vineri, 16 martie 2018

Mărturii despre Geți


          Nemuritorii




     Iată cum se cred nemuritori Geții: ei cred că nu mor și că acel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zamolxis. Unii din ei îi mai spun și Gebeleizis. Tot la al cincilea an ei trimit la Zamolxis un sol, tras la sorți, cu poruncă să-i facă cunoscute lucrurile de care, de fiecare dată, au nevoie. Iată cum îl trimit pe sol. Unii din ei primesc poruncă să țină trei sulițe (cu vârful în sus), iar alții apucând de mâini și de picioare pe cel ce urmează să fie trimis la Zamolxis și ridicându-l în sus, îl azvârl în sulițe. Dacă - străpuns de sulițe - acesta moare, Geții socotesc că zeul le este binevoitor. Iar dacă nu moare, aduc învinuiri solului, zicând că e un om ticălos și, după învinuirile aduse, trimit un altul, căruia îi dau însărcinări încă fiind în viață. Aceiași Traci, când tună și fulgeră, trag cu săgețile în sus, spre cer și amenință divinitatea (care provoacă aceste fenomene), deoarece ei cred că nu există un alt zeu în afară de al lor. 

                                                                                                     Herodot, Istorii (IV, 94).



joi, 15 martie 2018


          Sylvabel




Cum de te-ai rătăcit în pădurile mele
și cum de-ai deprins graiul meu românesc?
Sylvabel, pentru tine-n Valahia cresc
din cețuri albastre și sumbre castele.

Părul tău strălucește în umbre firesc,
castaniu în misterele nopții umblate de Iele.
Apele ochilor tăi de frenezie și rele
mă înfruntă și mă cheamă supralumesc.

Sylvabel, suntem supravegheați din stele,
simt priviri înghețate cum ne urmăresc.
Sylvabel, te văd pândită de jele,

când cocoși c-a trecut miezul nopții vestesc
și-nțeleg că ți-e teamă de ucigașe și grele
lumini ale zorilor. Sylvabel, te iubesc.

                                                Adrian Bucurescu

miercuri, 14 martie 2018

Mărturii despre Geto-Daci




     Rebeliunile se țineau lanț pretutindeni. În plus, Aurelian avea conflicte cu Zenobia, regina Palmirei. El a văzut limpede că în absența sa Dacii îi vor face mereu neplăceri, că nu se vor liniști până când nu vor scăpa de jugul roman. Le-a oferit atunci ceea ce doreau, și-a retras coloniile din Dacia (...). După ce stătuse 168 de ani sub dominația romană, acum la anul 274 s-a produs retragerea coloniilor romane.

              Die Geschichte von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen , Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 63.

     Urmașii Geților trăiesc și astăzi și locuiesc acolo unde au locuit părinții lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinții lor.

              Huszti Andras, O es ujj Dacia, f. 1, 1791, p. 8.

marți, 13 martie 2018

În Țara de Sus


 


- Unde-ți duci pletele de aur,
Ileana Ailenei?
Ochii albaștri cui dăruiești,
Ileana Ailenei?

- Mirelui meu inima-i duc
în coșuleț de argint.

- Dar cu lancea aceea ce faci,
Ileana Ailenei?
Tulpina ei mlădioasă
de ce o strângi cu mâna ta frumoasă?

- E pentru tine,
pentru tine, băietule!

- Dar cu ciobul acela de tămâiet,
cu jarul aprins,
ce faci cu el,
Ileana Ailenei?

- Inima din piept,
vreau să ți-o ard, băietule.

- Trei picături de sânge
de-mi vor curge în țărână,
trei crini roșii vor înflori
pentru nunta ta, Ileana Ailenei.

- Mi-i voi prinde în cunună,
când preotul mă va cununa.
Soțul meu mai frumoasă
m-o vedea, băiet năcăjit.

- Trei broboane de sânge, Ileană,
vor stinge lumânările albe.
Trei luceferi de sânge
îți vor aprinde vălul de mireasă.

Și nu vei mai ajunge la noua casă!

                                     Adrian Bucurescu


luni, 12 martie 2018


     Moment zgubilitic




          Tom Degețel

Și-am zis verde trei coceni,
Măi Tomiță din Berceni,
Proastă-am fost de ți-am cedat
Pentr-un uischi expirat.

     Refren:
          Hei-hei, Tom Degețel,
          Ești micuț și urâțel,
          Da' te plac femeile,
          Că le faci plăcerile!

După ce că ești urât,
Mititel și amărât,
Te dai și mare patron,
Și n-ai nici casetofon.

Mai ziceai că ai relații
La Școala de Informații,
Și că Oprea Gabriel
Vrea să torni doar pentru el!

Ce-avea, mă, parașuta-aia,
Pripășită-n Dămăroaia?
N-ai văzut c-avea mustață
Și maniere de țață?

Și-aialaltă, curviștina,
Cu butic în Colentina!
Ce, mă, că doar n-avea două,
Vedea-o-aș cloșcă pe ouă!

Te-ai dus și la aia, Miss,
Că-ți făcea noaptea striptis.
N-ai vrut femeie cinstită,
Angajată și citită.

N-ai vrut doamnă, ai vrut fufă,
Care nu-ți spală o rufă.
Ăleia din Balta Albă
I-ai făcut cadou o salbă.

Mie nu-mi dădeai o țoală,
Vedea-te-aș lovit de boală!
Când ți-o fi lumea mai dragă,
Să-ți cadă dreapta beteagă!

Să n-ai țuică, să n-ai vin,
Nici bani de albocalmin,
Nici carnet de sănătate,
Nici rude-n străinătate!

                       Adrian Bucurescu

duminică, 11 martie 2018

Mărturii despre Daci




          Cei Mândri și Liberi

     Dacii liberi se aflau în Nordul și Estul provinciei; pe vremea împăratului Marc Aureliu au ridicat spada și au invadat ținutul roman. 130 de ani întregi a durat lupta Dacilor liberi cu legiunile romane, pentru ca abia sub împăratul Maximus să se încheie. În cartea istoriei stă însă scris că acvilele romane vor părăsi ele însele, câteva decenii mai târziu, Dacia. Sarmații și Germanii sprijiniseră pe Dacii liberi în luptele lor.

                   Bergner, Rudolf, Siebenburgen, Leipzig, Hermann Bruckner, 1884, p. 227.

     Se pare că totuși nu întreaga Dacie ar fi fost umplută cu coloniști romani, ci că a rămas totuși o parte, aflată între munții Carpați și dincolo de Aluta (Olt), sau partea cea mai mare a Valahiei și Moldovei sub stăpânirea barbarilor, deoarece în părțile acelea nu se găsesc monumente romane și deoarece cei de zece ori o sută de mii de pași cât avea Dacia lui Traianus, după rapoartele lui Eutropius, nu pot cuprinde și Moldova.

                   Gebhardi, Ludewig Albrecht, Geschichte des Reichs Hungarn und der verbundenen Staaten, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 68.

sâmbătă, 10 martie 2018


     Moment zgubilitic




          Rapsodii de primăvară

Călugărul din vechiul schit -
El într-o zi s-a cam scrântit,
Și, cu potcapul pe-o ureche,
Cântă ca apucat de streche:
     Șapte văi și-o vale-adâncă,
     Și-aici lupii mă mănâncă.
     Stai, lupe, nu mă mânca,
     Să vină și soacră-mea!
Ce-i drept, pe lângă vechiul schit,
Peisaju-i cam sălbăticit.
Ci starețul, după o țurcă,
Pe-o stâncă-naltă se aburcă,
Că se-antrenase pe-nfundate,
Pe când era-n Securitate
Și absolvise, ca mulți alții,
Colegiul de Informații.
Și, să nu fie mai prejos,
Doini și el cu glas duios:
     Nici în potcap nu mă doare,
     Parc-aș fi la tropice!
     Berzele depun la Soare
     Ouă microscopice.
     Pe trotuar alături saltă
     Două fete vesele.
     Zău că-mi vine să-mi las baltă
     Toate interesele.

Dar nici turiștii nu tac:
- Ăsta-i popă sau e rac?

                                   Adrian Bucurescu