*
     Istoria Secretă

           Amazonienii

     Fără îndoială, primii oameni din lume vor fi crezut Soarele, Luna și stelele zeități, neînțelegând cum aștrii nu cad din cer și nici nu mor, ca toate ființele. Totodată, la unele vechi popoare din Europa, se constată că Soarele era Zeiță, iar Luna, Zeu. Și astăzi, la popoarele germanice, Soarele este de genul feminin, iar Luna, de genul masculin. Din acest motiv, multă vreme, femeile s-au închinat Soarelui, iar bărbații, Lunii. Așa s-a făcut că, pe la sfârșitul Paleoliticului, în Sud-Estul Europei, au înflorit primele regate din lume, AMAZONES și MOESIA, despărțite de măreața Dunăre. Nu mai e demult un secret că în această parte a Europei au început primele civilizații ale planetei noastre. Primul regat, de structură matriarhală, a înflorit în Bărăgan, tărâm a cărui denumire vine din BELA-GINES ”Unde conduc Femeile; Unde se impun (bat) Doamnele”; cf. rom. fală; a se făli; a împila; pală ”spadă”; a păli ”a lovi”; lat. bello ”a face război; a se război; a lupta”; alban. balle ”frunte; fronton; frontispiciu”; grec. gyne ”femeie”; engl. Queen ”regină”. De atunci, Bărăganul s-a mai numit și AMA ZONES ”Țara (Pământul) Reginei (Prințeselor); Domnia (Conducerea) Femeilor”; cf. rom. îmă (arh.) ”mamă”; lat. humus ”pământ; sol; țară; ținut”; grec. homa ”pământ”; rom. zână; alban. zonje ”doamnă”; zonjushe ”domnișoară”; rus. zhena ”soție”.

                                                Amazoană în luptă. Artă antică

     Cum limba veche era plină de omonime, AMA ZONES se mai înțelegea și ca ”Cele care adoră Soarele”; cf. rom. îmă ”mamă”; lat. amo ”a iubi; a plăcea”; germ. Sonne, engl. sun ”Soare”. Ca urmare, principala cetate a acestui regat feminin a fost numită SARE-TINI ”Care se închină Soarelui; Care se consacră Soarelui (Luminii; Strălucirii)”; cf. rom. Soare; zori; zare; a zări; sare; jar; danie; denie. Și, fiindcă Soarele era de genul feminin, din SARE româna a moștenit până astăzi soră. Aceeași cetate se mai numea și SARA-TOKOS ”Strălucitoare (Luminoasă; Frumoasă) ca Soarele; Văpaia (Înfocarea; Cutezanța; Forța) Soarelui; Luptătoarele (Războinicele) Soarelui; Sărbătoarea (Ziua; Consacrarea; Mărirea; Slăvirea) Soarelui”; cf. rom. Soare; DAC; DACIA; rom. dichis; a (se) dichisi; duh; ducă ”duce; voievod”; a toca; a (se) juca; lat. audacia ”curaj; îndrăzneală; cutezanță”; audax ”îndrăzneț; curajos; cutezător; temerar; semeț”; alban. djeg ”a arde”; doke ”datini”; germ. Tag, sued. dag ”zi, ziuă”; rom. jăratec. Geografia României păstrează până astăzi amintiri ale strălucitoarei capitale a Amazonienilor, ca de pildă: SARETINI > Sărățeni - comună în județul Ialomița; SARATOKOS > Sărățuica - lac aflat la marginea localității Sărățeni.

                                                           Lacul Sărățuica

     În tragedia ”Niobe”, marele scriitor antic Eschil confirmă că Amazoanele, fecioare războinice, pricepute arcașe și călărețe, locuiau pe malurile Dunării. .

                                                                                                       Adrian Bucurescu

A venit iarna!

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          ”Каждый труд благослови, удача!... ” / ”Fie să izbândească orice trudă!...”

Fie să izbândească orice trudă!
Pește în năvod aibă pescarul!
Cu o gloabă și c-un plug asudă,
Dobândindu-și grânele, plugarul.

Din ulcioare setea își potolesc,
Tot așa poți bea din căni și oale -
Unde cețuri rozalii se ițesc
Malului de aur dând târcoae.

Să te întinzi în iarba verde-i bine,
Și, din luciul apei bând, să crezi
Că o să-și amintească și de tine
Cea la care tu gelos visezi.

Cârstei din crăpături se-aud... cârstei...
De-aceea totdeauna-s luminoși
Acei ce-n inimi simpli sunt, acei
Care sub munca grea rămân voioși.

Doar eu că sunt țăran am cam uitat,
Și-acum chiar eu m-am apucat a spune,
Iscoadă trândavă, părând ciudat
Că dragi îmi sunt și codri și cătune.

Se plânge cineva cuiva atunci,
De țară cineva s-a dezvățat,
De-aceea, peste lac nagâți și stârci
Îmi plâng în sufletul înnegurat.

                                                  1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Căprioara Astrală

     Tăblițele dacice de la Sinaia

      

     OROLOSO MA DATO EDO GERICO DORYNDO SO YCO TYLYTO ESI RICA AU FO ZA CIRO RO NON PETIRA NOSE. TO TORSO YLA COMPONO EL IAY PRITIMI EIS CUYTO RILO GHETO EP NATALEA TUMARA. MAHYDONIO GHETO ICHEA NON TALYPICA. ELIAY U SATA VRTAS TAIN RUBYO EGEYLA TYLBY ACO VA STARNYO DIO ZAVELO GHETO DA HIEO. OTE TIP TALO MINIE SOYN S-OTO!

     Tălmăcirea:

     Vestitul și luminosul acesta încercat, dorind să vadă tânăra sa regină, a fost s-o ceară la părinți, să întrebe de mireasă. A plecat el însoțit de toți prietenii lui câtă frunză și iarbă la vânătoare, după tânăra căprioară. Prin Macedonia vânătorii au umblat în sus și în jos. Ei la un sat s-au așezat să mănânce, întrebând de acea fiară văzută în stele. // Zeul Zavelo vânătorilor să le dea noroc! // Acest fel de poem al meu tinerii să-l învețe!

     Lexic:
ORO-LOSO - ”vestit, vorbit cu laude, binecuvântat”; cf. rom. a ura; lat. laus ”laudă”;
MA - ”și”; cf. alban. me ”cu”;
DATO - ”luminos”; cf. alban. dite ”zi, ziuă”;
EDO - ”acesta”; cf. alban. ata ”acei, aceia”; ato ”acele, acelea”; rus. eto ”acesta”;
GERICO - ”încercat”; cf. rom. a încerca; Jurcă (n.);
DORYNDO - ”dorind”;
SO - ”să”;
YCO - ”a vedea; a auzi; a afla; ecou”; cf. rom. ochi; a ochi; iaca, iacă!; Iuga (n.); rus. uho ”ureche”;
TYLYTO - ”tânăra; neexperimentata”; cf. rom. zălud; a se zălta; alban. djale ”fiu; băiat”;
E - ”a”;
SI - ”sa”;
RICA ”regină”; cf. rom. rigă;
A - ”a; au”;
FO - ”fost”; cf. rom. fu;
ZA - ”pentru”; cf. rus. za ”pentru”;
CIRO - ”a cere”;
RO - ”la”;
NON - ”părinți; stăpâni; domni”; cf. rom. nană; nene; nun;
PETIRA - ”să întrebe; a peți”; cf. rom. a peți; lat. peto ”a cere în căsătorie”; alban. pyetje ”întrebare”;
NOSE - ”mireasă”; cf. alban. nuse ”mireasă; noră”; franc. noce ”nuntă”;
TO - ”a”; cf. rom. de;
TORSO - ”plecat”; cf. rom. întors;
YLA - ”el”; cf. rom. ăla;
COMPONO - ”însoțit; acompaniat”; cf. rom. Câmpina (loc.); a cumpăni;
EL - ”de”; cf. rom. al;
IAY - ”toți; mulți”; cf. rom. ei; ăia;
PRITIMI - ”prieteni”;
E - ”ai”;
IS - ”lui”;
CUYTO - ”câți”;
RILO - ”frunză și iarbă; puzderie; nisip”; cf. alban. rere ”nisip”;
GHETO - ”(la) vânătoare”; cf. alban. gjueti ”vânătoare”;
EP - ”după”; cf. rom. apoi;
NATALEA - ”tânără; neexperimentată; copilă”; rom. nătărău; lat. natalis ”de naștere; natal”;
TUMARA - ”căprioară”; cf. TOMYRIS - regină a Massageților; lat. dama ”căprioară; ciută”;
MAHYDONIO - ”Macedonia”;
GHETO - ”vânătorii”;
ICHEA - ”au umblat; au cercetat; au căutat”; cf. rom. a ochi; lat. egeo ”a dori; a căuta”;
NON - ”(în) sus; cf. rom. nană; nene; nun;
TALYPICA - ”(în; pe) jos; târându-se”; cf. rom. tălpică;
ELIAY - ”ei”; cf. rom. ăla; alea; ele;
U - ”la”;
SATA - ”sat; comunitate; tovărășie”; cf. rom. sat; soț;
VRIAS - ”s-au așezat; s-au oprit; s-au așternut”; cf. rom. vrej; preș;
TAIN - ”a mânca”; cf. rom. tain;
RUBIO - ”întrebând; cerând; cerșind”; cf. rom. rob;
EGEYLA - ”de acea”; cf. rom. acela; acelea;
TYLBY - ”fiară; vânat”; cf. rom. tolbă; alb. dhelper ”vulpe”;
ACO - ”văzut(ă)”; cf. rom. ochi; a ochi; iaca;
VA - ”în”; cf. rus. v, vo ”în; la”;
STARNYO - ”stele”; cf. germ. Stern ”stea”;
DIO - ”Zeu”; cf. lat. Deus ”Zeu; Dumnezeu”;
ZAVELO - ”Luptătorul; Războinicul”; cf. rom. zaveră;
GHETO - ”vânătorilor”;
DA - ”să dea”;
HIFO - ”hrană; belșug; avere; fericire”; cf. rom. chef; a chefui; lat. habeo ”a avea”;
OTE - ”acest”; cf. rus. eto ”acest(a)”;
TIP - ”tip; fel; gen”; cf. rom. teapă;
TALO - ”poem; versuri; compunere; împletire; țesătură”; cf. rom. țoală; alban. thurje ”împletire”;
MINIE - ”al meu”; cf. rom. (la) mine;
SOYN - ”războinici; tineri”; cf. rom. șoim; june;
S-OTO - ”să învețe; să vadă; a ști; a citi”; cf. rom. a se uita; iată; alban. sodit ”a contempla”.


               Adrian Bucurescu - ”Tainele tăblițelor de la Sinaia”, Ed. Arhetip, 2005
     

Moment zgubilitic

          Pseudokynegeticos

Ce se vede colo-n zare?
Vine parc-ar fi călare.
          Refren:
          Of, of, of, of, of, of!
Iepurașul fuge-fuge
Și copoiul nu-l ajunge.
Fuge de mănâncă norii,
Să nu-l prindă vânătorii.
Aceștia, dacă-l pierdeau,
Drept la cârciumă opreau
Și-njurau și povesteau
Și cântau și chefuiau.
Iată, chelnerul s-arată
Cu-o lungă notă de plată
Cam cât o cale ferată,
Cu vagoane încărcată.
Vine trenul cu vagoane
Și-n vagoane
Sunt cucoane.
Trenu-n gară patinează,
Ciclul doi se liberează,
Și toți cei lăsați la vatră
Intră-n cârciuma de piatră
Și ciocnesc de zor pahare
Și strigă ”Hai liberare!”
Iată, chelnerul s-arată
Târând o notă de plată.
El se jură
Că nu fură
Și l-au prins cu rața-n gură.
Când se-ntărâtau la vorbă,
Pleosc, rața plonja în ciorbă!
Uite-așa, cam dintr-o toană,
Ieși rața campioană,
Cu tricou în trei culori
Și cu un buchet de flori.

          Morala:
     Brassica oleracea
     Nu era pentru aceia.

                      Adrian Bucurescu

   

Mărturii despre Daci

     ”Dacii locuiau țara acolo unde Herodot îi așează pe Agathyrși, între Istru și Tyras; nu era un popor legendar și nici dispărut, ci Dacii înșiși, ca și obiceiurile și uzanțele lor erau tracice”.

                                      Niebuhr, B. G., ”Kleine historische und philologische Schriften”, Bonn, Edurad Weber, 1828,  p. 377

     ”(...) Dacii organizau un stat puternic în provinciile ce cuprind astăzi Ungaria Orientală, Banatul, Valahia, Moldova, Bucovina și Transilvania”.

                                      Leger, Louis, ”Histoire de l'Autriche-Hongrie depuis les origines jusqu'a l'annee 1878”, Paris, Hachette, 1879, p. 14

     ”Dacii ocupau cele două părți ale uriașului promontoriu pe care Carpații îl proiectează spre Dunăre, între Baziaș și Turnu Severin; la Vest Valea Timișului (Banat); la Est Marea Câmpie Valahă. Dar centrul puterii lor, capitala lor, Sarmizegetusa, fortărețele lor, erau mai la Nord, în valea înaltă a Mureșului, în Transilvania”.

                                       Ubicini, Abdolonyme, ”Les origines de l'histoire Roumaine”, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 62

     ”(...) se pare că (Dacii) au avut sate și orașe, pentru că găsim în descrierea lumii a lui Ptolemaeu locuri cu denumiri dace, precum de exemplu între Tyras (Nistru) și Hierassus (Prut): Carsidava, Patridava, Arcobadava. La Prut: Sandava, Petrodava, Utidava, Zargidava, Tamasidava, Piroboridava. Între Dunăre și Aluta: Ziridava, Zusidava, Comidava, Rhamidava, Netindava. La Aluta: Marcodava, Singidava. La Rhabon sau Mureș, în interiorul Ardealului: Argidava; și, în fine, dincolo de Dunăre, în Bulgaria: Sukidava, Dausdava, Sagadava și Capidava. Se găsește, de asemenea, la intrarea Dunării la lacul Kulugheri un oraș care poartă numele Dinogetia (...)”

                                        Gebhardi, Ludewig Albrecht, ”Geschichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen Staaten”, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 45 - 46 

Horia, Rex Daciae