marți, 25 aprilie 2017
Moment zgubilitic
Lordul John & Ion
Lordul John veni la noi
Burdușit cu euroi,
Investind în combinate
Și în ițe încurcate,
În balade și idile
Și-n șopârle hidrofile.
Tot plimbându-se agale,
Dă de Savetuca-n cale.
- Hai, my lord, la mine-acasă,
Că doar singură-s rămasă,
Că barbatu mi s-o dus
La Cucuieții di Sus,
Încă de-azi de dimineață,
Să vândă ciocuri di rață!
- Stai, my darling! Vrei să-mi spui
Unde, mama dracului,
Pălăria pot s-o pui?
- La fereastră e un cui.
- D-apoi, cum mă sui în pat?
- Pi un scăuieș di brad.
- D-apoi, cum să te sărut?
- Du-ti dracului di slut!
Di nu știi dragostele,
Nu-ncurca nevestele!
Plecă lordu-n capul gol
Și nu se dădu de gol
Nici când se-ntâlni la poartă
Cu Ion Cămeșă-Spartă.
Dar Ion, mangă de beat,
Se lungi-mbrăcat în pat
Și cu Moartea la picioare,
Care-i ține-o lumânare,
C-o beut rachiu d-ăl tare
Și-amu se teme că moare.
Dres cu moare de curechi,
Îi trecu pe la urechi
O ciocnitură-n fereastră.
- Cine-a hi-n ograda noastră?
- Omule, e mâța noastră,
Care bate la fereastră.
- Nu e bataie mâțească,
Ci-i bataie anglicească.
- Ba-i un motan di la Ieși,
Fugărit di megieși.
- Ce motan, mânce-l-ar râia?
A cui este palaria?
Cine-a mai văzut cotoi
Cu ciubote-așa di moi?
- Măi barbate, n-ai aflat
Di Motanul Încalțat?
Ion, care nu citise
Nici măcar Cartea de Vise,
Adormi, visând furnici
Ce-i intrau în bernevici.
Morala:
Ai carti,
Ai party.
Adrian Bucurescu
luni, 24 aprilie 2017
Mărturii despre Geto-Daci
(Filip) a mai primit ca zestre regatul Moloșilor, luând în căsătorie pe Olimpiada - care i-a născut pe Alexandru și pe Cleopatra. Iar când cuceri Tracia, veni la el Cothelas, regele Tracilor, aducându-i pe Meda, fiica sa, și daruri multe. A luat-o în căsătorie și pe aceasta și a dus-o sub același acoperământ cu Olimpiada.
Athenaios, Banchetul înțelepților
Gothilas, despre care tot Iordanes scrie că Philip Macedoneanul, tatăl lui Alexandru cel Mare, îl cinstea în așa măsură încât nu numai că a încheiat cu el o mare prietenie, ci a luat-o de soție pe fiica (lui Gothilas) numită Medopa.
Huszti Andras, O es ujj Dacia, f. 1., 1791, p. 10
duminică, 23 aprilie 2017
Vedenii
Gramatică istorică
Din teama de a se autonega,
de a nu se sinucide în somn,
de a nu fi vrăjite de uitătură bolnavă,
cuvintele, precum puii de oameni,
scâncesc și tresar, primenindu-se.
Colindul verbului
Stăpâne, stăpâne,
drag stăpân al meu,
Fiu lui Dumnezeu,
eu sunt nevrednicul de Sunt,
care am fost Fost
și voi fi Fi.
Ah, fire-aș Fire
și n-aș mai fire!
Doina lui Vlad Țepeș
Domnul frumos și viteaz
n-are lacrămi pe obraz.
Trage în țepile Morții
bizareriile Sorții.
Și-are-n slujba dumisale
patru diavoli în zăbale
și jalea-mbrăcată-n zale.
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







