joi, 4 august 2016
Сергей Есенин / Serghei Esenin
Хулиган / Huliganul
Cu mături ude ploaia curăţă
Găinaţul sălciilor din tăpşan.
Scuipă, vântule, mormane de frunze, -
Eu, ca şi tine, sunt huligan.
Îmi place, când hăţişuri albastre,
Ca nişte boi cu mers bătrânesc,
Pântecele golindu-le de frunze,
Pe genunchi tulpinile îşi mânjesc.
Iat-o, cireada mea roşcovană!
Cine mai bine s-o cânte poate?
Văd şi iar văd cum linge amurgul
Urmele de paşi de om lăsate.
Rusia mea, Rusia mea de lemn!
Sunt singurul tău cântăreţ şi crainic.
Crudele versuri ale tristeţii mele
Le hrănesc cu izmă şi năvalnic.
Mulge, miez al nopţii, în şiştarul Lunii
Lapte de mesteacăn cu albe spume!
S-ar părea că pe cineva cimitirul
Cu braţele unei cruci vrea să-l sugrume.
Rătăceşte o urâciune pe colnic,
Un hoţ pradă grădina noastră, vai!
Dar chiar şi eu sunt un crunt tâlhar
Şi neam de stepă, de hoţi de cai.
Cine a văzut cum, în noapte, spumegă
Oştirea mălinilor clocotind?
Ce-aş sta şi eu în stepa albastră
Undeva, cu ghioaga pândind!
Ah, părul meu s-a-ncâlcit ca o tufă,
M-am istovit, rob la cântec, cu blestem
La ocnele simţămintelor să învârt
Piatra de moară a unui poem.
Dar nu te zbuciuma, bezmetice vânt,
Scuipă liniştit frunze pe tăpşan!
Nu mă zgândără porecla de "poet",
Ca şi tine, în cânturi, sunt huligan.
1919
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
miercuri, 3 august 2016
Povestea vorbei
Unde şi-a înţărcat dracul copiii?
În basmele noastre populare, dracul are familie, inclusiv copii. Unde şi i-a înţărcat odraslele este o altă poveste. Se pare că acolo el şi-a spart şi opincile. Cam în aceeaşi direcţie trimite şi expresia la dracu-n praznic, căci, de, au şi necuraţii praznicele lor. De obicei, aceste expresii desemnează locuri foarte îndepărtate, fără să precizeze unde se află. Se mai spune că acolo şi-au dus mutul iapa şi surdul roata, şi că tot pe acele meleaguri s-ar afla şi localitatea Cucuiata, cu varianta Cucuieţii din Deal.
Pe vremuri, când satul arhaic era iluminat în magie, locurile cu pricina figurau în legende, în basme şi mai ales în descântece, şi se spunea că fac parte din Valea Plângerii, la graniţa cu Tărâmul Celălalt. Acolo trimiteau descântătoarele bolile şi alte necazuri:
Unde cocoş nu cântă,
Câine nu latră,
Fată mare cosiţă nu-mpleteşte,
Nevastă conciu nu-nvăleşte.
*
* *
În pădurea cea uscată,
În apa cea tulburată.
*
* *
În munţii pustii,
În lemne neroditoare
Sau în ape stătătoare,
Unde popa nu toacă,
Unde peşte nu înoată,
Unde cocoş nu cântă,
Unde câne nu bate,
Unde vacă nu rage.
*
* *
În sorbul mărilor,
În bătaia vânturilor.
În afara tuturor bolilor, în acele locuri cumplite locuiesc tot felul de duhuri rele: draci, zmei, balauri, zburători, moroi, strigoi, tricolici, ciumaşi, pocitori, fetele lui Şandru, Muma Pădurii, Samca, Irodia, Miaza Nopţii, Ceasul Rău, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Şoitan şi mulţi alţii de aceeaşi teapă. Iată unde şi-a înţărcat dracul copiii şi şi-au dus mutul iapa şi surdul roata!
Adrian Bucurescu
marți, 2 august 2016
Moment zgubilitic
Broasca şi clanţa
Într-o zi, Mărin Pănuşă
Puse o broască la uşă;
Dar broasca era râioasă
Şi-i umplu pe toţi din casă.
Dă-i cenuşă, dă-i leşie,
Abia scăpară de râie!
După ce s-au vindecat,
Broasca o au demascat.
Sta Mărin şi se chitea:
Fără broască nu putea,
Iar nevastă-sa, Constanţa,
Nu-şi mai ţinea deloc clanţa.
Dar Mărin se lumina,
Vârşa-n lac o scufunda
Şi-aducea apoi acasă
O mică broască ţestoasă.
La uşă el o monta,
O-ncuia, o descuia
Şi striga vesel la Tanţa:
- Pussy, acum tacă-ţi clanţa!
Adrian Bucurescu
luni, 1 august 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)