duminică, 10 decembrie 2017

Mărturii despre Geto-Daci





     Știți, fără îndoială, că noi folosim grâu importat mai mult decât toți oamenii. Cantitatea de grâu adusă din Pont este mai mare decât tot ceea ce ne vine din celelalte porturi comerciale. Și nu trebuie să ne mire. Lucrurile se petrec astfel nu numai pentru că acest ținut produce cea mai mare cantitate de grâu, dar și pentru că Leucon, domnitorul de acolo, a iertat de impozit pe cei ce transportă grâne la Atena și a poruncit ca oamenii ce plutesc spre voi să-și încarce primii corăbiile. Căci - în schimbul scutirii de contribuții pe care i-ați dat-o lui și copiilor săi - el v-a dat și vouă tuturor privilegiul acesta.

                 Demostene, Discursuri

     Despre podoabele de preț ale regilor (daci) istoricii nu se satură să povestească, iar bogăția lor în aur este dovedită prin faptul că Grecii au întreținut cu ei raporturi comerciale extrem de vii. Lucrul acesta ni-l confirmă marea cantitate de monede de aur și de argint grecești aflate în pământul Ardealului. S-au găsit aici pe lângă monedele brute ale căpeteniilor celtice, numeroase mici piese de argint ale orașelor ilirice de coastă Dyrrhachium și Apollonia, monedele de aur de la Cosea, bucățile de argint de mărimea unui taler din Thasos, monede de aur și de argint macedonene și în fine cele ale regelui Lisimah. Grecii, acei încercați și evoluați negustori ai Antichității, nu au întreținut desigur un astfel de trafic comercial activ cu Dacii, decât pentru că bogăția în aur a acestui popor barbar era extrem de ademenitoare pentru ei, alte interese e greu să-i fi legat de barbari.

                  Bergner, Rudolf, Siebenburgen, Leipzig, Hermann Bruckner, 1884, p. 217 - 218.

sâmbătă, 9 decembrie 2017


     Moment zgubilitic




          Cât îi Maramurășu

Șăde Văsălii la bar,
Cu carul tras pe trotuar,
Șăde Văsălii la birt
Și comandă numai spirt.
Superman de peste Iza,
Ce tăt suduie acciza.
Beu geacă, beu blugi,
Da' la nas tăt nu-i ajungi.
No, brișca-n tejghe o-mplântă,
Și ceterașul îi cântă:
- Be cât poți, sărmană gură,
C-a plăti iapa cea sură,
Care paște-n arătură,
Așteptând să ies din tură!
Du-mă, Doamne, și mă pune
Pe unde-i zamă de prune,
La hanul ”Două Găini”,
Unde nu aflu streini,
Nici cu euroi nu plouă,
Da' nici pălinca nu-i nouă,
Nici beu zinu cu uiaga
Într-un birt din Copenhaga,
Nici beu bere de import,
Nici îmi trebă pașaport,
Beu horilcă-n țara me,
Că tare mi-i drag de e.

Cât îi Maramurășu
Nu-i oraș ca Sighetu,
Nici om ca Văsălii nu-i,
Ce-și iubește țara lui.

                Adrian Bucurescu

vineri, 8 decembrie 2017

Mărturii despre Geto-Daci




     (...) numele tuturor orașelor ce există în (Dacia) se termină cu aceste două silabe - dava, deci Moldava, Utidava, Decidava, Comidava, Singidava, Neutidava, Sergidava, Marcidava; care toate au fost cetăți ale vechilor Daci.

               Huszti Andras, O es ujj Dacia, f. 1., 1791, p. 5.

     O regiune se deosebește, prin ceea ce a păstrat, de celelalte. Pe culmea unui munte înalt, dintre trecătoarea Vulcan și Mureș, nu departe de izvoarele Streiului și Jiului, azi nu mai întâlnim decât păduri, munți sălbatici și abisuri înfricoșătoare, o sălbăticie completă. Dinspre Miazăzi omul nu poate avea acces decât cu osteneală, mergând pe jos și, la fel, dinspre Apus, peste Bosorod. Regiunea devine mai accesibilă numai dinspre Orăștie. Cu toate acestea, în regiunea aceasta fără locuitori a existat cândva un număr mare de localități și extrem de numeroși trebuie să fi fost oamenii care s-au așezat în acești munți. Locul principal de așezare al acestor vechi locuitori se afla pe culmea Grădiștei, care mai poartă și azi numele de Varhegy (Muntele Cetății). Interesul pentru regiunea aceasta a fost stârnit de faptul că țăranii au găsit aici o mulțime de monede grecești cu Lysimachos și Kozon.

               Bergner, Rudolf, Siebenburgen, Leipzig, Hermann Bruckner, 1884, p. 225 - 226.

     Dacii l-au ales acum ca rege pe Cotyso, care a devenit foarte periculos pentru împăratul Augustus; Cneius Lentulus l-a învins și Cotyso a căzut în luptă. El ar fi construit Choizyn sau Chotin.

               Neigebaur, J. F., Beschreibung der Moldau und Walachei, Breslau, Joh. Urban Kern, 1854, p. 39.

joi, 7 decembrie 2017

Radu Gyr:


   


          Celula din Decembrie

Scârțâie carnea sau tăcerea-și frânge
în vinete cătușe putregaiul?
Pereții cu bureți mi-adorm în sânge,
se culcă-n oase, verde, mucegaiul.

Gerul, pe spate, cârtiță de gheață.
Mocirla suge coapsele de vii.
Ca o șindrilă cazi din umeri, viață,
în veghea răstignită în frânghii.

Bocancii strajei bat în mine cuie,
îmi umblă-n sânge pașii lor de fier.
Merg, peste coaste, țintele și-mi suie
pe umerii albaștri ca un cer.

Sunt străveziu cum irișii de ceară,
brumat precum oglinzile când tac.
Prin geamul cărnii Luna se coboară
și bate-n mine ca-ntr-un fund de lac.

Și vine vis. Mă scrie cu lumină
și-ncarcă de zăpadă trup bolnav...
Beteală ești, cătușe de rugină,
și tu, frânghie, borangic suav.

Mâini, înfloriți de vise și tăcere,
suiți voi, glezne, în stelare bărci,
dă-mi, rana mea, urciorul tău de miere,
în carcera spoită cu libărci.

                                                      

miercuri, 6 decembrie 2017

Constituția României:

                                                          




        Art. 30

     (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

     (2) Cenzura de orice fel este interzisă.

marți, 5 decembrie 2017

Pietrele scumpe ale Malinconiei


        




Unii le cântă, alții le poartă,
Dar în lumea în care trăim,
Avem aceeași simplisimă soartă:
Întâi ne naștem și apoi murim.

Nu nestematele sunt vinovate
De mâzga în care ne bălăcim.
Cine-n acest război va bate:
Viața sau moartea? Nu știm.

Știm doar că după răsărit
Vine amurgul spectaculos.
În ceruri totul e legiuit
Definitiv și nemilos de frumos.

De multe ori zâmbesc spre Soare,
Dar în cele din urmă mă tem
Că-n lumea asta biruitoare
A fi poet e un straniu blestem.

                           Adrian Bucurescu

luni, 4 decembrie 2017

Mărturii despre Traci





     În domeniul creșterii vitelor, Tracii erau în primul rând desăvârșiți crescători de cai și călăreți, după cum îi și denumesc poemele homerice - ippopolo. Se pare că totemul Tracilor era calul, din care pricină exista la Traci un cult al eroului - ocrotitorul cailor, cunoscut în mitologia Tracilor sub numele de ”Heros Utaspios” - și efigia favorită pe monedele Tracilor era un călăreț pe cal sau chiar un cal singur.

                   Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U.R.S.S., 1945, p. 53.


     Țara era plină de vite de tot felul: boi, oi, cai. Hergheliile prinților scyți și geți erau renumite. ”Deșertul Geților” (Bugeacul actual) hrănea o rasă de cai robustă și viguroasă, care furniza exemplare excelente pentru cavaleria ușoară. Filip a ales douăzeci de mii de iepe pe care le-a transportat în Macedonia pentru a răspândi speța.

                   Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 51 - 52.