaie”;
cazanie;
Caznian - Cosmandinul, sărbătoare populară în cinstea Sfinților Doctori fără de Arginți, Cosma și Damian;
Cașin - râu, localitate și mânăstire; Ioan
Casian - născut în Dobrogea, cinstit ca sfânt și de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică; ital.
casino ”cazino”; franc.
gason,
gazon ”gazon”; rus.
hozeain ”proprietar; stăpân; jupân; patron; gazdă; stăpânul casei”; magh.
koszonom ”mulțumesc”.
Așadar, după cum obișnuiau și voievozii moldoveni și munteni de a avea curți domnești și în alte locuri decât în cetatea de scaun, așa și CASSIANON va fi fost una din aceste curți, dacă nu cumva chiar capitala unui regat getic antic sau poate a vreunui voievodat daco-românesc în zorii Evului Mediu, între Prut și Nistru.
Actualmente, Chișinăul este vegheat de Ștefan cel Mare și Sfânt, a cărui statuie este una din emblemele majore ale orașului. Aici s-a născut și Alecu Russo, cel care va descoperi balada ”
Miorița”, ce avea să marcheze pe veci cultura românească. Tot Alecu Russo avea să scrie și superbul poem ”
Cântare României”.
Oraș fermecător, Chișinăul este, conform tâlcurilor din denumirea sa geto-dacică, predestinat pe veci gloriei, strălucind cu florile sale albe de piatră în Grădina Divină a României Nepieritoare. De pe malurile Bâcului a pornit, în anul de grație 1918, Reîntregirea Patriei lui Zalmoxis, care este și a noastră. Slăvit pe veci să fie Chișinăul!
Adrian Bucurescu
